În evul mediu armaşul era dregătorul, care avea ca atribuţie aplicarea pedepselor hotărîte de domnie - aplicarea pedepselor corporale şi sentințelor capitale, dar şi paza închisorilor. Subalternii lui se chemau armăşei. Funcţia de armaş este atestată documentar în Moldova din 1489.
Marele armaş trebuia să prindă, să întemniţeze şi să îi cerceteze pe vinovaţii de crime: boieri trădători, ţărani răzvrătiţi, ucigaşi, tîlhari, hoţi. Pe aceştia din urmă avea dreptul să-i supună la torturi. Pedeapsa cu moartea sau cu mutilarea era executată de călău, dar la porunca domnului trebuia să o execute armașul însuşi, continuarea articolului citiți pe moldovenii.md.
Adăuga comentariu