Republica Moldova rămîne a fi o ţară de vis şi dor atît pentru cei mari, cît şi pentru cei mai mici.
Tinerii, în dorinţa de cîştiga experienţă şi, pe alocuri, faimă, aleg să plece peste hotare, dar mereu se gîndesc să revină de unde au pornit, pentru că ştiu foarte bine că nicăieri nu-i ca acasă.
Astăzi, vorbim cu Andrei Lira, tînăr coregraf şi, mai nou, interpret, care spune că dacă vrei, îţi poţi construi un viitor de succes acasă, mai ales atunci cînd eşti încurajat şi sprijinit de societatea în care trăieşti.
În continuare puteți citi textul înterviului:
Am aici foarte multe persoane dragi. Aici îmi sînt rudele, aici m-am născut. Sînt o persoană care preferă să facă ceva bun pentru țara mea decît să merg undeva de dragul unui vis și să cred că cineva mă așteaptă acolo și că cineva are nevoie de mine acolo. Dar chiar dacă aş fi necesar acolo, este mai bine să fac ceva pentru această țară decît pentru una străină.
De ce, în opinia ta, tinerii pleacă peste hotare?
Aici trebuie să existe anumite oportunități și ei trebuie să vadă aceste oportunități, iar dacă le văd, atunci ei oricum cred că țara lor este, totuşi, aici. Și statul ar trebui să-și protejeze cetățenii, să creeze condiții de viață, astfel încît ei să dorească să revină, să dorească să facă ceva aici.
Ce le lipseşte moldovenilor astăzi?
Cineva duce lipsă de bani, cineva duce lipsă de fericire. Mai lipseşte şi ceva din valori... Pe vremuri, oamenii aveau demnitate, dar acum totul se vinde şi se cumpără. Cred că există un deficit de demnitate. Ei trebuie să înțeleagă că lumea aceasta şi aşa nu este perfectă pentru a ne mai insulta sau înjosi cumva reciproc în această ţară. Cred că o persoană ar trebui să aibă demnitate. Dacă vezi o persoană slabă – oferă-i sprijin, dacă vezi una puternică - încearcă să faci aşa ca aceasta să nu o necăjească pe cea slabă.
Pot moldovenii să-şi construiască un viitor fericit acasă?
Puteți face totul dacă încercați. Nu doar să căutați unde este mai bine. Nu trebuie să visaţi şi să vă construiţi iluzii, ci trebuie să o faceți aici și acum. Dacă o persoană este activă în propria viață, atunci va fi întotdeauna activă – indiferent de țara în care va pleca și își va face viitorul. Cel mai important este să nu disperaţi, să încercați să lucrați și să știți că întotdeauna există scopuri spre care merită să tindeţi.
Unde te vezi peste zece ani?
Nu știu, dar presupun că voi încerca să fac aşa ca în această țară să dezvolt un fel de activitate pentru a arăta altora - țărilor occidentale sau țărilor din Uniunea Eurasiatică – că oamenii de aici pot crea ceva ce ar fi cotat şi apreciat în Occident. Ceea ce fac este unificarea, unificarea a două domenii de activitate - coregrafia și hip-hop-ul. Combin asta și încerc să transmit cumva şi altora. Acest lucru nu este aici, dar în Occident este foarte frecvent. Cred că voi rămînea aici și voi încerca să dezvolt această afacere. Mai ştii, poate voi reuşi ceva şi, peste vreo 10 ani, aici vor exista „comunități” întregi care o vor dezvolta mai departe. Va fi ceva extraordinar.
Ce înseamnă pentru tine "acasă"?
În primul rînd, acesta este un loc în care pot veni și să mă simt în largul meu, pentru că întotdeauna există stres în jur, există întotdeauna probleme, oamenii doresc întotdeauna să arate că sînt mai buni, că sînt mai răi. Cînd vii acasă, te simți mai liniștit, mai relaxat. Dacă vorbim despre lucruri mai globale, atunci casa mea este patria mea, eu trăiesc aici.
E adevărat că nicăieri nu-i ca acasă?
Poţi gîndi, poţi presupune, poţi încerca să crezi că aici, unde eşti acum, te simţi în confort. Cîştigi bani buni, toate-ţi merg strună, dar totuna vei simţi dorul de casă – după 10, după 5 ani.
Are Republica Moldova viitor?
Fiecare țară are un viitor şi Moldova nu este o excepție. Cel mai important este să începi să schimbi ceva și să începi cu tine însuţi. Nu spun că sînt un exemplu pentru cineva, dar cel puțin nu arunc gunoiul pe stradă. Să începi măcar de la asta. Și o fac din principiu. Dacă mă plimb cu un prieten, de exemplu, și văd că el, poate din prostie, aruncă gunoiul chiar pe stradă, atunci voi ridica gunoiul acesta și îl voi arunca la coșul de gunoi. Și ideea nu este că sînt exemplar și nu arunc gunoi, dar schimb ceva și o fac din proprie iniţiativă. Şi prietenul meu nu va mai proceda aşa – îi va fi rușine, mai ales dacă merge cu mine.
În cazul în care doriţi să deveniţi protagoniştii rubricii „Nicăieri nu-i ca acasă” sau ştiţi pe cineva care, după ani de pribegie, a ales să rămînă în Republica Moldova, daţi-ne de veste la adresa de email intreaba@noi.md, iar noi cu drag vom arăta lumii întregi motivele care v-au ţinut acasă şi care nu vă lasă să plecaţi.
Partenerii rubricii sînt Biroul Relații cu Diaspora din cadrul Cancelariei de Stat și Președinția Republicii Moldova.
Alte ediţii ale proiectului „Nicăieri nu-i ca acasă” le puteţi vedea aici.
Adăuga comentariu