Adevăratele caractere nu se vor lăsa mînate la vaccinări forțate și cipări - declarație

Analistul Iurie Roșca a publicat o nouă ediție a emisiunii sale "Confesiunile unui optimist creștin".

Astăzi nu voi aborda frontal subiectul incendiar care devastează întreaga lume de prin martie a acestui an încoace. Cei care au avut de înțeles, deja s-au dumirit care sînt mizele acestei operațiuni speciale la scară globală, drapate cu pretexte de ordin medical. Iar cei care au ieșuat în acceptarea întregii povești despre zisa pandemie teamă mi-e că nu se mai pot trezi din starea de letargie. Mă vor referi în continuare la cauzele primare, care au determinat eficiența manipulării și a luării sub control a unor popoare întregi la scară planetară. Este vorba despre dezrădăcinarea, ruperea din mediul natural, deruralizarea lumii în favoarea industrialismului, productivismului, concentrării și masificării celor desțărăniți și proletarizați în noile aglomerații urbane. Întreaga istorie economică a secolelor precedente, asociate epocii moderne, n-a însemnat doar lichidarea civilizației rurale tradiționale, ci și suprimarea indepenenței alimentare, ca și a credinței și a întregului sistem axiologic al universului satului.

Ar fi de remarcat în treacăt cum regimurile comuniste, ca și cele liberale din Vest, au reușit inocularea unui dispreț generalizat față de condiția de țăran și, concomintent, o admirație necondiționată față de tot ce ține de oraș cu întregul său apanaj de pretinsă civilizație superioară. Fuga de la sate spre oraș s-a extins la scara întregului glob. Așa a apărut fenomenul urii de sine (la haine de soi – fr.), al negării propriei identități sociale, culturale și religioase, al obsesiei lepădării de trecutul rural în favoarea unui viitor urban. Mentalul colectiv de pe toate meridianele este marcat profund de perceperea satului ca fiind inferior, înapoiat, arhaic și deci detestabil în raport cu orașul. ”Religia progresului” și fascinația orașului seduc în mod iremediabil prin iluzia ascensiunii pe o treaptă socială superioară care asugură o exagerată ”stimă de sine” (părere de sine) și un trai mai ușor.

Și așa, pas cu pas, deceniu cu deceniu din popoare cu propria identitate ne-am transformat în mase depersonalizate. Iar odată fiind adunați grămadă în marile aglomerații urbane, am devenit masa de manevră a manipulatorilor din umbră, a stăpînilor banilor, a celor care la ora actuală ne pregătesc pentru încarcerarea definitivă în lagărul de concentrare global sub un regim de dictatură tehnocratică.

Aceste gînduri mi-au venit în minte citind o carte a filosofului francez Jean-Claude Michéa ”Gîndirea dublă. Revenirea asupra chestiunii liberale” (2008). Este vorba despre un critic redutabil al tuturor exceselor liberalismului cultural, politic și economic, adică a acelui ambalaj ideologic ce drapează sistemul capitalist. Titlul e inspirat din termenul lui George Orwell doublethink folosit în celebrul său roman-antiutopie ”1984”, care se traduce și prin ”dublugînditul”.

Am extras din acest volum doar cîteva rînduri dintr-o notă, pe care le-am găsit cît se poate de potrivite pentru momentul critic pe care îl trăim. Dacă am înțelege întreaga dimensiune apocaliptică a vremurilor de azi și a groznicelor încercări ce ne așteaptă, am fugi cît ne-ar ține picioarele, fără să ne mai întoarcem privirile înapoi, din aceste pușcării în are liber care sînt orașele spre satele din care am plecat cîndva noi sau părinții noștri.

Așadar, iată nota din cartea respectivă:

”Acest secol (deci secolul XXI – n.n.) va fi cel al supraurbanizării totale (în sensul mercantilizării totale, al informatizării totale, al dezrădăcinării totale…). Tîrgurile și orașele au fost relativ viabile, din punct de vedere uman, istoric, intelectual atîta timp cît depindeau de sate, de natura care le înprejmuia. Supra-urbanizarea însă tinde să concentreze populațiile prin decuparea lor de la bazele lor anterioare (alimentare, biologice, sociale, istorice, culturale, spirituale…). Am putea numi asta de asemenea ruperea de pămînt generalizată. (…). Știți bine că eu nu am rețete magice, cu atît mai puțin programe precise, dar veți fi de acord că este nevoie imperativă să căutăm și să explorăm cîteva piste (…). Pentru început să apărăm tot ce încă nu a fost distrus, desfigurat, ortăvit, eradicat… Să ne gîndim la o anume recucerire (care va fi și o fantastică aventură) pornind de la nivelul local, de la geogriafia sa, de la istoria sa. Viitorul aparține satelor, iar nu megapolisurilor și nici satelor-dormitoare (deci suburbiile în care se retrag orășenii la sfîrșitul zilei de muncă – n.n.). Recucerire, a cărei corolar inevitabil trece prin dez-urbanizare, mai puțin pentru a regăsi orașele (multe dintre ele cîndva frumoase și emancipatoare) și satele, ci pentru a reocupa spațiile și ecosistemele ruinate”. (p.188)

Acest citat este preluat de către autorul nostru din articolul unui alt autor pe nume Jean-Pierre Courty.

În concluzie vă invit să vă gîndiți la următorul lucru. Starea de lucruri la nivel global este una de-a dreptul dezastruoasă. Totul stă să se prăbușească într-un haos generalizat și bine instrumentat. Lumea se îndreaptă spre un colaps economic total, care va genera șomaj în masă, foamete și violențe atît din partea forțelor de teroare statată, cît și a bandelor de criminali care apar mereu în vremuri tulburi. O criză alimentară majoră este inevitabilă. Iar asta înseamnă foamete. Și numai naivii încă mai trăiesc cu ziua de ieri, cu iluzia că actuala criză ar fi provizorie și reversibilă și că totul va reveni mai mult sau mai puțin la normal. Însă orice interpretare profundă, teologică (asta primează în orice circumstanțe!), geopolitică, politologică sau economică spulberă fără drept de apel astfel de rătăciri.

Ne așteaptă mari suferințe și prigoană, cataclisme și dezastre de tot felul. Iată de ce cei care vor să reziste, să lupte pentru ei și familiile lor, să supraviețiască nu au altă șansă decît să-și asume condiția de survivalist. Nu de dragul unor jocuri stupide sau pentru a face pe grozavii, ci pentru că nu acceptă condiția de bovină dusă la abator de către mafia globalistă și ortacii săi din guvernele (anti)naționale.

Așadar, deviza fiecărui om sănătos la minte trebuie să fie ”ÎNAPOI, LA ȚARĂ!”

Adevărații rebeli, adevărații nonconformiști, adevăratele caractere nu se vor lăsa călcate în picoare și mînate la vaccinări forțate și cipări impuse prin constrîngere.