Această zi în istorie: Schitul din Zloți a fost transformat într-una dintre cele mai frumoase mănăstiri din Moldova

La 9 iunie 1998, prin decizia Sfîntului Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse, schitul din Zloți a fost transformat oficial în Mănăstirea Zloți, care a devenit una dintre cele mai frumoase mănăstiri din Moldova.

La aproximativ cincizeci de kilometri de Chișinău, probabil în ultimul masiv de pădure înainte de stepa Bugeacului, care se întinde de la sudul orașului Cimișlia pînă la Marea Neagră, există un loc numit Zloți. El este cunoscut nu numai pentru faptul că este un nod feroviar important, ci și pentru mănăstirea Zloți situată la cîțiva kilometri de sat.

Cu toate acestea, drumul pînă la ea nu este atît de complicat - el este așezat direct de-a lungul căilor ferate. Dar va trebui să aveți răbdare, deoarece pe el este imposibil să mergi repede, căci este acoperit cu pietre mari, ca cele de pe terasamentul feroviar.

Apropo, urcarea trenurilor pe un deal înalt care duce spre pădure, spre gară, de asemenea, este o priveliște foarte impresionantă. Pentru a urca dealul, locomotiva își adună toată puterea, fumînd cu disperare din toate locurile posibile.

Dar să vezi astăzi un tren în Moldova este o priveliște rară. Iar mănăstirea este întotdeauna acolo, zi și noapte. Dar acest lucru nu a fost întotdeauna așa!

Potrivit legendei, cîndva, cu aproximativ 180 de ani în urmă, în secolul al XIX-lea, în aceste locuri păștea oile un cioban surdo-mut. Odată el a înnoptat în pădure. Cînd tînărul a adormit, în vis i-a apărut Maica Domnului și i-a spus că peste mulți ani în acest loc va fi construită o mănăstire. După acea noapte tînărului i-a revenit și auzul, și vorbirea. Iar în 1941, Ieromonahul Serafim al Mănăstirii din Suruceni Sfîntul Gheorghe și ieromonahul Grigorie al Mănăstirii Noul Neamț, cu sprijinul localnicilor și cu binecuvântarea Mitropolitului Efrem al Chișinăului, au întemeiat în acest loc o mănăstire.

Acțiunile militare din anii patruzeci nu au afectat în nici un fel starea mănăstirii. Frontul principal al acțiunilor militare era situat departe de ea și nici cale ferată în aceste locuri la acel moment nu exista.

În 1942, Patriarhul Nicodim a oferit mănăstirii Zloți materiale de construcție, datorită cărora a fost posibilă finalizarea construcției clădirii cu chilii. Numărul călugărilor creștea, treptat în apropiere s-au stabilit și oamenii obișnuiți și au apărut și pămînturi.

Злоць, 1942. Фото - Константин Котруцэ

În 1947, Ieromonahul Serafim a fost arestat, iar peste doi ani mănăstirea a fost închisă, iar călugării - alungați. Biserica mănăstirii a fost transformată în grajduri, chiliile erau folosite ca depozit, iar mai tîrziu s-a hotărît ca mănăstirea să fie aruncată în aer, iar piatra să fie folosită la construirea stației Zloți, la cîțiva kilometri de mănăstire.

După independența Moldovei, s-a revenit la modul obișnuit de viață, inclusiv religios. Mănăstirile și bisericile afectate au început să fie restaurate, cu toate acestea, practic nu existau bani pentru acest lucru, de aceea aceste procese au durat mult timp.

Pentru mănăstire în Zloți, renașterea a început în 1995, la început a fost un simplu schit al mănăstirii Noul Neamț (în satul Chițcani), care se subordona episcopului Vichentie al Tighinei. Acest om a făcut multe pentru renașterea rapidă a mănăstirii, deși la început oamenii trebuiau să înnopteze într-un vagon. Tot în vagon se efectuau și slujbele religioase.

Dar acest lucru nu a durat mult, în 1996 au apărut deja chiliile și a fost întemeiată o nouă biserică Sf. Gheorghe În cele din urmă, la 9 iunie 1998, schitul a fost transformat oficial în Mănăstirea Zloți și a fost deschisă o capelă în cinstea Icoanei Maicii Domnului tuturor scîrbiților.

Slujbele în mănăstire au loc în limba rusă, deoarece printre enoriași se numără oameni de diferite naționalități, inclusiv găgăuzi din satele vecine.