Artiom Topal: A fi muzician nu este o profesie, este un mod de viață

Artiom Topal are 28 de ani, este din sudul Moldovei. Tînărul artist moldovean s-a născut într-o familie de muzicieni. Bunicii săi au cîntat la instrumente muzicale, mama sa cîntă la pian și acordeon, iar tatăl său cîntă la trompetă. Tatăl este electrician, mama este femeie casnică.

Artiom Topal a ajuns în semifinala show-ului muzical Superstar. Acum că emoțiile concursului au rămas în trecut, tînărul din Comrat a acordat un interviu redacției Noi.md.

Cînd a apărut pasiunea pentru muzică?

Eu am avut întotdeauna pasiune pentru muzică, încă din frageda copilărie. La aproximativ 7-8 ani, știam deja că oricum voi deveni muzician și nici măcar nu era atît de important pentru mine dacă voi fi vestit sau nu.

Ai participat și mai înainte la concursuri muzicale? Dacă da, la care?

Da, am participat la multe și diferite concursuri, la nivel local, regional și republican. Dar dintre cele internaționale numai la X-FACTOR și SuperStar România. Și cu siguranță ultimul concurs de până acum este cea mai reușită realizare muzicală a mea.

Ce emoții te-au cuprins cînd ai urcat prima dată pe scenă?

La început am simțit puțin disconfort, inclusiv din cauza barierei lingvistice. Și însuși sentimentul că acuș vei fi evaluat de profesioniști de clasă mondială te copleșește și, indiferent cît de calm și de reținut ești, oricum, îngrijorarea se face simțită. Cînd te afli în fața ecranul televizorului, ai impresia că totul este destul de simplu, ai intrat, ai cîntat, ai ascultat ce spune juriul și ai ieșit, dar numai atunci cînd ajungi acolo îți dai seama că toate acestea sînt doar "vîrful aisbergului". Am avut așa niște emoții pe care nu le-am mai avut niciodată, ca un fel de moment de cotitură în viața mea.

Ce nu știm despre superstar?

Ei bine... multe lucruri nu știți, poate cu timpul veți afla sau poate nu ... depinde ce vă interesează.

Ce moment al concursului ți-ai rămas în amintire cel mai mult?

Au fost multe momente interesante, în cea mai mare parte îmi amintesc ceea ce a rămas în spatele scenei. Fiecare etapă a concursului mi-a rămas în amintire prin anumite momente, mi-am făcut mulți prieteni, am învățat o mulțime de lucruri noi pe care nu le știam pînă acum. Totul a fost foarte frumos.

Care era atmosfera din culise? Vă sprijineați, ajutați reciproc?

Toată lumea era foarte prietenoasă unul cu altul, și participanții, și echipa organizatorică.

Cine te-a susținut la concurs?

La concurs m-au ususținut toți, familia mea, prietenii, cunoscuții și necunoscuții, mulțumesc tuturor celor care m-au susținut!

Ce înseamnă muzica pentru tine și dacă îți vezi viitorul în ea?

Cred că viitorul este o iluzie, el nu există. Muzica pentru mine este în prezent, aici și acum. Și am trăit mereu cu ea. A fi muzician nu este o profesie, este un mod de viață.

Ce sfat i-ai da unui tînăr talentat care ar dori, dar nu are curajul să-și încerce norocul la concursurile de talente?

În primul rînd - să înțelegi ce vrei cu adevărat, în al doilea rînd - să lucrezi din greu și productiv multe mii de ore și, în al treilea rînd - să nu-ți fie frică să încerci și să încerci. La urma urmei, cîte vieți ai? Eu personal am doar una.

Care sînt planurile tale de viitor?

Nu-mi fac planuri pentru mai mult de o săptămînă înainte, viața mea – show-ul meu. Fac ceea ce pot cu ceea ce am, acolo unde sînt.

Pe ce scenă mondială ai vrea să urci și alături de cine ai vrea să cînți?

Veți vedea în curînd.