Nu mîncatul în exces ar fi principala cauză a obezității

Mîncatul în exces este considerat ca fiind principala cauză a obezității, dar nu e neapărat așa. Într-o lume invadată de alimente procesate, cu multe calorii, care ne dezechilibrează funcționarea organismului, un dezechilibru amplificat și de lipsa acută de mișcare fizică, obezitatea a devenit una dintre cele mai mari probleme de sănătate.

Autorii lucrării „The Carbohydrate-Insulin Model: A Physiological Perspective on the Obesity Pandemic” , publicată în The American Journal of Clinical Nutrition, indică o serie de sincope fundamentale în modelul echilibrului energetic, suținînd că un model alternativ, modelul „carbohidrați-insulină” explică mult mai bine apariția obezității și creșterea în greutate. Mai mult, acest model ar putea servi și ca bază pentru strategiile de lungă durată de pierdere în greutate.

Asta pentru că modelul care se bazează pe echilibrarea energiei nu ne ajută să înțelegem cauzele biologice ale creșterii în greutate. În contrast cu acesta, modelul carbohidrați-insulină vine cu o concluzie îndrăzneață: mîncatul în exces nu este principala cauză a obezității. În schimb, mare parte din „vină” este atribuită consumului prea mare de alimente cu un conținut glicemic ridicat, mai ales alimente procesate. Acestea cauzează răspunsuri hormonale care ne schimbă fundamental metabolismul, determinînd depunerea grăsimilor, creșterea în greutate și obezitatea.

Atunci cînd mîncăm carbohidrați intens procesați, corpul crește cantitatea de insulină pe care o secretă și suprimă producerea de glucagon. Această succesiune determină celulele de grăsime să stocheze și mai multe calorii, scăzînd „combustibilul” pe care mușchii și alte țesuturi active îl pot folosi. Creierul percepe că organismul nu primește suficientă energie, deci apare senzația de foame. În plus, metabolismul poate încetini, în încercarea corpului de a conserva energie. Așa că tindem să ne fie foame în continuare și să acumulăm grăsime în exces.

Pentru a combate obezitatea, trebuie să ne gîndim, deci, nu doar la cît de mult mîncăm, ci și la ce anume consumăm și la felul în care alimentele ne afectează hormonii și metabolismul. În acest context, noul studiu reprezintă cea mai extinsă detaliere a modelului carbohidrați-insulină, o ipoteză a cărei aplicare practică ar putea schimba felul în care ne raportăm la greutatea noastră pe termen lung.