Genele obezității: explicația științifică de ce nu slăbim

"Nu mănînc nimic, dar oricum mă îngraș", "numai m-am uitat la dulciuri, dar cîntarul imediat a arătat +2 kg" – sînt fraze pe care le auzim adesea de la prietene care slăbesc mereu cu oase grele și, uneori, de la noi înșine. De ce unii oameni pot mînca totul și rămîn într-o formă excelentă, în timp ce alții, în ciuda restricțiilor și efortului fizic, se despart încet de kilograme în plus, nu slăbesc?

Potrivit Marinei Smirnova, nutriționist și specialist în testele ADN, răspunsul la întrebare trebuie căutat în așa-numitele gene ale obezității care contribuie la adăugarea în greutate.

FTO

Gena obezității sau "FTO" (fat mass and obesity associated), are legătură cu producerea hormonilor de sațietate — leptină și ghrelin. Cu o cantitate mare de acest hormon în organism, senzația de saturație apare rapid, iar cu o lipsă a acestuia, s-ar putea să nu vă simțiți sătui încă 30-40 de minute și, în consecință, veți continua să mîncați.

MC4R

Gena MC4R este responsabilă de pofta de mîncare. Prin acest receptor, creierul primește semnalul despre suprimarea foamei și oprirea consumului de alimente. Dacă există o întrerupere a acestor gene, atunci probabilitatea de a dezvolta obezitate crește. Cînd sentimentul de sațietate nu vine mult timp, omul poate mînca mult timp și mult, ceea ce duce ulterior nu numai la un sentiment de greutate, ci și la exces de greutate. Dorința de a satisface foamea va crește, va apărea înainte de timp, veți dori întotdeauna să mîncați. Dacă consumați calorii suplimentare și nu aveți timp să le cheltuiți în timp, adăugarea în greutate este inevitabilă.

Pentru a nu vă îngrășa, încercați să mîncați încet, mestecați bine mîncarea și savurați-o.

FABP2

Gena FABP2 (fatty acid binding protein 2) este responsabilă de asimilarea grăsimilor animale (carne, unt, produse lactate, brînză de vaci, cașcaval, smîntînă). Se întîmplă că ați mîncat o porție foarte mică de mîncare, iar oricum adăugați repede în greutate. În acest caz, merită acordată atenție genei FABP2.

În mod normal, noi ar trebui să absorbim doar jumătate din grăsimi, astfel încît, în medie, din 100 g de brînză de vaci de 5%, în organism vor fi absorbite aproximativ 2,5% din grăsime. Dacă există un defect al genei, atunci pot fi absorbite toate cele 5%.

Respectiv, pentru a fi zvelt, trebuie să mîncați de aproape 2 ori mai puține grăsimi animale. De asemenea, este important să controlați cantitatea de grăsimi consumate, deoarece produsele de origine animală sînt bogate în colesterol

CD36

Cuiva iubește mîncarea grasă, cineva nu. Relațiile cauză-efect aici trebuie căutate în activitatea receptorului CD36. El este responsabil de susceptibilitatea, atracția pentru grăsimi în alimentație: o întrerupere în CD36 va fi exprimată prin atracția puternică față de alimentele grase, contribuind la adăugarea de kilograme.

La urma urmei, cu cît sînt mai multe nereguli în genele responsabile de creșterea în greutate, cu atît este mai mare riscul de supraalimentare și obezitate.

ADRB3

Gena ADRB3 (β3-adrenoreceptor) este responsabilă de consumul de grăsimi ca răspuns la activitatea fizică. Se întîmplă că, chiar dacă faci sport regulat, kilogramele în plus dispar încet. De ce se întîmplă asta? Nu antrenorul este rău sau lipsă de motivație, ci activitatea genei ADRB3, care împiedică pierderea în greutate în cazul în care are loc vreo modificare în ea.

Dacă din muschi se consumă lent glicogenul (rezerva de glucoză), atunci cel mai probabil ai probleme cu gena ADRB2: pentru a nu lua în greutate, va trebui să incluzi antrenamente intense în rutina zilnică și să controlezi cantitatea de glucide consumate seara.

După cum puteți vedea, există o predispoziție genetică la obezitate. Dar chiar și cu aceste caracteristici, modificări, puteți învăța să vă păstrați în formă bună. Principalul lucru este să știm cum funcționează organismul nostru, asupra ce și cum putem influența, și începe să aplicăm aceste reguli. Rezultatele pozitive nu se vor lăsa așteptate mult timp.