Cercetătorii au descoperit cum scăpăm de grăsime

O serie de noi experimente pe șoareci au dezvăluit un proces cheie prin care creierul și sistemul imunitar comunică pentru a arde depozite adînci de grăsime viscerală.

Este pentru prima dată cînd oamenii de știință identifică o cale neuroimună legată direct de controlul grăsimilor și, chiar dacă deocamdată descoperirile sînt limitate la șoareci, autorii speră că sistemul se extinde și la alte mamifere, precum oamenii.

Grăsimea viscerală sau „profundă” este substanța galbenă care învelește organele abdominale. La fel ca majoritatea formelor de grăsime, prezența sa este crucială pentru menținerea funcțiilor fundamentale ale corpului, dar dacă se acumulează prea mult, poate provoca probleme de sănătate, cum ar fi bolile de inimă și cancerul.

Știind cum se acumulează, ar putea într-o zi să ne ajute să abordăm obezitatea și bolile legate de obezitate la oameni, dar procesul este într-adevăr complicat, conform studiului din revista Nature.

Studiul care a descoperit cum scăpăm de grăsime

În ultimii ani, oamenii de știință au început să suspecteze sistemul nervos și sistemul imunitar care lucrează împreună pentru a controla grăsimea viscerală. La urma urmei, această substanță galbenă profundă găzduiește nu numai fibrele nervoase, ci conține și celule imune. Cu toate acestea, comunicarea dintre cele două este greu de stabilit.

Lucrările anterioare de laborator efectuate de acești cercetători au descoperit că grăsimea profundă din jurul plămînului este controlată prin mesaje între nervi și celulele imune, dar atunci cînd cercetătorii au analizat grăsimea profundă din jurul ovarelor sau testiculelor unui șoarece, nu au găsit o astfel de comunicare.

Ceea ce se credea cîndva a fi un spectator celular, s-a dovedit acum a fi un mediator critic. De fapt, celulele mezenchimale (MSC) au fost aproape ignorate de oamenii de știință pînă destul de recent.

Cînd cercetătorii au ars celulele mezenchimale din grăsimea profundă a șoarecilor, celulele imune din apropiere, cunoscute sub numele de celule limfoide înnăscute de tip 2 (ILC2), au încetat să regleze creșterea grăsimii.

Pentru a urmări nervii care inervează MSC înapoi la sursa lor originală, cercetătorii au injectat un retrovirus în nervii șoarecilor. Mesajele periferice primite de grăsimea viscerală păreau să provină din zone discrete din trunchiul creierului, creierul mediu, amigdala și hipotalamusul.

Obezitatea ar putea fi tratată în acest mod

Avînd în vedere cît de important este nucleul hipotalamusului în reglarea metabolismului organismului, autorii au conturat ipoteza că această zonă a creierului este un „centru central” pentru controlul grăsimilor. De aici, mesajele sînt trimise către celule imune specifice din grăsimile adînci, pentru a asigura echilibrul energetic în tot corpul.

Pentru grăsimea viscerală din jurul plămînilor, aceste mesaje neuronale par să meargă direct la ILC2. Dar în gonade, se pare că ar trebui mai întîi „traduse” de către CSM, înainte de a putea fi trimise către celulele imune din apropiere care reglează metabolismul grăsimilor.

Studiul este primul exemplu clar al unui circuit corp-creier care instruiește celulele imune să ardă grăsimi. Oamenii de știință speră că într-o zi vom putea imita procesul de control al depozitelor de grăsimi adînci în rîndul celor cu niveluri deosebit de dăunătoare.

Desigur, există încă multe lucruri pe care nu le știm despre ILC2 și despre modul în care acestea controlează grăsimea viscerală, dar faptul că avem acum o idee de unde își primesc mesajele este un bun punct de plecare.

În viitor, cercetătorii vor să știe ce ar putea declanșa nucleul hipotalamusului pentru a trimite mesaje de ardere a grăsimilor către părți ale corpului, în primul rînd.