În prezent, lumea se confruntă cu o „epidemie” a problemelor oculare, iar din ce în ce mai mulți oameni au nevoie de ochelari de vedere.
Termenul de „epidemie” se referă de obicei la răspîndirea necontrolată și periculoasă a unei boli infecțioase. Cîteva exemple sînt virușii HIV/ SIDA și Ebola, care au curmat multe vieți într-un timp relativ scurt. Dar acest termen poate desemna și orice afecțiune care se răspîndește rapid de la o regiune la alta. De aceea cercetătorii consideră că ne confruntăm cu o epidemie a miopiei, avînd în vedere că bolile oculare au crescut spectaculos în ultimele decenii.
Aproximativ 22% din populația totală a globului are o formă mai ușoară sau mai severă de miopie.1 Hipermetropia afectează 8% dintre copiii sub 6 ani, iar astigmatismul între 30 și 60% din vîrstnici. De aceea și piața ochelarilor de vedere a crescut vertiginos, ajungînd la un capital global de peste 130 de miliarde de dolari americani.
Miopia - un efect al țărilor dezvoltate
Miopia este o afecțiune oculară în care ochiul este alungit, iar razele de lumină nu se întîlnesc pe retină, ci în fața acesteia. Fasciculele care trec prin cornee, pupilă și cristalin ar trebui să se întîlnească într-un singur punct pe partea din spate a ochiului, numită retină. De acolo, informația pleacă spre creier prin nervul optic, și este descifrată drept o imagine încețoșată, mai ales dacă obiectul privit se află la distanță de privitor.
Miopia se corectează cu lentile concave, ce vor focaliza undele de lumină. O altă opțiune, pentru persoanele cu miopie mai severă, este intervenția chirurgicală asupra corneei, pentru a modifica factorul de refracție. Cazurile foarte severe de miopie pot duce la alte afecțiuni oculare, precum glaucomul, detașarea retinei sau cataracta.
Deși cauzele exacte nu sînt cunoscute, factorii de risc pentru miopie sînt atît factorii genetici, cît și factorii de mediu, precum „munca de aproape”. Prin acest termen se înțelege efectuarea de activități ce necesită o bună vedere de aproape (pînă la nivelul brațelor întinse), precum cititul, scrisul, jocurile video, studiatul, cîntarea la un instrument etc. În trecut, munca de aproape era învinovățită pentru miopie; cu cît o persoană își concentra vederea pe obiectele din imediata apropiere, cu atît avea mai mari dificultăți în a vedea lucrurile din depărtare. Însă noile cercetări indică spre alți factori corelați.
Nici factorii genetici nu sînt singurii luați în calcul de cercetători. Dacă doi părinți ai miopie, șansele sînt mari ca și copilul lor să dezvolte aceeași afecțiune. Însă factorii genetici nu ar putea rapiditatea cu care se propagă diagnosticul de miopie peste tot în jurul lumii.
Dacă în Statele Unite ale Americii rata miopiei atinge 40-50% în cadrul tinerilor, în unele părți din Asia de est (în special Singapore, China, Japonia și Coreea de Sud) acest procent trece de 80%. În timp ce unii cercetători dau vina pe exigențele școlare, notorii pentru acele zone, alții iau în calcul prevalența tehnologiei în rîndul copiilor.
Un nou studiu2 indică spre o nouă cauză, lăsînd la o parte factorii genetici și munca de aproape. Educația ar putea fi o cauză, întrucît primii născuți ai unei familii au cu 10% mai multe șanse de a dezvolta miopie față de frații lor mai mici. Cercetătorii au descoperit că pretențiile educaționale ale părinților a fost unul din factorii decisivi pentru care micuții petreceau mai mult timp învățînd și mai puțin timp la joacă în natură. Mezinii sînt de obicei scutiți de critica părinților, ceea ce ar putea explica de ce sînt mai puțin predispuși la miopie.
Un alt studiu3 efectuat în Australia, a observat că deși educația este corelată cu miopia, cauza ar putea fi timpul mai scurt petrecut în natură. Țările asiatice au o tradiție în încurajarea educației cu orice preț, dar în ultimele decenii timpul petrecut de copii în casă a crescut, probabil și datorită dezvoltării tehnologice.
Adăuga comentariu