De ce părinții nu înțeleg copiii adolescenți

Conflictul dintre generații, bine cunoscuta revoltă adolescentină și neînțelegerile dintre părinți și copiii adolescenți, se pare că sînt de natură fiziologică.

Problema nu constă doar în hormoni. Dar și în caracteristicile dezvoltării creierului în perioada de pubertate. De exemplu, se pare că cortexul prefrontal - zona responsabilă de procesele decizionale, comportamentul social și asimilarea regulilor - la adolescenți are legături foarte slabe cu alte secțiuni ale creierului și abia se formează. Iată de ce adolescenții "încetinesc" adesea în luarea anumitor decizii sau le este dificil să facă acest lucru și pot fi ușor influențați din exterior – de colegi și alte autorități.

În plus, adolescenții au percepții slab dezvoltate despre emoțiile altor persoane. Pe cînd propriile emoții devin mai intense și uneori necontrolate chiar de ei înșiși.

De asemenea, la ei se produce o cantitate mare de dopamină (un neuromediator responsabil pentru bucuria de noutate și realizare), care îi provoacă în mod constant să învețe lucruri noi și să se concentreze asupra aspectelor pozitive ale deciziilor luate. Dar acest lucru afectează capacitatea de a evalua cu luciditate situația. Prin urmare, consecințele negative sau cele potențial periculoase sînt pur și simplu ignorate. Anume această gîndire "hiper-rațională" împinge adolescenții la acte periculoase, cum ar fi consumul de droguri, conducerea rapidă, consumul de alcool, relații sexuale precoce etc. – ei pur și simplu nu sînt capabili fizic să evalueze consecințele în mod obiectiv. Prin urmare, este o "vîrstă dificilă" nu numai pentru părinți, ci și pentru însăși generația tînără.

Dar, la drept vorbind, anume aceste caracteristici - izbucnirile emoționale, setea de a învăța lucruri noi, activitatea socială și creativitatea mențin creierul tînăr. De aceea, Daniel Siegel, profesor de psihiatrie la Universitatea din California, îi sfătuiește pe adulți să ia exemplu uneori de la adolescenți pentru a rămîne tineri mai mult timp.