E posibil să te fi întrebat de ce îți place cafeaua în timp ce alții o urăsc, de ce nu mai mănînci ciuperci ca atunci cînd erai mai mic, mai pe scurt, de ce nu avem cu toții aceleași gusturi.
Gustul se simte pe limbă, ea fiind organul care percepe aromele: dulce, sărat, acru, amar, dar și gras. În nas, unde mirosul joacă un rol foarte important. Fără miros, mîncarea ingerată ar avea “gust fără gust”.
Doar știm că la o răceală și nas înfundat, ceea ce mîncăm este anost. Și vederea intră în jocul gustului. Cazul stridiei este cel mai convingător. Mulți resping o stridie, deoarece aspectul său nu este foarte atrăgător. Mîncăm, așadar, cu ochii, nasul și gura.
În final, creierul va analiza ceea ce limba și nasul au perceput. “Creierul va căuta toate informațiile pe care le poate asocia cu un aliment pentru a decide ulterior dacă va consuma sau nu din nou acest aliment”, subliniază Nicolas Darcel, lector în neuroștiințe la AgroParis Tech.
Astfel, dacă te-ai îmbolnăvit după ce ai înghițit ciuperci, de exemplu, nu ai mai dori să ingeri ciupercile proaspăt culese în timpul ultimei tale plimbări prin pădure. Chiar dacă ciuperca inițial nu avea nimic de-a face cu boala.
Motive pentru care nu toți avem aceleași gusturi
Determinanții genetici
Toți avem gene diferite și rezultatul este că nu toate papilele gustative răspîndite pe suprafața limbii sînt sensibile la aceeași aromă. Acesta este motivul pentru care unii vor putea mînca o lămîie întreagă, în vreme ce pentru alții este imposibil, după explicațiile lui Julien Delarue, de la laboratorul de percepție senzorială și sensometrie de la AgroParis Tech.
Unii oameni sînt mai sensibili la tot ce este amar, alții la dulciuri. Cu toate astea, putem percepe și amărăciunea și chiar să ne placă.
Textura alimentelor, percepută la nivelul dinților, joacă un rol important la fel ca aromele.”Textura implică manipularea în gură, ceea ce înseamnă o construcție suplimentară”, mai specifică cercetătorul.
Mai mult, pentru un aliment neutru, se consideră că, dacă este consumat în mod repetat într-un mediu plăcut, există șanse mari ca acesta să fie apreciat. Ca în cazul cărnii de curcan consumată la cinele lungi, în familie, de Crăciun.
Aspectul cultural
În Marea Britanie există un produs numit “Marmite”. Este o pastă neagră cu un gust extrem de puternic de carne și drojdie. Dar acest produs este puțin cunoscut în afara insulei. Chiar și în Marea Britanie nu există un consens cu privire la “Marmite”. Mulți britanici detestă acest gust special.
Același lucru putem spune de ouăle vechi de 100 de ani din China. Sunt ouă negre, ținute într-o saramură din lut, cenușă, sare și ierburi timp de aproximativ 3 săptămîni. Pentru chinezi, aceste ouă sînt feluri de mîncare destul de fine și foarte populare.
Fiecare dintre noi avem o istorie proprie, experiențele noastre gastronomice. Poate că într-o zi, în copilărie, am mîncat ceva care ne-a îmbolnăvit. Creierul a făcut rapid legătura dintre starea noastră și acea mîncare. Prin urmare, spunem că nu vom mai mînca niciodată acel aliment. L-am băgat în memorie ca fiind aliment “negativ”.
Îl vom putea scoate de acolo, dacă îl legăm de o stare pozitivă, de o recompensă la ceva bine făcut, de o pauză la locul de muncă.
Motivele pentru care nu toți avem aceleași gusturi sînt mult mai multe. Este de înțeles a ști să le distingem senzațiile și aromele care s-ar putea să nu ne schimbe viața, dar este un pas important dacă dorim să ne stăpînim pe deplin profilurile aromelor în bucătărie.
Nu facem decît să creăm experiențe mai satisfăcătoare în gură, în loc să rămînem la doar 2-3 dintre ele.
Adăuga comentariu