Ce se va întîmpla cu Marea Neagră sub influența schimbărilor climatice

Sub influenţa topirii gheţarilor polari, nivelul apelor oceanelor va continua să crească timp de secole, chiar milenii. Este unul din avertismentele din amplul raport ONU despre încălzirea globală.

Mările, care au crescut deja cu 20 de centimetri din 1990, ar putea creşte în continuare cu circa 50 de centimetri pînă în 2100. Climatologul Roxana Bojariu a explicat la Digi24 ce fenomene sînt de așteptat în cazul Mării Negre.

Unele schimbări par a fi ireversibile: oceanele devin tot mai acide, prin creșterea temperaturii apelor și prin interacțiunea cu gazele cu efect de seră din atmosferă, ceea ce reprezintă o amenințare directă la adresa viețuitoarelor marine.

„Din păcate, aceste transformări care țin de impactul schimbării climei asupra oceanului sînt printre cele ireversibile, pe scări de timp de sute și chiar mii de ani, dar evident că e o diferență între a avea un nivel de creștere a temperaturii medii globale cu 1,5 grade Celsius sau cu 2 grade Celsius. Creșterea ar putea fi dublă la 2 grade Celsius”, a explicat Roxana Bojariu.

Din păcate, aceste creșteri vor continua indiferent de scenariu.

Inundații și eroziune de coastă mai severe

„În 2.000 de ani am putea avea creșteri – sigur, depinzînd de concentrația gazelor cu efect de seră – destul de impresionate și ar putea fi comparate cu scările geologice, numai că acele scări geologice care vizează ceea ce s-a întîmplat în ultima perioadă interglaciară, 125.000 de ani de exemplu sau acum 3 milioane de ani, presupun durate de timp foarte mari, în comparație cu cîteva mii de ani, adică un proces foarte rapid”, atrage atenția climatologul.

Această creștere medie a oceanului planetar înseamnă variații regionale, înseamnă cam pentru două treimi din coastele oceanelor lumii variații plus/minus 20 la sută față de nivelul mediu al oceanului planetar. Înseamnă enorm, pentru că pe acest fond de creștere a nivelului oceanului planetar, poți avea furtuni la coastă care să împingă o cantitate mai mare de apă și să provoace inundații la coastă mult mai severe, plus un fenomen de eroziune a coastelor mult mai accentuat.

Unele insule din Oceanul Indian sau Oceanul Pacific riscă să fie înghițite. Micile insule din Pacific, precum Vanuatu sau Kiribati, deja au probleme pentru comunitățile lor. sînt insule care au înălțimi maxime de cîțiva metri. Aici se vor simți primele efecte, dar vor continua și pentru megaorașele de pe coasta Americii de Nord, atît din est, cît și din vest, cît și pentru megaorașele de pe coastele Asiei, iar impactul va fi major.

Topirea ghețarilor din Alpi are efecte pentru Marea Neagră

Există zone, mai puține, unde datorită mișcărilor geologice, creșterea nivelului oceanelor este relativ mai mică sau chiar nu se observă. De exemplu, în cazul Europei, toate coastele la ocean sau la mări au această creștere a nivelului, cu excepția Mării Baltice, pentru că acolo avem mișcări care contrabalansează această tendință, mișcări datorate unor procese geologice, unele dintre ele legate de faptul că se topesc ghețarii, se redistribuie masa și apar mișcări oscilatorii pe verticală de natură mecanică, a explicat Roxana Bojariu.

Coasta Mării Negre are o rază de creștere a nivelului mării cam la media nivelului oceanului planetar, cam de 3 mm pe an, însă aici este mai complexă situația, pentru că Marea Neagră este o mare închisă în continent și creșterea nu e foarte mult legată de creșterea nivelului oceanelor. Intervine, în schimb, debitul Dunării, care asigură cam 70 la sută din volumul de apă al Mării Negre, iar aici a influență ar putea-o avea topirea ghețarilor din Alpi, a subliniat climatologul.

Probabilitate mai mică înseamnă impact mai mare

Eroziunea la coastă se face simțită în zone din Arctica, combinîndu-se cu topirea permafrostului de acolo, dar și al celui aflat imediat lîngă coastă, cel marin, permafrost ce vine cu probleme noi, și lucrurile acestea se pot conjuga, atrage atenția Roxana Bojariu.

„Nu trebuie să uităm un lucru: toate aceste cifre sînt prezentate și sînt selectate și identificate în raportul Grupului Interguvernamental pentru studiul Schimbării Climei la modul cît mai conservativ, adică lucrurile ar putea fi și mai dure, dar întotdeauna toate evaluările acestea, prin natura faptului că se adună atîtea dovezi din atîtea locuri, încearcă aducerea la un numitor comun, pe un nivel mai jos de obicei, tocmai pentru a nu risca niște afirmații mult prea îndrăznețe”, a explicat Roxana Bojariu.

„Mulți oameni de știință spun că aceste evaluări sînt mult prea conservative, mult prea limitate în jos. Raportul vine, totuși, cu această precizare, răspunzînd unor astfel de critici, că s-ar putea să avem și evenimente cu probabilitate joasă, dar cu un impact mare”, subliniază climatologul.

Ce înseamnă o creștere cu o zecime de grad a temperaturii globale

Probabilitate mică, impact mare înseamnă atunci cînd poți să treci pragul și să nu mai ai la sfîrșitul secolului, în cazul scenariului cu emisiile cele mai mari, o creștere de un metru, ci poți să ai doi metri creștere, dacă se trec anumite praguri prin topirea ghețarilor din Antarctica, praguri critice, ce pe urmă determină amplificări în lanț și poți să ajungi în 2150 la creșteri chiar de 5 metri ale nivelul oceanului planetar, a arătat Roxana Bojariu.

„Aceste fenomene au o probabilitate mică, care nu poate fi ignorată, însă. Adică, poți să treci peste anumite praguri-limită prin această creștere accelerată, dar e foarte important să avem limitări cît mai aproape de 1,5 grade Celsius. Orice zecime de grad în creșterea temperaturii medii globale contează. Ea merge în topirea ghețarilor din Groenlanda și din Antarctica, iar această creștere poate determina procese în cascadă, topiri în cascadă, ceea ce duce la creșteri foarte mari și rapide ale nivelului oceanului planetar”, a punctat specialista în climatologie.