Tcaciuc: Cine circulă cu microbuzele din Chișinău, acela nu plînge

Tcaciuc: Cine circulă cu microbuzele din Chișinău, acela nu plînge

În ultimul timp politicienii moldoveni ne surprind demonstrînd unele comportamente stilistice comune.


E posibil chiar să vorbim despre un anumit gen regional, în care aceştia evoluează, fiind destul de uniţi. Acest gen este cu siguranță sentimental. De această părere este doctorul în istorie, fostul deputat al Parlamentului Republicii Moldova, Mark Tkaciuk. Despre asta el a scris pe pagina sa de Facebook.


„Judecaţi şi dvs.:.o situație nestandardă, stresantă și politicianul (în principiu, de orice orientare și de orice nivel) cere urgent să fie miluit, storcînd lacrimi, vorbindu-ne despre necazurile sale personale incredibile, dar şi despre durerile sale pur intime” Iată aici începe:" Familia mea a fost amenințată", "au vrut să mă răpească", "mi-au amenințat copiii", "au vrut să-mi răpească familia", "mi-au șantajat soția", "pur şi simplu vreau să o vad pe mama", "nu mi-am putut îmbrățișa copiii cîţiva ani", "vreau să stau puţin cu familia mea".


Pe scurt, lăcrimos, de te apucă de inimă, ne roagă dulceag să luăm în considerație circumstanțele dramatice ale vieții lor personale. Există, desigur, suspiciunea că ei toți au crescut și s-au format sub ţinta hipnotică a capodoperelor cinematografiei indiene. Poate de aceea, într-o situație nestandardă și critică, ei simt nevoia de automilă, de clemență. Dar poate că totul este şi mai şi? Poate că acestea sînt arhetipurile veșnice și moștenirea blestemată a folclorului rusesc, care influențează astfel conștiința elitei politice locale? Să presupunem că ar fi vorba de radiațiile relicve ale unei stele stinse demult! Anume acestea deformează perfid sufletele eroilor noștri.


Își manifestă ipocrizia deosebită în momentele de ezitare și de prăbușire probabilă a carierelor lor strălucite! Iată, Nadejda Teffi (e de la sine înțeles, Lohviţkaia) a scris odată: "Forţele răului nostru rus nu sînt așa. De aceea ce face o sirenă? Ea plînge... să fi stat, pur şi simplu, şi să fi ademenit, nu oricare s-ar fi apropiat. Iar dacă plînge, cum să nu te apropii. Ţi se face milă doar.”


Elita politică moldovenească se comportă în același mod ca forţele răului rusesc menționate mai sus. De îndată ce miroase a probleme, aceasta apelează imediat la plînsete. Și ea, această elită nu-şi dă seama, că politicianul, care așteaptă îngăduință, amnistie, care stoarce lacrimi pentru milă, politicianul care caută pe umărul cui să verse o lacrimă, milogind toleranţă este demn, în cel mai bun caz, de dispreț.


El, dobitocul, a fost ales pentru ca să apere, pentru a-și asuma responsabilitatea, a risca în tăcere cel mai prețios lucru din viață, protejînd familiile noastre, și nu să ne repovestească "Zita și Ghita" cu propria sa participare. Cine circulă cu microbuzele din Chișinău, acela nu plînge privind episoadele-capodopere ale "Sărmanei Liza" (Bednaia Liza) și nu are milă de acei care suferă de pe urma nimicurilor. Ei bine, ce mai încolo încoace, plîngeţi, văitaţi-vă, împărtășiţi-vă durerile, demonstraţi-vă rănile sufleteşti! Aşa cum sînteţi îşi va aminti lumea de voi", scrie Mark Tkaciuk.


Urmărește-ne pe Odnoklassniki, dacă vrei să afli mai multe

Ați găsit o eroare în text? Marcați-o și tastați Ctrl+Enter

Mai multe

Sondaj Toate

load