Litvinenco, despre 7 aprilie 2009: „Aş vrea să ştiu şi eu ce s-a întîmplat”

Astăzi se împlinesc 13 ani de la evenimentele tragice din 7 aprilie 2009 - momentul de cotitură pentru Republica Moldova, care a dus la debarcarea comuniştior de la putere.

Mulţi tineri care s-au jertfit pe altarul libertăţii au plătit însă un preţ scump. Protestul anticomunist din centrul Chişinăului a degenerat în violenţe şi bătăi, iar sediile Parlamentului şi Preşediniţiei au fost distruse şi incendiate, transmite Noi.md cu referire la Știri.md.

Atunci, zeci de manifestanţi şi poliţişti au fost răniţi, iar un tînăr a murit după ce a fost bătut fără milă de forţele de ordine chiar în Piaţa Marii Adunări Naţionale.

Din păcate, nici după 13 ani nu au fost găsiţi responsabilii pentru dezordinile în masă şi nici nu a făcut cineva puşcărie pentru acele fapte. În timpul emisiunii „Punctul pe AZi" de la TVR Moldova, ministrul justiţiei, Sergiu Litvinenco, a spus că şi el îşi doreşte să afle ce s-a întîmplat şi să vadă că lucrurile se mişcă şi aşteaptă noi informaţii din partea instituţiilor.

„Aş vrea să ştiu şi eu ce s-a întîmplat şi de ce lucrurile nu se mişcă. Din cîte îmi aduc aminte, a fost o comunicare publică din partea Procuraturii Generale, după preluarea mandatului domnului Robu, că procurorii au reînceput investigarea”, a spus ministrul Justiţiei.

Cît despre masacrul de la Bucha, situat la nord de Kiev, unde cel puţin 300 de civili au fost ucişi şi îngropaţi în gropi comune, în vreme ce unele cadavre încă se mai află pe străzile oraşului, Sergiu Litvinenco spune că, din punct de vedere juridic, Rusia poate fi acuzată de crime de război pentru ce s-a întîmplat acolo: „Din punct de vedere juridic, există mai multe abordări cu referire la acest subiect. Iniţial a fost şocant, am rămas îngrozit. sînt într-adevăr crime de război care trebuie investigate şi sper că toţi cei care le-au comis să fie oferit justiţiei pentru că lucrul acesta nu poate fi trecut cu vederea, este inadmisibil. Nu ai cuvinte să exprimi ceea ce simţi cînd vezi acele poze. Eu niciodată nu m-am gîndit că voi trăi într-o perioadă cînd voi vedea aşa ceva, după atîţia ani de pace şi chiar la o distanţă foarte mică de noi, de Republica Moldova”.