Uraganele din Caraibe sînt groaznice, taifunele din Pacific sînt înspăimîntătoare. Dar nimic nu se poate compara cu alegerile din Moldova. Dacă dezastrele naturale distrug acoperișurile și scot din pămînt copacii, atunci simpla apropiere a unor evenimente politice importante în Moldova rup coaliții și blocuri care păreau din beton armat.
Faptul că uniunea anti-Plahotniuc dintre ACUM și PSRM a fost sortită eșecului a fost evidentă pentru mulți de la bun început, deoarece a fost construită după principiul fragil „dușmanul dușmanului meu este prietenul meu”. Cu toate acestea, în condițiile creării unei forțe de opoziție dintre socialiști și pro-europeni, cei din urmă, în loc să-și întărească pozițiile pentru a cîștiga viitoarele alegeri, ei au început să se certe între ei, ceea ce pare cel puțin fără logică. Și cel mai paradoxal lucru este faptul că motivul certurilor din interiorul blocurilor sînt aceleași alegeri viitoare.
Ultimul scandal în cadrul ACUM este acuzația de trădare în adresa PPDA, venită din partea deputatului Sergiu Litvinenco. Astfel el a reacționat la votul a doi consilieri raionali ai Platformei Demnitate și Adevăr împotriva colegilor săi din bloc - candidații din partidul Acțiune și Solidaritate - în favoarea PDM. Și deși vicepreședintele PPDA, Alexandru Slusari, și-a învinovățit public „trădătorii” și și-a cerut scuze, „un sediment a mai rămas”. Cu atît mai mult că o astfel de „trădare” a colegilor din ACUM din partea partidului lui Andrei Năstase este deja a treia oară!
Pe fundalul acestui incident, destul de straniu a fost interviul lui Năstase cu privire la posibila sa participare la viitoarele alegeri prezidențiale. Întrebat dacă va candida pentru funcția de președinte sau o va susține pe Maia Sandu, liderul PPDA a răspuns destul de vag: cică, este prea devreme pentru a vorbi despre aceasta (deși nu este chiar așa), dar nu a ratat ocazia să reamintească că în 2016 partidul său a făcut un „gest fără precedent” susținînd candidatura ei. Se creează impresia că o astfel de declarație este un indiciu pentru liderul PAS: eu deocamdată nu intenționez să concurez cu tine la alegeri, dar ține minte că sprijinul meu este exclusiv „din bunătate sufletească...”.
Și cum rămîne cu Maia Sandu? În perioada în care era încă prim-ministru în timpul conflictului cu socialiștii cu privire la numirea procurorului general, ea a arătat cu toată aparența sa că nu are „nimic de pierdut”, iar apoi a organizat imediat mai multe întrevederi cu politicieni străini, inclusiv cu Angela Merkel, în cadrul cărora s-a auto-promovat și și-a declarat deschis pretențiile pentru fotoliul de președinte.
Ce avem drept rezultat? Relațiile din blocul ACUM amintesc tot mai mult de ”războiul rece”. Liderul unui partid este pregătit pentru o luptă fără compromisuri pentru funcția de președinte, iar liderul celuilalt îi sugerează că ar fi mai bine să nu se certe cu el. Totuși, pînă la urmă, cineva va trebui să cedeze. Înseamnă acest lucru că o dezbinare a pro-europenilor este inevitabilă?
Adăuga comentariu