Numărul copiilor care fug de acasă este în creştere

O gravă problemă socială ar trebui să pună serios pe gînduri autoritățile din Republica Moldova. Numărul copiilor care au plecat de acasă creşte alarmant.

Anul trecut au fost înregistrate peste o mie de cazuri, cu 267 de cazuri mai mult decît în 2021. Cele mai frecvente abandonuri au ca motiv lipsa de comunicare dintre părinte şi copil şi influenţa nefastă a mediului din care face parte, transmite Tvr Moldova.

În 2020 s-au înregistrat 810 cazuri de copii care şi-au abandonat domiciliul, iar în 2021 numărul celor fugiți de acasă a crescut pînă la 823. În 2022 au fost cu 267 de cazuri mai mult.

COPII FUGIŢI DE ACASĂ:

• Anul 2020 - 810 cazuri
• Anul 2021 - 823 de cazuri
• Anul 2022 - 1.090 de cazuri

Cei mai mulți dintre copiii fugiți de acasă au fost găsiți în decurs de 24 de ore din momentul sesizării. sînt însă destule cazuri cînd a fost nevoie de mult timp. Din nefericire, doi au fost găsiți decedaţi și s-a stabilit că s-au sinucis.

MARIA PLEŞU, ofiţer principal, Secţia siguranţă minori, INSP: „În urma analizei pe care am elaborat-o pe parcursul anului 2022 s-a stabilit că cei mai implicaţi copii în cazurile de fugă de la domiciliu sau din centrele de plasament sînt copiii cu vîrstele cuprinse între 13 şi 16 ani. Cel mai des, copiii fug din mediul urban şi prevalează după gen, fetele.”

De multe ori, copiii ajung victime ale infracţiunilor sau chiar sînt implicaţi în comiterea acestora.

MARIA PLEŞU, ofiţer principal, Secţia siguranţă minori, INSP: „Prevalează infracţiunile privind viaţa sexuală dacă să ne referim la infracţiunile comise împotriva copiilor, dar deseori atunci cînd ei sînt în mediul acesta stradal comit infracţiuni patrimoniale şi aici vorbim de furturi, jafuri şi altele.”

Printre cauzele care stau la baza abandonului familial este lipsa comunicării între părinţi şi copii, prezenţa mediului vicios în familie şi influenţa anturajului.

ZINAIDA GRIBINCEA, psiholog: „Frecvent, copiii fug atunci cînd au parte de violenţă de abuz, de toate tipurile în familiile lor de origine. De asemenea, fug pentru că nu se simt înţeleşi sau au iluzia că în stradă vor avea parte de libertate şi vor lua propriile decizii, vor fi cumva în afara constrîngerilor şi a regulilor parentale.”

Copiii din familii social-vulnerabile ajung deseori în centre de plasament temporar.

DIANA BUZOVICI, responsabil pentru protecţia copilului, AO „Concordia”: „Va putea beneficia de un şir de activităţi şi servicii specifice aşa cum sînt: asistenţă socială, asistenţă psihologică, asistenţă în pregătirea temelor pentru acasă, încadrarea în mediul social şi, nu în ultimul rînd, integrarea în mediul familial.”

Mulţi copii fug și din centrele de plasament și ajung din nou în stradă. E un efect nefericit al lipsei de educație, de comunicare, supraveghere și empatie pentru nevoile lor. În majoritatea cazurilor, copiii ajung la psiholog sau asistentul social pentru a stabili motivele. Alături de ei ar trebuie să fie și părinții.

ZINAIDA GRIBINCEA, psiholog: „Părinţii trebuie să-şi cunoască copiii. Părinţii trebuie să comunice cît mai frecvent cu copiii lor, să cunoască stările emoţionale pe care le experimentează, să cunoască frustrările copilului.”

În prezent, Poliţia caută nouă copii fugiți de acasă din diferite motive.