Mărturiile victimelor accidentului de la Buiucani: Am zburat cu ușa. Mă tem să merg (VIDEO)

Echipa ZdG a mers la Institutul de Medicină Urgentă (IMU), ca să asculte relatările victimelor despre acea zi în care s-a produs accidentul de la Buiucani, dar și pentru a afla de la medici cum a fost pentru ei ziua de 30 septembrie.

Victimele își amintesc cu groază ziua de 30 septembrie. Acestea spun că accidentul le-a marcat viața și că, de acum încolo, le va fi frică să meargă în transportul public. Victimele recunosc că își imaginează cu greu cum a fost posibil să se întîmple așa ceva și dau vina pe nivelul înalt de corupție din R. Moldova.

În urma accidentului din 30 septembrie, produs la intersecția străzilor Onisifor Ghibu cu Alba-Iulia, din sectorul Buiucani, Chișinău, 25 de victime, cu vîrsta cuprinsă între 19-67 de ani, cu grad diferit de severitate a traumatismelor, au primit îngrijiri speciale la Institutul de Medicină Urgentă (IMU), doi copii fiind spitalizați la Spitalul Clinic Municipal de Copii „Valentin Ignatenco”. Potrivit medicilor, au fost mobilizate toate autospecialele de ambulanță libere din Chișinău, iar imediat ce victimele au început să fie aduse la IMU, în cadrul institutului s-a declanșat Cod Roșu de Urgență.

În 25 de minute, ambulanțele au adus 25 de victime. A fost declanșat Cod Roșu de Urgență, iar toți medicii care erau liberi au coborît în Departamentul de Urgentă și, în funcție de profil, investigau starea pacienților. Era gălăgie. Rudele victimelor – panicate. A fost nevoie de intervenția psihologilor pentru a-i calma.

Mihai Ciocan, directorul IMU, spune că, din 25 de persoane, nouă au fost spitalizate, două au plecat acasă din propria inițiativă, neavînd traumatisme serioase, iar alte 14 au primit îngrijiri medicale în departamentul de primiri de urgență a IMU.

„Acum, în secții (neurochirurgie, ortopedie) avem șapte pacienți. Traumele sînt grave, dar nu pun în pericol viața acestora. Toți se vor recupera și, pe parcursul a zece zile, vor pleca acasă. Evident, ei vor avea nevoie de susținere psihologică, de adaptare la situația post traumă, căci se vor teme să stea deja lîngă stațiile de troleibuz, fiind afectați de situația precedentă. Vor avea nevoie de consiliere psihologică: cu ei va trebui să se discute, să fie orientați spre o atitudine pozitivă față de mediu, doar așa se pot reface”, spune directorul IMU.