Investigație: Moldoveni, racolați ca mercenari de compania paramilitară Wagner

Un moldovean de doar 30 de ani a murit, într-un spital din Rusia, la o lună după ce a fost rănit în urma unui atac al SUA în Siria. Tînărul activa acolo ca mercenar, fiind racolat de o companie paramilitară privată rus, Wagner, în care au activat, de-a lungul timpului, și alte persoane din Moldova, transmite Noi.md cu referire la Unimedia.

În schimbul unor sume de bani, lăsînd în spate familii și prieteni, bărbații acceptau să meargă în misiuni speciale. RISE Moldova, împreună cu publicațiile New Lines din SUA, Delfi.ee din Estonia și Dagens Nyheter din Suedia, a obținut baza de date care conține cea mai amplă informație de pînă acum despre membrii Wagner și prezintă cine sînt moldovenii din organizația paramilitară.

„Hai că nu a mai rămas mult și ne vedem. Iaca mai am două luni. Vin acasă cu totul, îmi iau casă, vreau să mă însor, vreau și eu copii…”. Asta i-a spus Vladislav Apostol prietenului său din copilărie, în ultima lor conversație de la începutul anului 2018. S-a întîmplat cu o lună înainte ca Apostol să fie rănit în urma atacului SUA în Siria, din 7 februarie. Bărbatul a mai trăit aproape o lună. A decedat din cauza rănilor. Avea 30 de ani și era unul dintre cei nouă moldoveni racolați de organizația Wagner, ca să ucidă.

În lista celor opt se regăsește și Dimitriy Utkin, despre care UE confirmă că „este fondatorul și comandantul grupului Wagner. Se face personal responsabil pentru abuzurile comise de oamenii săi”. Printre acestea se numără „torturarea pînă la moarte a unui dezertor sirian de către patru membri Wagner, în iunie 2017, la Homs, Siria. Potrivit unui fost membru al Grupului Wagner, Dimitriy Utkin a ordonat personal torturarea dezertorului, precum și filmarea actului”.

Videoclipul la care face referire Uniunea Europeană a fost difuzat prima oară pe internet la scurt timp după crimă. Clipul de aproape două minute, filmat cu un telefon, arăta cum patru bărbați îmbrăcați în uniforme militare și cu fețele acoperite, lovesc, cu un baros, un alt bărbat. Doi ani mai tîrziu, în 2019, un alt clip ajuns în mediul online arată continuarea torturii.

Cu o cazma, mercenarii i-au tăiat bărbatului mîinile și capul. L-au legat de picioare, atîrnînd cu corpul în jos, și i-au dat foc. Cei patru și-au făcut fotografii în fața corpului carbonizat. Bărbatul ucis avea 30 de ani. Era Muhammad Taha al-Abdullah, cunoscut ca Hamdi Bouta, un dezertor din armata siriană.

Unul dintre cei care a lovit bărbatul peste corp era moldoveanul Vladislav Apostol.

Vladislav Apostol avea dublă cetățenie: a Republicii Moldova și a Federației Ruse. Era cunoscut în unitatea Wagner după numele de cod: Volk (n.r. din rusă-lup). Aceeași poreclă o folosea și pe conturile sale din rețelele de socializare Vkontakte și Odnoklassniki. Pe platforme publica fotografii din Cecenia și Siria. Era îmbrăcat în uniformă militară și ținea arma-n mînă. „Avea și un lup tatuat pe gît în partea din spate. Nu știu de ce avea lup, cred că pentru că a fost lăsat de mamă… El avea acolo scris: Moi adres: ne dom i ne ulitsa (n.r. din rusă: Adresa mea: nici casă, nici stradă)”, își amintește Vlad Ungureanu, prietenul lui Apostol.

Vladislav s-a născut în Ciutulești, un sat din raionul Florești, la două ore distanță de capitală. A crescut fără tată. El și fratele său mai mic rămîneau cel mai des în grija bunicii, inclusiv cînd mama era plecată la muncă în Rusia.

După moartea bunicii, pe cînd avea nouă ani, băieții au ajuns la o școală internat din Belgorod, Federația Rusă. „Cît au învățat la internat, ea [mama] se ducea la ei, dar foarte rar, se ducea o dată în an sau nu știu cînd”, mai povestește Vlad, din aceeași mahala unde a crescut și Apostol. „Băieții erau cam supărați pe dînsa și matincă ei nici nu prea duceau relații”, confirmă nașa de botez a lui Apostol și prietenă cu mama acestuia.

„Avea memorie bună. Îi plăceau lecțiile mele de istorie și sportul. Des participa în competiții și lua locuri de frunte”, își amintește fostul său profesor de istorie, Alexandru Bureak, de la școala internat din Belgorod.

După absolvire, a urmat armata, muncise o vreme bodyguard, mai avuse încercări de a lucra în construcții. După care-l anunțase pe Ungureanu că i s-a propus un contract de muncă în Cecenia. „Prin 2012-2014, dacă nu mă greșesc, el îmi spunea că învață acolo, nu face nimic. Dacă îl întrebam, tot timpul ocolea. Nici eu nu mai insistam tare să-l întreb”.

A mers în Siria prin 2016, fără să-și anunțe familia sau prietenii. „Cînd s-a dus el ultima oară în Siria, după spusele lui Anatolie (fratele lui Apostol), mult au stat la vorbă, mult s-au îmbrățișat și Anatolie nu-și dădea seama unde se duce el, ce face el. Vlad îi spunea că mă duc că am un contract, dar nu i-a spus de Siria. Anatolie zicea că el să fi știut unde se ducea…”, povestește fostul prieten.

Apostol și Ungureanu nu au vorbit „mai bine de jumătate de an” după ce primul plecase în misiune. Au reluat legătura pe viber cînd l-a contactat din Siria. „El mă suna de multe ori și nu aprindea camera. Ba motiva că nu-i lucrează camera, că nu știu ce, cînd într-o bună zi a aprins-o. Era cu barbă și mi-a spus: «Nu vreau să-ți spun unde-s eu». Poate se temea…”.

Cînd vorbeau, Apostol era mereu cu arma la piept. Ocupa poziția de lunetist în unitate, potrivit listei Wagner.

Vlad UNGUREANU, prietenul lui Vladislav Apostol: „El era într-un fel la postul de lucru. Un an de zile a fost bine. Nu spunea niciodată că ceva trebuie să se întîmple sau că trebuie să închidă telefonul sau să se ascundă. Dar în ultimul timp parcă îmi părea înspăimîntat, speriat”.

SALARIILE PROMISE vs. REALITATEA
Ungureanu spune că nu a văzut niciodată clipul în care Apostol apare torturînd bărbatul din Siria. Nu a aflat nici dacă a ucis vreodată oameni, și nici ce salariu încasa. „Zicea că vrea să-și ieie casă, apartament, mașină Hamer și îmi dădeam seama că dacă vrea asta, el are așa bani”.

Salariile promise mercenarilor moldoveni încep de la o mie de dolari, în funcție de poziția pe care urmează să o ocupe în unitate, spune ofițerul Serviciului de Informații și Securitate, care a acceptat să vorbească sub anonimat.

Ofițer SIS: „O mie de dolari era suma promisă, dar realitatea e diferită și cînd ei înțelegeau că realitatea e alta, încercau să înțeleagă ce e mai bine pentru ei și ăsta e momentul în care încep să se gîndească să revină acasă și cum să revină”.