Opinie: „ Nu preţuim ceea ce am moştenit”

Noi nu preţuim ceea ce am moştenit din perioada sovietică, inclusiv lucrările de mozaic ale celor mai buni artiști plastici, care au costat foarte mulți bani și au fost finanțate în mod centralizat, în timpul Uniunii Sovietice. În acea vreme, Moldova era subvenţionată din abundenţă, deoarece republica avea o imagine foarte bună.

Este opinia exprimată de jurnalista, autoarea programului de pe postul de televiziune NTV-Moldova, Elena Leviţkaia-Pahomova, în cadrul unei întîlniri organizate de mișcarea de tineret „Urmaşii lui Ştefan”, în cadrul celui de-al doilea curs de formare a calităţilor de lider în rîndul tineretului, ca parte a proiectul iExpert, informează Noi.md.

Ea a reamintit că activiștii civili au reușit să apere panoul de mozaic, care împodobea clădirea Palatului Sindicatelor din sectorul Rîşcani, și acum acesta va fi mutat într-un alt loc.

"Mozaicul urma să fie dat la pămînt cu lopeţile, deși numai costul aproximativ al lucrărilor de montare, dacă acestea s-ar fi efectuat în prezent, ar fi depăşit 2 milioane de euro", a menţionat jurnalista.

Elena Leviţkaia-Pahomova a subliniat că în vremurile Uniunii Sovietice, place această ţară cuiva sau nu, toate aceste lucrări, mozaicul au fost realizate de cei mai buni artiști plastici. "Chiar și în cazul mozaicurilor de la staţiile de așteptare a transportului, erau antrenaţi cei mai buni artiști sau din Moldova, sau din raion", a spus ea.

Jurnalista a menționat că, în acea perioadă, în Moldova se investeau sume enorme de bani, deoarece republica avea o imagine foarte bună în vremurile sovietice, spre deosebire de multe alte republici, mai ales din Asia, finanţarea cărora era mult mai modestă.

"Exista Gosplan (Planul de Stat) – un fel de sac cu bani al Uniunii Sovietice, care hotăra asupra modalităţii şi a regiunilor de distribuire a banilor. Se elaborau planuri. Necesitatea finanţării trebuia argumentată. Nu aşa cum se face acum, cînd este suficient să spui că, uite, vreau să ridic un bloc rezidenţial între alte două blocuri. Nu. Atunci, toate aceste activităţi trebuiau să fie planificate, mai apoi aprobate. Pe de o parte, era dificil, pentru că au fost multe proiecte şi unele proiecte interesante au fost "blocate". Pe de altă parte, a fost bine. Era posibil ca o republică precum este Moldova să vină și să spună că există un astfel de plan", a subliniat Elena Leviţkaia-Pahomova.

Ea a menționat că, în Moldova, cea mai mare parte din proiectele aprobate pentru finanţare, aproximativ 90% -100% din proiecte, erau implementate în practică, spre deosebire de republicile din Asia, în care, după cum spuneau cei de la Moscova, torni bani, iar aceştia dispar ca apa în nisip.

"A fost profitabil să se facă investiţii în noi, pentru că rezultatul era imediat vizibil. În plus, republica noastră, totuşi, era una de frontieră. Alături era România, în care oamenii trăiau mult mai greu. Și Moldova trebuita să fie un fel de carte de vizită a Uniunii Sovietice. Prin urmare, Republica Moldova, republicile baltice și Ucraina au avut un mare noroc datorită amplasării lor teritoriale", a spus jurnalista.