Societatea moldovenească cunoaște prea puțin despre oamenii cu sindromul Down care obțin în străinătate succese în diverse sfere, au un loc de muncă, duc o viață normală, iar la noi multă lume îi consideră periculoși pentru societate, agresivi, și nu cunoaște că nu este vorba despre o boală, mai ales psihică, ci despre o particularitate genetică.
Acest lucru a fost relatat în cadrul unui interviu oferit Noi.md de către Ecaterina Digol, autoarea documentarului „Dragostea nu numără cromozomii”, în care se vorbește despre problemele cu care se confruntă familiile care educă copii cu sindromul Down.
Ea a menționat că în Moldova azi nu există vre-o persoană cu acest sindrom, care să fie angajată oficial. Și aici e nevoie de sprijinul statului, care să ajute persoanele cu acest sindrom să se dezvolte în continuare, nu să degradeze acasă, între patru pereți.
„Societatea trebuie să-i accepte, nu să-i persecute. Căci chiar dacă problema va fi soluționată la nivel legislativ, iar angajatorii și colaboratorii nu vor dori să aibă treabă cu aceste persoane, lor le va fi dificil să muncească în colectiv”, a specificat Ecaterina Digol.
Filmul „Dragostea nu numără cromozomii” susține că societatea adesea reacționează negativ la copiii soarelui: părinții nu le permit odraslelor să se joace cu ei, educatorii și profesorii nu doresc să-i accepte în grupă sau în clasă.
Solicitată să răspundă cum poate fi depășită această respingere, Ecaterina Digol a specificat că mentalitatea oamenilor nu poate fi schimbată peste noapte, nici timp de o lună, nici chiar pe parcursul unor ani.
„Ea va putea fi depășită numai în cazul în care omul va înțelege, pentru sine însuși, că nu este normal așa. Dar e un proces foarte îndelungat, care necesită mulți ani. Societatea noastră cunoaște prea puțin despre acești oameni. Multă lume îi consideră periculoși pentru societate, agresivi, capabili să dăuneze altor persoane. M-a mirat mult o atare poziție. Societatea noastră nu cunoaște, barem, că nu este vorba despre o boală, mai ales psihică, că este o particularitate genetică. Societatea are nevoie de mai multe informații și de dorința de a asimila aceste informații”, a specificat regizoarea.
Adăuga comentariu