X 
Transnistria stiri: 1405
Eurovision stiri: 504

Ce însemna pentru noi Patria Sovietică și ce am uitat să-i spunem

21 noi. 2020,, 00:00   Societate
11883 4

Trebuie să fim foarte recunoscători Patriei Sovietice pentru tot ce ne-a dat și ce ne-a învățat.

Acest lucru a fost menționat într-una dintre cele mai bune monologuri dedicate Patriei, de celebrul satiric Mihail Jvanețki, care a plecat din viață pe 6 noiembrie 2020.

Portal Noi.md prezintă acest monolog în întregime.

Jvanețki despre Patrie
Era dură, nu era deloc blîndă la prima vedere. Nu era plină de farmec. Nu prea amabilă. Nu avea timp pentru asta. Și nici dorință nu avea. Era simplă.
Toată viața, din cîte îmi amintesc, ea a lucrat. Mult. Foarte mult. Se ocupa de toate în același timp. Și în primul rind - de noi.
Ne hrănea cum putea. Nu cu trufe, languste, parmezan sau mozzarella. Ne hrănea cu cașcaval simplu, salam simplu învelit în hîrtie sură pentru ambalaj.
Te-a învățat. Ne băga sub nas cărți, ne ducea la cercuri și secții sportive, ne ducea la cinematograf pentru matinee pentru copii cu 10 copeici pentru bilet.
La teatre de păpuși, la Teatrul tînărului spectator. Mai tîrziu - la dramă, operă și balet.
Ne-a învățat să gîndim. Te-a învățat să tragem concluzii. Să ne îndoim și să reușim. Și noi ne străduiam cum puteam. Și eram capricioși. Și întorceam nasul.
Și creșteam, deveneam mai deștepți, înțelepți, obțineam grade, ordine și titluri. Și nu înțelegeam nimic. Deși credeam că înțelegem totul.
Iar ea ne trimitea iar și iar la institute și universități. La fabrici și pe stadioane. În colhozuri. În construcții. Pe șantierele îndepărtate. În spațiu. Ea ne îndrepta tot timpul undeva. Chiar și împotriva voinței noastre. Ne lua de mîna și ne conducea. Ne împingea încet din spate. Apoi ne flutura cu mîna și mergea mai departe, urmărindu-ne dintr-o parte. Din depărtare.
Ea nu era milostivă și intenționat generoasă. Ea era economică. Atentă. Nu ne răsfăța cu o varietate nesfîrșită de bunuri de peste mări. Prefera ca totul să fie de acasă. Dar, uneori ne oferea întîmplător filme americane, parfumuri franceze, cizme germane sau scurte finlandeze. Nu prea multe și nu prea des. Dar în schimb toate acestea erau de o calitate excelentă - și filmele, și hainele, și cosmetica și jucăriile pentru copii. Așa cum ar trebui să fie cadourile făcute persoanelor dragi.
Ne băteam pentru ele în cozi. Cu zgomot și foarte copilăresc le admiram. Iar ea ofta. În tăcere. Ea nu ne putea da mai mult. De aceea tăcea. Și din nou lucra. Construia. Ridica. Lansa. Inventa. Și ne hrănea. Și ne învăța.
Nouă nu ne ajungea. Noi dădeam din picioare. Copii răsfățați care încă nu cunoșteau ce e durerea. Ne plîngeam. Eram nemulțumiți. Nu ne părea destul.
Și într-o zi ne-am răsculat. Tare. La modul serios.
Ea nu a fost surprinsă. Înțelegea totul. De aceea nu a spus nimic. A respirat din greu și a plecat. Pentru totdeauna.
Nu s-a supărat. Pentru viața ei lungă și grea, ea s-a obișnuit cu toate.
Ea nu a fost perfectă și înțelegea acest lucru. Era vie și de aceea se greșea. Uneori serios. Dar mai des tragic. În favoarea noastră. Pur și simplu ne iubea prea mult. Deși încerca să nu ne prea arate acest lucru. Se gîndea prea bine despre noi. Mai bine decît eram cu adevărat. Și ne-a păzit cît de mult am putut. De toate lucrurile rele. Noi am crezut că am crescut demult. Eram siguri că vom trăi fără grija și supravegherea ei.
Eram siguri de asta. Ne-am înșelat. Iar ea - nu.
A avut dreptate și de data asta. Ca și aproape întotdeauna. Dar, după ce ne-a ascultat reproșurile, nu a spus nimic.
Și a plecat. Fără a trage. Fără vărsare de sînge. Fără a trînti ușa. Fără a ne insulta. A plecat, lăsîndu-ne să trăim așa cum vroiam atunci.
Așa și trăim de atunci.
Dar acum știm totul. Și ce înseamnă abundența. Și ce este durerea. Suficiența.
Suntem fericiți?
Nu știu.
Dar știu exact ce cuvinte mulți dintre noi nu i-au spus atunci.
Am plătit din plin pentru impertinența noastră adolescentină. Acum am înțeles tot ce nu am putut realiza cu mintea imatură în acei ani ai copilăriei noastre senine și răsfățate.
Îți mulțumim! Nu-ți aminti de noi de rău. Și iartă-ne. Pentru tot!
Patria Sovietică.
Jvanețki

0
0
0
0
0

Adăuga comentariu

500

Ați găsit o eroare în text? Marcați-o și tastați Ctrl+Enter

Ce părere aveți despre inițiativa președintelui Franței, Emmanuel Macron, de a deschide în următoarele luni o misiune permanentă de apărare la Chișinău?