Antologia înțelepciunii despre viață a unui cunoscut regizor

Cunoscutul regizor, scenarist, producător, persoană publică și politică, președintele Academiei de Film NIKA, Andrei Koncealovski pe pagina sa de socializare publică constant multe gânduri înțelepte, care au menirea de a ajuta oamenii să se înțeleagă mai bine pe ei înșiși și lumea înconjurătoare și să dea răspunsuri la cele mai dificile întrebări ale vieții, transmite Noi.md.

El observă că oamenii sînt adesea nefericiți pentru că așteaptă ca lumea să corespundă dorințelor lor sau pentru că nu își trăiesc viața, ci, dimpotrivă, viața îi trăiește pe ei.

"Trebuie să înțelegem cum să găsim un compromis între ceea ce trebuie să facem și ceea ce vrem. Acest lucru este important pentru că se referă la viața DVS și ea nu va fi altfel", subliniază Andrei Koncealovski.

El crede că tot ce este mai bun ar trebui să căutăm în oameni și trebuie să comunicăm cu oamenii foarte ușor, iar atunci nu va exista oboseala nici din cauza oamenilor, nici a vieții.

"Cu oamenii eu comunic foarte ușor. Și cu cît trăiesc mai mult, cu atît oamenii devin mai interesanți. Nu am nici cea mai mică oboseală de la oameni și de la viață", a scris cunoscutul regizor.

Andrei Koncealovski a atras atenția asupra faptului că nu este nimic mai frumos decît obținerea de cunoștințe. "Omul trăiește ca să vadă. A vedea înseamnă a gîndi. Iar dacă gîndești, scapi de iluzii", a subliniat el.

În același timp, președintele Academiei de Film Nika a recunoscut că cel mai mult îi place să-și învețe copiii și să învețe el însuși, deoarece nimeni nu știe nimic despre viață pînă la moarte, dar nu este nimic mai frumos decît obținerea de cunoștințe.

Andrei Koncealovski subliniază că viața înseamnă dorințe și trebuie să-ți hrănești dorințele în timp ce ele există, și atunci totul va fi: creativitate, dragoste și orice altceva. "Încă mai vreau să am multe dorințe. Aș numi acest lucru sete de viață", a spus el.

Celebrul regizor crede, de asemenea, că există foarte puține motive pentru a fi nemulțumit de ceilalți și există o mulțime de motive pentru a fi nemulțumit de cum ești tu însuți. El a citat în acest sens expresia unuia dintre cei mai cunoscuți scriitori și gînditori ruși, unul dintre cei mai mari romancieri ai lumii, Lev Tolstoi, care a spus: "Nemulțumirea de sine este o condiție necesară pentru o viață rezonabilă. Numai această nemulțumire ne încurajează să lucrăm asupra noastră".

Andrei Koncealovski, de asemenea, crede că cel mai bun răspuns la întrebare este: "Ce este dragostea?" a dat apostolul Pavel în prima sa epistolă către Corinteni.

”De aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dacă dragoste nu am, nimic nu sunt”.

Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul... toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă”, a scris Andrei Koncealovski.

În opinia sa, omului îi este greu să atingă idealul, pentru că, spre deosebire de un animal care trăiește după legile naturii, el trebuie să facă o alegere în fiecare zi și în fiecare oră, și viața lui este un continuu proces de ardere la nivel biochimic și spiritual, și nu putem schimba nimic în afară de noi înșine.

"Omul este un animal imperfect. Mult mai imperfect decît leul, de exemplu. Prădătorul nu are de ales, el trăiește după legile naturii. Și nu le poate încălca, în plus, el nici măcar nu știe că acestea îl conduc. Prin urmare, toate animalele trăiesc în paradis: ele nu au de ales între bine și rău. Iar omul trebuie să facă o alegere în fiecare zi și în fiecare oră.

În general, toată lumea caută ceva în viață. Toată lumea vrea să evite durerea. Toată lumea vrea să evite singurătatea. Dar de multe ori oamenii oricum se simt singuri. Și asta îi face și nefericiți. Poate că au cerințe exagerate, așteaptă ceva perfect. Și ei nu înțeleg că ideală este numai moartea. Iar viața este un proces nesfîrșit de ardere la nivel biochimic și spiritual. Ceva dispare, ceva apare. Și nimic nu se poate de schimbat în afară de tine însuți. Cu toate acestea, și pe tine este greu să te schimbi", a subliniat Andrei Koncealovski.

El crede, de asemenea, că optimismul trebuie asociat cu realizarea faptului că nu va fi niciodată bine, dar în același timp putem și trebuie să trăim cu asta, să ne purtăm Crucea.

"Optimismul uman este cel mai adesea asociat cu credința în faptul că totul este bine și în continuare va fi și mai bine. Mie mi se pare că optimismul trebuie asociat cu realizarea faptului că nu va fi niciodată bine, dar în același timp putem și trebuie să trăim cu asta, să ne ducem crucea. Este important să găsim puterea de a trăi, înțelegînd cît de departe este lumea și noi de perfecțiune. Acesta este optimismul", a subliniat celebrul regizor.

Andrei Koncealovski a subliniat, de asemenea, că spiritualitatea nu trebuie lăsată să dispară din viața noastră și să rămînă doar o știință pur rațională, să păstrăm marea tradiție culturală a secolelor anterioare și fundamentele spirituale din care a crescut și să nu permitem căderea periculoasă a spiritului uman pe Pămînt.

El a menționat că omul are nevoie de o știință care îi dezvăluie legile realității.

"Ea este acumulativă. Toate cunoștințele științei se adună, noi urcăm mereu în cunoașterea științifică a lumii. Dar omul nu poate trăi numai prin știință. El nu poate trăi doar printr-o explicație științifică a existenței sale. Omul are nevoie de un sens neștiințific al vieții. De aceea este nevoie de religie. Nu ca să spunem că un oarecare Dumnezeu îl protejează, ci pentru ca omul să înțeleagă că există lucruri care nu vor fi niciodată înțelese. După cum a spus Einstein, 99,9% din lucruri sînt necunoscute, neînțelese și nu vor fi niciodată înțelese de către om. Anume aici apare spiritualitatea și credința în om. În faptul că scopul vieții sale este inexplicabil, dar necesar. Adică se poate spune că aceasta este o poezie", a scris Andrei Koncealovski.

Celebrul regizor și scenarist rus crede că viața este grea atunci cînd urăști ceea ce faci. Iar cînd iubești ceea ce faci, viața se transformă în fericire.
"Viața devine stresantă atunci cînd nu iubești ceea ce faci. Iar cînd urăști ceea ce faci, viața devine și mai grea. Dar cînd iubești ceea ce faci, viață nu mai este stresantă, ci fericită. Nu observi cum zboară timpul!", a remarcat el.

Andrei Koncealovski crede că principalul lucru pe care îl împrumuți de la oameni mari este curajul lor. "Uneori nu știi ceva, ajungi într-o fundătură. Iar oamenii mari par să-ți spună: "nu-ți fie frică, băiete! Zboară! Nu vei cădea!" a scris el.

"Viața este atât de scurtă, încât trebuie să încerci să faci tot ce plănuiești în ea! Dacă există dorință, energie, posibilități - încearcă. Cine știe, poate că nu vei reuși. Totul se poate întîmpla. Dar trebuie să încerci. Omul trebuie să facă ceea ce vrea. Și apoi personal să răspundă pentru asta. Și să înțeleagă dacă a făcut bine sau rău", a scris Andrei Koncealovski.

Celebrul regizor consideră că, pentru fericire totală, omului trebuie să-i lipsească mereu ceva și anume în momentul în care el rîvnește spre un nou scop, în procesul de atungere a acestuia, el este plin de energie și bucurie, și este fericit.

Potrivit lui Andrei Koncealovski, educația este un exemplu personal și nimic mai mult, iar părinții trebuie să demonstreze copiilor prin viața lor cum ar trebui ei să fie și nu poți face ceva și concomitent să ceri copiilor să nu facă acest lucru. Și invers. Este o prostie să indici: "Fii bun!". De la asta oricum nimic nu se va schimba Principalul este exemplul părinților. Și el, de fapt, constă în faptul de a trăi pur și simplul, și prin viața ta să dovedești copiilor cum ar trebui ei să fie", a scris Andrei Koncealovski.

"Al doilea lucru importanteste să nu ignori copilul. Un copil care este lovit la fund de mama iubitoare poate că țipa, dar, de fapt, se simte complet bine, pentru că el însuși are nevoie de aceasta. Cînd a fost pus la ungher pentru ceva și el plînge acolo, și apoi se întoarce la părinții săi - el, de asemenea, este bine. Într-o casă în care copilul este pedepsit în mod rezonabil prin iubire, el în subconștient simte că este obiectul atenției și iubirii și, de asemenea, își dă seama că trebuie să facă neapărat ceva. Dar dacă familia nu-i acordă atenție, el se simte nefericit pentru că vrea să-și simtă nevoia în el. Acesta este un fapt incontestabil", a subliniat celebrul regizor și scenarist.

El a menționat că traiul împreună cu părinții nu poate fi la nesfîrșit.

"Vine un moment în care noi nu sîntem suficienți pentru copiii noștri. Pentru a se dezvolta în continuare, ei au nevoie de o viață socială, trebuie să se pomenească într-o situație nefavorabilă, să fie înconjurați de străini, adesea oameni mai puțin simpatici, trebuie să învețe să supraviețuiască. Și aici începe o educație complet diferită", a scris Andrei Koncealovski.

În opinia sa, pentru a deveni un profesionist și a fi mai bun decît alții, trebuie să muncești din greu și să faci obiectiv ceva mai bun decît alții, pentru că un profesionist este o persoană care lucrează mult, căci fără multă muncă este greu să capeți o profesie în sensul înalt al cuvîntului.

Celebrul regizor a remarcat că este adesea întrebat de ce unii devin profesioniști, iar alții nu, deși au toate datele pentru asta?

"Pentru a fi mai bun decît alții, trebuie să lucrați – asta-i tot. Există, desigur, cei care cred că a fi cel mai bun înseamnă a fi mai vestit decît alții. Acești oameni se ocupă mereu cu auto-PR, se străduiesc să fie auziți. Dar a fi cel mai bun înseamnă a face în mod obiectiv ceva mai bine decît alții. Un profesionist este persoana care lucrează din greu. Fără multă muncă, este greu să capeți o profesie în sensul înalt al cuvîntului", a subliniat Andrei Koncealovski.

El crede că oamenii care consideră complexele lor un eșec ar trebui să înceteze lupta împotriva lor și să le accepte ca o condiție a vieții umane, pentru că astfel ei vor merge pe calea victoriei asupra lor. Complexele sînt diferite. De exemplu, există oameni care pot merge goi pe stradă. Ei cred că s-au eliberat de complexul rușinii, dar puțin probabil că vom considera astfel de oameni normali. Pentru comportamentul lor există chiar și un anumit termen psihologic - exhibiționismul. Deci, unele complexe sunt chiar necesare.

"Nu vă fie frică de complexe, acceptați-le, recunoașteți că le aveți și apoi ele vă vor părăsi. Dar să mergeți goi în locuri publice eu, desigur, nu vă sfătuiesc ", a scris celebrul regizor și scenarist rus.

El a atras atenția asupra faptului că una dintre manifestările inerției umane și slăbiciunile vieții noastre este că nu apreciem pe cei dragi în mod corespunzător.

"Noi nu-i prețuim suficient pe cei dragi. Aceasta este una dintre manifestările inerției umane, partea slabă a vieții noastre. De obicei, prețuim mai puțin rudele care sînt în viață", a menționat Andrei Koncealovski.