Valentina Geamănă: „Dacă noi gîndim pozitiv, înseamnă că țara va crește” (VIDEO)

Valentina Geamănă: „Dacă noi gîndim pozitiv, înseamnă că țara va crește” (VIDEO)

A trăit în Italia aproape 20 de ani, lăsînd acasă trei copii, cel mai mic avînd pe atunci doar un an şi jumătate. A întîmpinat multe greutăţi, dar a reuşit să acumuleze un bagaj plin de cunoştinţe, pe care le-a pus în practică mai apoi chiar acasă.


Este vorba despre Valentina Geamănă, moldoveanca pentru care, astăzi, bunurile materiale nu mai au valoare. A investit tot ce a avut mai bun în proiecte de suflet, fără a se gîndi dacă va avea sau nu de cîştigat de pe urma acestora.


Cînd şi de ce a hotărît să revină acasă, dar şi ce surprize pregăteşte pentru bătrînii din satul ei de baştină, aflăm împreună în continuare:


În continuare puteți citi textul înterviului: 


A fi un adevărat cetățean nu te învață statul, dar familia. Toate practicile bune pleacă din familie, trebuie să educăm copiii de mici, să-i învățăm să fie mărinimoși și să nu fim fixați pe bunurile materiale.


Cum au fost acești aproape 20 de ani petrecuți în Italia?


Fiecare etapă a avut particularitățile sale. La început era particularitatea limbii, că nu știam să vorbesc decît „ciao” sau „buongiorno”, apoi a urmat dificultatea de reîntregire a familiei, alte situații în care trebuia să rezolv problemele de studii ale copiilor, pentru că ei sînt acolo. Trebuia să știu cum să încadrez copiii în societate nouă.


Vă mai amintiți de ziua în care ați decis să reveniți acasă?


Ziua în care am decis să mă întorc nu a fost una programată, cum n-a fost nici plecarea. Proiectul „Centrul Mamei și a Copilului” era tot un copil de-al meu și trebuia învățat să meargă, să se țină pe două picioare și să-și facă loc în societate, să fie înțeles de societate. El nu putea fi fără persoana care l-a gîndit. Atunci cînd am văzut că lucrurile nu decurgeau așa cum trebuie, cînd persoanele cărora le-am dat încredere erau o dezamăgire totală, am făcut un sacrificiu la fel de mare ca și atunci cînd am plecat. Atunci am lăsat copiii  de 9 ani, de 2 ani și opt luni și de 1 an și jumătate. Cînd m-am întors, ei nu mai erau atît de mici, aveau 17, 18 și 25 de ani, erau toți studenți și a trebuit să-i impun să muncească și să învețe ca eu să pot da viață la ceea ce înseamnă femeia ajută femeia.


Ce v-a motivat să investiți experiența și banii adunați de-a lungul timpului în alte scopuri decît în cele personale?


Am avut norocul să cunosc o bătrînică, care, în timpul războiului, era voluntară la Viena. Ea ajuta răniții, era soră medicală. După care, împreună cu prietenele ei, în fiecare săptămînă cumpărau ștergare mici, le brodau și mergeau la piață pentru a le vinde, iar bănuții adunați îi trimiteau în Kenya. Ea mi-a spus că atunci cînd omul pleacă, cînd îi sună ceasul, pleacă cu două valize – în una pune toată averea materială, iar în cealaltă pune toată averea spirituală. Îmi spunea că cea materială e plină, pe cînd cea spirituală... nu este echilibru. „Prin tot ceea ce fac, ce ajut, pun cîte ceva și în cealaltă valiză. Nu de alta, dar mi se deformează coloana vertebrală. E prea mare dezechilibrul dintre partea materială și cea spirituală”. Cei care investesc doar în partea materială, mi-e interesant cît vor lua cu ei. Eu știu ce o să iau, vreau să văd cît o să pună ei cînd vor pleca.


De ce aleg unii moldoveni să plece peste hotare?


Nu-i ușor în Moldova, nu-i ușor nici acolo unde pleacă. E regretabil faptul că tinerii s-au fixat pe ideea „bani mulți și imediat”. Cei care vin pe o lună acasă și aruncă banii în stînga și-n dreapta, vrînd să arate cît de bine stau, nu spun că cu cît e mai mare salariul peste hotare, cu atît sînt mai mari cheltuielile.


Peste ani, vă gîndiți să plecați din nou peste hotare?


Acolo îmi sînt copiii și evident că mă macină gîndul dacă mă voi întoarce sau nu. Nu vreau să spun categoric că mă duc, deoarece cînd am venit pentru prima dată din Italia, după un an și cinci luni, am spus că nu mai plec peste hotare. Însă, după 10 luni m-am întors, spunînd că nu mai vin în Moldova, dar am venit în Moldova. Acum nu mai vreau să fiu categorică. Nu sînt niște drumuri pe care le alegem, sînt drumurile care ne aleg pe noi, dacă sîntem conștienți.


Cum sună, în opinia d-stră, viitorul Republicii Moldova?


Viitorul țării noi îl creăm. Dacă noi gîndim pozitiv, înseamnă că țara va crește. Eu, ca profesoară de istorie, mi-aduc aminte că pe vremurile lui Ștefan Cel Mare, care era un domnitor destul de categoric, mult mai sever decît autoritățile de astăzi, în țară nu-l criticau și în toate bisericile slujba de dimineață începea cu rugăciune pentru domnitor. La noi, înafară de ură, de dispreț, de dezmăț față de oricare conducător, fie că e primar, fie că e președinte de consiliu raional sau ministru... Nu avem o limită - se critică toți de rînd, deși vorbește toată lumea de cenzură. Atîta cenzură în Moldova, dar peste tot auzi mîrșăvenii la adresa conducătorilor. Eu cred că dacă bisericile ar începe duminica să se roage cu oamenii mai întîi pentru conducătorii noștri, ei ar fi cumva impuși de galaxie să se comporte bine cu societatea.


La ce vă gîndiți cînd spuneți „acasă”?


Acasă sînt următoarele proiecte pe care trebuie să le realizez. Sînt două proiecte de suflet, dar au aceeași tematică – casa de bătrîni din satul meu natal, Negrea, Hîncești, pe care o lansăm acum ca proiect, împreună cu toți băștinașii mei din toată lumea. Împreună cu primarul Ștefan Mangîr și împreună cu foștii mei elevi am zis că este bine să ne unim și să inaugurăm o casă pentru bătrînii din localitatea noastră. La Duminica Mare este prima donare de fonduri. Iar cea de-a doua casă de bătrîni o inaugurez în cadrul Centrului pentru protecția Mamei și a Copilului, sîntem deja în fază de experimentare. Vreau să îmbin mamele cu copii și bunicile. Nu vrem să fim o povară pentru statul Republica Moldova, dar o alternativă și un exemplu că putem face fără a sta cu mîna întinsă la stat.


În cazul în care doriţi să deveniţi protagoniştii rubricii „Nicăieri nu-i ca acasă” sau ştiţi pe cineva care, după ani de pribegie, a ales să rămînă în Republica Moldova, daţi-ne de veste la adresa de email intreaba@noi.md, iar noi cu drag vom arăta lumii întregi motivele care v-au ţinut acasă şi care nu vă lasă să plecaţi. 


Partenerii rubricii sînt Biroul Relații cu Diaspora din cadrul Cancelariei de Stat și Președinția Republicii Moldova.


Alte ediţii ale proiectului „Nicăieri nu-i ca acasă” le puteţi vedea aici.


Citește-ne pe Twitter, dacă vrei să afli mai multe

Ați găsit o eroare în text? Marcați-o și tastați Ctrl+Enter

Mai multe

Sondaj Toate

load