Elena Pahomova: „Nu-mi imaginez viaţa fără Moldova” (VIDEO)

A vizitat o mulţime de ţări de-a lungul timpului, dar inima mereu o îndemna să revină acasă. Este vorba despre Elena Pahomova, jurnalista care îşi iubeşte ţara la nebunie şi care este gata să-i tragă la răspundere pe cei care încearcă să o vorbească de rău.

Invitată în cadrul proiectului „Nicăieri nu-i ca acasă”, Elena Pahomova ne-a mărturisit că, deşi a fost pe punctul de a pleca din ţară cu mulţi ani în urmă, a decis în ultimul moment să rămînă acasă şi nu regretă deloc pasul făcut, mai ales că Republica Moldova i-a oferit cele mai valoroase cadouri – o familie minunată şi o carieră de succes.

În continuare puteți citi textul înterviului:

Am fost în mai multe ţări, totuşi nicăieri inima nu-mi vibrează aşa ca aici, şi cînd revii, te bucuri… sinceră să fiu, nu pot sta peste hotare mai mult de cinci zile. Plus la aceasta, există o mulţime de proiecte care demonstrează un rezultat real şi îmi dau seama că aici mă pot realiza mai bine decît oriunde în altă parte. Eu îi înţeleg pe aceşti oameni, îmi înţeleg vecinii, concetăţenii şi, atunci cînd sînt peste hotare, aud muzică moldovenească, imediat încep să dansez, iar în ochi îmi apar lacrimi. Nu-mi imaginez viaţa fără Moldova.

Ați fost vreodată pe punctul de a pleca din țară?

În anul 2000, eram convinsă că voi părăsi Moldova, pentru că, pe linia paternă, sîntem polonezi şi fratele meu, la acest moment, era deja plecat cu traiul în Polonia. Atunci, de fapt, totul era rezolvat. Totuşi, în viaţa mea s-a produs un nou viraj brusc – în Moldova l-am întîlnit pe tatăl viitorilor mei copii, plus la aceasta fratele meu decedase, de aceea nu mai aveam la cine să plec. Totuşi, îi mulţumesc destinului că mi-a arătat că trebuie să stau aici şi, cred, mai mult nicăieri. Cu excepţia unor simple vizite scurte. Au fost foarte multe propuneri cu caracter profesional, de exemplu să plec undeva temporar cu traiul – de exemplu, o perioadă am trăit în Transnistria, totuşi eu cred că această regiune este parte componentă a Republicii Moldova cu toate că Tiraspolul înseamnă o altă mentalitate, alţi oameni şi alte condiţii pentru viaţă şi activitate. Au existat oferte de a activa atît pe direcţia estică, cît şi cea vestică, totuşi nu pot nicidecum să renunţ la ceea ce am, cu toate că mi se propun bani buni. Or, nu banii aduc fericirea şi aceste este un adevăr…

Le poate oferi Republica Moldova un viitor fericit cetățenilor săi?

Nu ţara ar trebui să ofere, ci oamenii înşişi ar trebui să creeze condiţii în care s-ar simţi bine. Dacă ai ales această ţară, ai datoria să creezi condiţii şi pentru sine, şi pentru cei care activează alături de tine. Tu vei bate o cărare, tu vei merge pe această cărare şi cuiva îi va fi mai uşor să te urmeze. Această ţară este pentru oameni curajoşi, destoinici şi puternici. Cred că cei care aleg să rămînă aici sînt anume astfel de oameni, iar cei care pleacă – aceştia au avut mai puţină tărie de caracter. Este opinia mea şi aceasta este alegerea lor. Cred că oamenii mai puternici rămîn aici pentru a lupta.

De ce, în opinia d-stră, unii moldoveni pleacă peste hotare?

Eu înţeleg două variante pentru plecare. Prima – atunci cînd, aici, ai atins plafonul şi te simţi strîmtorat, de exemplu, cunosc savanţi care nu au aici posibilitatea de a se dezvolta, ei se simt strîmtoraţi… Apropo, vă rog să-mi daţi crezare, această ţară este mult mai confortabilă pentru a creşte aici copii şi, după cum arată experienţa, persoanele cu priză la angajatori pot trăi aici, muncind pentru un angajator din afara ţării. Cea de-a doua variantă este atunci cînd eşti fascinat de viaţa de peste hotare. Am trecut şi eu pe acest drum. Eu sînt născută în anul 1976, în anii 90 noi toţi eram încîntaţi de Statele Unite ale Americii, ne părea că se va destrăma Uniunea Sovietică şi ne vom trezi fericiţi, că, în sfîrşit, vom putea merge în America pentru a mesteca gumă acolo. În America poţi pleca dacă ai şansa să cîştigi mulţi bani, măcar pentru a-ţi compensa cheltuielile de transport, iar guma de mestecat o poţi cumpăra şi aici... Aşadar, două condiţii – sau fascinare, sau strîmtorare.

Aici am copii, am de lucru, proiecte, aici sînt oamenii care cred în mine şi posibilităţi… Totuşi, aici există şi posibilităţi.

Cum vedeți Republica Moldova peste 10 ani?

Îmi imaginez propria ţară drept una independentă – aşa cum este ea acum, autonomă şi, sper, avînd mult mai multe argumente şi exemple de succes pentru ca ţara noastră să fie stimată şi mai mult peste hotare.

Ce notă i-ați oferi țării noastre?

Eu nu-mi pot aprecia ţara, eu pot să dau la moacă celor care îşi bat Joc de ea. Noi, cei care trăim aici, în interior, avem dreptul să o criticăm, iar cei din afară – să trăiţi mai întîi aşa cum trăim noi… Eu pot doar să-i ofer ţării mele propriul umăr drept sprijin, iar să-i dau aprecieri nu pot.

În cazul în care doriţi să deveniţi protagoniştii rubricii „Nicăieri nu-i ca acasă” sau ştiţi pe cineva care, după ani de pribegie, a ales să rămînă în Republica Moldova, daţi-ne de veste la adresa de email intreaba@noi.md, iar noi cu drag vom arăta lumii întregi motivele care v-au ţinut acasă şi care nu vă lasă să plecaţi.

Partenerii rubricii sînt Biroul Relații cu Diaspora din cadrul Cancelariei de Stat și Președinția Republicii Moldova.

Alte ediţii ale proiectului „Nicăieri nu-i ca acasă” le puteţi vedea aici.