Autoarea vlogului „Zîmbărele”: „Acasă şi copacii te înţeleg” (VIDEO)

Autoarea vlogului „Zîmbărele”: „Acasă şi copacii te înţeleg” (VIDEO)

Astăzi, în cadrul proiectului "Nicăieri nu-i ca acasă" vă facem cunoştinţă cu actriţa şi vloggeriţa Victoria Roşca, cea care de mai bine de trei ani descreţeşte frunţile moldovenilor împrăştiaţi prin lume.


Spune că a reuşit să simtă gustul amar al străinătăţii şi chiar dacă practic toată familia îi este plecată peste hotare, ea a găsit de fiecare data motive ca să rămînă acasă.


De ce mai stă Victoria Roşca în Republica Moldova astăzi şi de ce aici o înţeleg chiar şi copacii, aflăm chiar de la ea.


În continuare puteți citi textul înterviului: 


Am fost în Italia, acum trei ani, de acolo am pornit și vlogul „Zîmbărele”. Am avut atunci o decepție foarte mare, mi-am pus în valiză trei maiouri pe care le aveam la inimă și am plecat în lumea mare ca să gust ceva mai bun. Nu pot spune că am gustat acolo din tot ce este mai bun în lume, pentru că acolo te trezești închis între patru pereți cu o doamnă de care trebuie să ai grijă. Acolo nu ai meserie, pe nimeni nu interesează că tu ești regizor sau actor și foarte greu ai terminat niște studii. Ți-ai luat un angajament -  trebuie să faci față, pentru că primești salariu pentru asta. Prima perioadă eram fericită că mi-am găsit de lucru, după care au început remușcările, așa că am început a filma. După ce am filmat, m-am trezit virală practic peste noapte. Dacă cineva muncește ani de zile ca să fie urmărit, eu am reușit în trei ani să am o pagină destul de vizualizată cu oameni destul de buni, care mă încurajează și îmi scriu zi de zi. Am rămas acasă, pentru că am început să gust din pîinea meseriei de actor, de a fi cunoscut, de a fi văzut, de a fi invitat în emisiuni, de a-ți lua meseria cineva în serios.


După revenirea din Italia, ai avut oferte de a te stabili cu traiul într-o altă țară?


Am avut chiar rugăminți, pentru că soțul meu este stabilit de patru ani în Franța. De multe ori mi-a spus să mă gîndesc, dar încă mă mai ține ceva și de fiecare dată cînd nu-mi iese ceva și este foarte greu să faci față lucrurilor de aici, îmi spun că totul e anapoda. Apoi mă închid în casă, nu vreau să comuni cu nimeni și mă gîndesc că poate ar trebui să plec. Dar trece acest val, apare o luminiță la capăt de tunel și iarăși rămîn.


Ce te ține în prezent în Republica Moldova?


Vlogul „Zîmbărele”, Teatrul Popular, familia. Foarte mult timp m-a ținut mama mea aici, dar acum mama a plecat, dar eu am rămas.


Are Republica Moldova viitor?


Eu întotdeauna am spus că Republica Moldova are viitor și viitorul e în noi, în cei mai tineri, mai nebunatici, mai zglobii. Eu am reușit, în jurul unui vlog, să adun peste 300 de mii de urmăritori de peste tot. Lumea acolo îmi mulțumește, spunîndu-mi: „Victoria, îți mulțumim că tu ai rămas acasă, pentru că noi știm că aici e greu și noi am plecat. Și voi, mîna asta de oameni, reușiți cumva să uniți în jurul vostru alți oameni, să faceți altă comunitate”. Noi îi îndemnăm măcar să-și iubească țara, să nu uite de unde au pornit, să vorbească cu mîndrie despre locurile de unde vin, dacă poate să dea o mînă de ajutor acestei țări atunci cînd vine acasă, e minunat. Măcar de la niște lucruri simple să pornească, să implimenteze aici ceea ce vede acolo, măcar pentru aceste 2-3 săptămîni cît sînt aici în vacanță.


E adevărat că nicăieri nu-i ca acasă?


Da! Eu am impresia că acasă te înțeleg și copacii. Cît de greu ar fi, cînd revii aici parcă umerii ți se slăbesc. Mie îmi place aici, îmi place acasă, chiar dacă mi-am împărțit familia în două. Anul acest am fost, în general, într-o panică totală, pentru că Ovi merge în toamnă la școală. Aici a apărut întrebarea: „Eu o să pot să-i ofer copilului meu o educație bună acasă, o să pot să mă mențin aici, o să pot să-i dau toți acești ani în care a crescut departe de tată?”. Chiar un timp îmi întrebam soțul ce să fac și mi-a zis așa: „Ție acolo o să-ți fie greu. Copilul se va adapta repede, pentru că e copil. Copiii se adaptează foarte repede. O să înceapă să-i placă la școală, pentru că în altă parte încă nu a fost și nu știe cum este. Dar gîndește-te dacă tu o să poți să te adaptezi și dacă vei putea să-ți iei meseria cu tine și probabil meseria de aici, acolo nu o poți duce”. Eu am început ceva aici și atunci cînd începi ceva aici și ești la jumătate de cale și să lași totul, eu zic că te îneci ca țiganul la mal. Așa că mi-am mai dat o șansă, mi-am dat copilul la școală aici.


La ce te gîndești cînd spui „acasă”?


Acasă este acolo unde mama împletește hulubi și îi dai în cuptor. Și tu, la fel, faci unul al tău, dar mama îl drege ca să fie frumos, îl coace, iar tu pe al tău nu-l mănînci – te uiți la el, îl ții. Mănînci de la toți, dar pe al tău îl ții și-l arăți la toată mahalaua. Pentru mine asta înseamnă acasă – e acolo unde poți să aduni în pumni copilăria, s-o strîngi tare la piept, să-ți aduci aminte de toate povețele părinților, să mergi cu ele în lume și să fii, pur și simplu, un om bun.


În cazul în care doriţi să deveniţi protagoniştii rubricii „Nicăieri nu-i ca acasă” sau ştiţi pe cineva care, după ani de pribegie, a ales să rămînă în Republica Moldova, daţi-ne de veste la adresa de email intreaba@noi.md, iar noi cu drag vom arăta lumii întregi motivele care v-au ţinut acasă şi care nu vă lasă să plecaţi. 


Partenerii rubricii sînt Biroul Relații cu Diaspora din cadrul Cancelariei de Stat și Președinția Republicii Moldova.


Alte ediţii ale proiectului „Nicăieri nu-i ca acasă” le puteţi vedea aici.


Urmărește-ne pe Facebook, dacă vrei să afli mai multe

Ați găsit o eroare în text? Marcați-o și tastați Ctrl+Enter

Mai multe

Sondaj Toate

load