Secretarul general al NATO Jens Stoltenberg dezvăluie în autobiografia sa „Povestea mea“, publicată recent, legăturile pe care le-a avut în perioada Războiului Rece cu un fost agent KGB.
La doi ani de la preluarea şefiei Alianţei Nord-Atlantice, Jens Stoltenberg face dezvăluiri inedite despre legăturile pe care le-a avut în perioada de sfîrşit a Războiului Rece cu un fost spion KGB ce lucra sub acoperire în Norvegia.
Fostul politician şi premier norvegian, cunoscut pentru atitudinea sa antirusă, recunoaşte că s-a întîlnit deseori cu un fost angajat al Ambasadei Uniunii Sovietice la Oslo şi că a primit numele de cod „Steklov“ în registrele KGB.
Spionul infiltrat ca ataşat cultural
Jens Stoltenberg scrie în „Povestea mea“ că a stabilit, la sfîrşitul anilor ’70, contacte strînse cu angajaţi ai Ambasadei Uniunii Sovietice în Norvegia. Cu unul dintre ei s-a întîlnit, însă, cu regularitate, dezvoltînd chiar o relaţie mai strînsă. Este vorba de Boris Kirillov, trimis de Moscova ca ataşat cultural la OSLO. Potrivit lui Stoltenberg, Kirillov era, de fapt, spion KGB, funcţia oficială de ataşat cultural fiind doar un mijloc de acoperire a activităţilor sale reale pe teritoriul norvegian. Cei doi au ţinut legătura timp de zece ani, ajungînd ca în a doua jumătate a anilor ’80, pe vremea reformelor ultimului lider sovietic Mihail Gorbaciov, să se întîlnească destul de des.
Întîlnirile aveau loc într-un restaurant din Oslo cu specific local, unde tînărul laburist şi spionul sub acoperire preferau să se delecteze cu sandviciuri şi creveţi şi să discute politică. Potrivit dezvăluirilor secretarului general al NATO, legătura sa cu fostul agent sovietic a fost ca un joc de tatonare. Acesta ar fi încercat să-l recruteze pe tînărul politician, care la rîndul său urmărea să afle cît mai multe despre activităţile sale în Norvegia.
„Mă simţeam ca în romanele cu spioni“
„N-am fost niciodată îngrijorat de a spune prea multe, avînd în vedere că nu ştiam niciun secret de stat“, dă asigurări Jens Stoltenberg. Mai mult, el spune că ar fi încercat să vadă dacă Kirillov ar fi dorit sa părăsească KGB-ul. „Dacă vedeam un semn în acest sens, trebuia să-i spun că Norvegia este o ţară sigură, unde va fi bine primit“, îşi aminteşte Stoltenberg.
Potrivit lui, fiecare întâlnire cu Kirillov era raportată direct lui Tron Johansen, care ocupa la acea vreme postul de şef al Serviciului Militar de Informaţii. În cele din urmă, tentativa de recrutare a eşuat, iar legătura periculoasă a luat sfîrşit în 1990, la recomandarea Serviciului Norvegian de Securitate şi Poliţie, precizează Stoltenberg.
„În urma legăturilor mele cu Kirillov m-am ales cu un dosar şi un nume de cod în arhivele KGB-ului. Am fost Steklov. Mă simţeam ca în romanele cu spioni“, afirmă şeful NATO. La rîndul său Boris Kirillov a părăsit teritoriul norvegian în 1991, după ce a fost declarat persona non grata.
Colaborarea cu KGB, o practică obişnuită
Potrivit postului de radioteleviziune norvegian NRK, colaborarea serviciile secrete sovietice era o practică obişnuită pentru cei aflaţi „la un stadiu avansat de recrutare“ sau pentru cei consideraţi de KGB „contacte confidenţiale“. Stoltenberg era unul din „contactele confidenţiale“ ale KGB, notează NRK, citat de portalul Sputnik. Aşa se explică de ce legătura cu un fost spion KGB nu a avut niciun impact asupra carierei politice a lui Jens Stolteberg, care a fost liderul laburiştilor norvegieni, a condus două ministere şi a fost în două rînduri prim-ministru, ultima dată în perioada 2005-2013. Tatăl lui Stoltenberg, Thorvald Stoltenberg, a fost la rîndul său un proeminent politician şi diplomat norvegian. Jens Stoltenberg scrie că a crescut într-o casă unde „toţi diplomaţii din lume veneau şi plecau“ şi că însuşi tatăl său l-a sfătuit să se implice în activitatea legată de KGB.
Adăuga comentariu