Transnistria stiri: 1406
Eurovision stiri: 504

Asasinii economici ai Moldovei

3 oct. 2016,, 13:30   Economie
17821 22

(dedicație Memorandumului cu FMI)

Vladislav Bordeianu

Moldova își stabilește, de 25 de ani, ”independent” politica economică a țării. Ce a obținut și de ce pînă în prezent ea este una dintre cele mai sărace țări ale Europei aflați în analiza efectuată de NOI.md.


Lipsa elitelor

După 25 de ani de independență, Republica Moldova nu are cu ce se lăuda în domeniul economic. Realizări sînt foarte puține. Țara nu are piețe de desfacere sigure pentru ramurile orientate spre export și nu există corporații transnaționale capabile să concureze eficient pe piețele externe. Agricultura este distrusă și se restabilește foarte lent, în pofida faptului că Moldova cîndva se slăvea prin producția de legume și fructe și era o țară agrară dezvoltată.

Noi cumpărăm de peste hotare cele mai multe mărfuri de larg consum și nu ne putem proteja afacerile legale de fluxul ilicit de mărfuri și servicii. Țara nu produce electrocasnice, calculatoare, automobile, motociclete, ceasuri și multe tipuri de produse alimentare. Este slab dezvoltată producția de îmbrăcăminte, încălțăminte, mobilă, suveniruri, materiale de finisaj pentru construcții.

Știința noastră este ineficientă, realizările ei nesemnificative, practic, nu sînt folosite în economie. Țara are o infrastructură turistică slabă și nu există o politică clară de stat privind dezvoltarea ei, deși în ultimii ani a fost pus accentul pe dezvoltarea turismului.

Noi, deocamdată, nu am reușit să creăm condiții pentru dezvoltarea materială și spirituală a tuturor cetățenilor țării. Drept consecință, mulți au plecat la muncă peste hotare, lăsîndu-și copiii și părinții. Și acest fenomen trist capătă amploare în ultimii ani. Dacă populația matură mai vine în țară și speră că va reveni definitiv acasă cînd aici vor fi locuri de muncă și stabilitate, atunci, din păcate, o parte a tineretului deja nu-și mai leagă viitorul de Moldova. Tinerii se angajează la posturi bune peste hotare, creează familii și își cresc copiii în străinătate, mulți dintre care e puțin probabil că vor asocia Moldova cu patria lor.

Iar celor care au rămas în țară, economia subdezvoltată, deficitul mijloacelor bugetare nu le pot asigura un nivel de trai prosper, trezind astfel nemulțumirea cetățenilor față de politica socială a statului. Totodată, în Moldova trăiesc oameni talentați, harnici și încă bine instruiți.

Ceea ce s-a întîmplat în primii zece ani după proclamarea independenței, vorbește despre faptul că elita care a venit la putere nu știa ce să facă. Am dobîndit independența, dar nu am obținut prosperitate. Mai exact invers – am consumat toate cele obținute pe timpul RSSM și mai departe ne prăbușim. În schimb ne place să primim și să ascultăm numeroși experți din diferite țări și organizații financiare internaționale. Ei ne-au ajutat să organizăm privatizarea contra bonuri, recunoscută drept un proiect nu tocmai reușit, cu ajutorul lor am distrus marile gospodării agricole, împărțind pămîntul și patrimoniul colhozurilor și sovhozurilor. Acum aceeași experți străini ne ajută să consolidăm terenurile. Străinii ne-au ajutat să introducem propria valută și au creat legislația ce reglementează finanțele și circulația monetară astfel încît băncile moldovenești de astăzi nu pot finanța plenar dezvoltarea economiei. Lista poate continua, însă nu putem da vina în toate pe străini, or, opinia consultanților este ascultată, dar decizia definitivă (corectă) trebuie adoptată de cei care îi cheamă pe consultanți. Adică, noi. Apare întrebarea: de ce conducătorii noștri au acceptat sfaturile consultanților străini și nu au adoptat deciziile care ar funcționa garantat pentru dezvoltarea țării?

Lipsa cunoștințelor

De ce Moldova este una dintre cele mai sărace țări din Europa? De ce aici a fost posibil furtul miliardului și al Aeroportului? De ce deja de 25 de ani are loc, în sensul adevărat al cuvîntului, distrugerea patrimoniului național? De ce elita politică nu simte problemele stringente ale economiei și caută o panacee peste hotare?

Răspunsul la această întrebare este important pentru a ne mișca în direcția dezvoltării. Desigur, de vină sînt nivelul jos al patriotismului printre politicieni și funcționari, corupția, criza industrială, legată de pierderea piețelor tradiționale de desfacere la începutul anilor 1990, crizele economice mondiale, poziția majorității clasei intelectuale, legată de românizarea și lichidarea Republicii Moldova în folosul statului vecin. Am putea numi și alte cauze, dar în afară de factorii enumerați, vom menționa unul, cel mai important, din punctul nostru de vedere – lipsa cunoștințelor necesare și a experienței de conducere a țării, care a trecut într-o perioadă scurtă de la orînduirea socialistă la cea capitalistă.

Conducătorii noștri, care au venit la putere cu 25 de ani în urmă și care se schimbă unii pe alții în acest răstimp, nu au avut și nici nu au cunoștințele necesare despre principiile de creare a unui sistem financiar eficient și a altor elemente ale infrastructurii economiei de piață. Din cauza lipsei cunoștințelor necesare, politica lor, deseori, nu are nimic în comun cu interesele statului, societății și majorității cetățenilor. Ei elaborează, proclamă și acționează, deseori, fără a înțelege că acțiunile lor sînt împotriva intereselor statului, pe care îl slujesc la posturile înalte. Totodată, totul ce se proclamă are un ambalaj frumos, la crearea și promovarea căreia prin mass-media contribuie aceiași consultanți străini.

Conducătorii noştri nu înţelegeau prea bine sau nu doreau să înţeleagă şi să vadă interesele statelor străine, precum şi ale organizaţiilor internaţionale, care precum şi trebuia de aşteptat, urmăresc interesele statelor controlate de ele, dar nu pe ale poporului moldovenesc.

Politicienii moldoveni, cu excepţia perioadei scurte din prima parte a guvernării comuniste, au ascultat necondiţionat partenerii occidentali. Ei nu întotdeauna au avut puterea de a apăra interesele ţării. De dragul finanţelor iluzorii, care chipurile trebuiau să ”invadeze” ţara imediat după semnarea Memorandumului cu FMI, noi am redus cheltuielile sociale, îngheţam pensiile, salariile bugetarilor, închideam instituţiile de învăţămînt. Anumiţi bani veneau, dar aceştia erau ”valorificaţi” rapid de către funcţionari, în special pentru drumuri şi acoperirea deficitului bugetar, însă nimeni nu ne-a învăţat niciodată cum să cîştigăm banii.

Ce-i drept, întotdeauna, după semnarea unui nou memorandum, creşteau dobînzile, iar businessul local era din nou strîmtorat, subminîndu-se oportunităţile de dezvoltare. Este interesant faptul că puţini au observat că banii care veneau de peste hotare imediat se întorceau înapoi. Ei se întorceau şi se vor întoarce şi mai departe, în aşa-zisele ”rezerve ale Băncii Naţionale”, pe care noi le plasăm peste hotare sub procente mizere (0-1%). Iar respectabila Bancă Naţională luptă eroic cu inflaţia, limitînd afacerile şi băncile. Și ea poate fi înţeleasă – trebuie să facă ceva cu leii emişi din aer pentru procurarea valutei, care a venit în calitate de ajutor şi trimis înapoi peste hotare, în ”rezerve”, care depăşesc deja de două ori toate normativele stabilite, la fel, peste hotare. Banii cîştigaţi sau împrumutaţi sînt transferaţi înapoi peste hotare, în loc să lucreze pentru economie.

Confesiunea

Principiile şi abordările activităţii organizaţiilor internaţionale sînt descrise bine în cartea lui John Perkins „Confesiunile unui asasin economic”. Aceasta este un volum autobiografic, care, potrivit autorului, conţine informaţii din interior privind exploatarea sau neocolonizarea ţărilor lumii a treia. Autorul afirmă că el, în anii 1060-1970, a activat în cadrul Direcţiei securitate naţională a SUA. Iniţial, în state, apoi sub acoperire, în compania de consulting „Main”. „ Ei eram… un asasin economic. Aceştia sînt nişte oameni care impun ţările lumii să urmeze un curs favorabil SUA. De exemplu să ia credite imense şi să cumpere doar mărfuri americane. Dacă conducătorii se opun, ei sînt eliminaţi, la fel ca şahul Iraniului”, scrie el. Perkins, de asemenea, descrie evenimentele din acei ani din Ecuador, Panama şi Arabia Saudită.

„Lucrul meu consta în convingerea liderilor mondiali să devină parte a reţelei extinse de promovare a intereselor americane. […] În special, în intenţiile noastre, care şi oriunde în lume, era să supunem Bogota imperiului global. Activitatea mea, ca de obicei, consta în justificarea creditelor imense”, a recunoscut Perkins.

Despre activitatea privind Arabia Saudită el scria că acordul semnat dintre Arabia Saudită şi trezoreria SUA „prevedea, de asemenea, că tot utilajul trebuie produs în SUA sau Arabia Saudită. Deoarece Arabia Saudită nu producea nimic din cauza lipsei capacităţilor de producţie, noi eram nevoiţi să trimitem totul din SUA”. „În pofida faptului că banii se întorc practic imediat la corporaţiile care far parte din corporatocraţie (ea este creditorul), ţara datornică era obligată să achite datoria plus dobînda”, scria el.

Aceste sarcini sînt soluţionate cu ajutorul şi cu participarea nemijlocită a instituţiilor financiare internaţionale, mass-mediei subordonate, organizaţiilor neguvernamentale, precum şi structurilor de forţă ale Americii. Este vorba despre susţinerea financiară şi de alt gen a politicienilor şi funcţionarilor publici loiali (sau pregătiţi special); asigurarea venirii acestor oameni în structurile puterii din diferite ţări; creditarea guvernelor loiale sub angajamente, ce fortifică poziţiile dominante ale sistemului financiar occidental, reflectate în memorandumurile cu FMI; influenţa asupra elaborării legislaţiei în domeniul economiei şi finanţelor în ţările creditate şi promovarea oamenilor proprii la posturile de conducere a instituţiilor financiare, mai ales ale băncilor centrale, în scopul realizării propriilor interese.

Deşi lucrările lui Perkins sînt supuse criticilor, unele principii şi abordări ar trebui luate în calcul, pentru ca în cadrul negocierilor cu partenerii internaţionali să înţelegem mai bine interesele globale de care se conduc politicienii străini, esenţa legislaţiei economice din Occident.

Precum ne arată experienţa noastră de 25 de ani, noi ne cunoaştem mai bine problemele şi trebuie să soluţionăm singuri problemele dezvoltării economice, deoarece străinii nu ne vor ajuta. Sarcina Moldovei este nu de a cere, ci de a cîştiga. Moldova pierde timp alergînd prin lume cu mîna întinsă, distrăgîndu-se de la problemele nesemnificative, care îi determină pe politicieni să devieze de la calea magistrală de dezvoltare, ajungînd să fie dependenţi de creditori şi înrăutăţind şi mai mult situaţia din ţară prin această dependenţă.

Politicienii moldoveni prezintă semnarea Memorandumului cu FMI drept un colac de salvare pentru întreaga economie. Însă acest lucru nu este chiar aşa. „Prezenţa Memorandumului cu FMI e importantă. Este un semnal către toţi investitorii – nu doar partenerii de dezvoltare, dar şi cei privaţi: nu vă faceţi griji! Ţara se află sub supraveghere!”. O dată în trimestru, în ţară vine o misiune de evaluare şi verifică pe loc starea de lucruri. Însă memorandumul nu trebuie încheiat cu orice preţ – nu din contul înrăutăţirii nivelului de trai al pedagogilor, medicilor, businessului, dar urmărind la maximum interesele Moldovei”, a menţionat expertul Vladimir Golovatiuc.

Vom adăuga că nici cu preţul conservării reformei financiar-bancare, care se impunea demult şi al cărei scop trebuie să devină crearea în termene cît mai scurte a unui sistem financiar capabil să asigure businessul naţional şi familiile cu creditare pe termen lung în lei, cu dobînzi mici.

Interesele Moldovei

În opinia experţilor şi mediului de afaceri, pentru schimbarea tristului trend moldovenesc este nevoie de o politică economică de dezvoltare a statului şi a afacerilor locale, dar nu de conservare a problemelor.

Faptul că pentru dezvoltarea statului este nevoie de bani este o axiomă. Iar pentru o dezvoltare durabilă a statului şi economiei este nevoie de un sistem financiar-bancar naţional, bazat pe propria valută. Doar un asemenea sistem poate crea în ţară un sistem circulatoriu (bănesc) capabil să alimenteze plenar businessul cu mijloace pentru o dezvoltare durabilă şi capital circulant.

În Moldova însă, în pofida prezenţei unor bănci gestionate destul de bine, sistemul financiar-bancar este slab. Un exemplu elocvent este furtul secolului şi deprecierea bruscă a valutei naţionale care a urmat după aceasta, creşterea considerabilă a dobînzilor la credite, majorarea datoriei interne, cu cel puţin 15 miliarde de lei şi pauperizarea continuă a populaţiei.

Însă prezenţa în ţară a unui sistem calitativ de finanţare integrală este cea mai importantă condiţie pentru dezvoltarea economiei, familiilor, cetăţenilor şi a statului. Crearea condiţiilor de creditare în lei a proiectelor investiţionale, precum şi pentru investirea mijloacelor investitorilor neprofesionişti în fonduri de investiţii şi obligaţii ale companiilor-rezidente este posibilă doar după realizarea unui complex de măsuri în vederea reducerii dobînzilor la credite şi depozite. Or, ratele dobînzilor la credite sînt legate direct de dobînzile la depozite. Totodată, noi nu pretindem reducerea rentabilităţii băncilor comerciale, marja – ceea ce cîştigă băncile din vînzarea banilor (diferenţa dintre ratele la depozite şi credite) constituie aproape 2-3% şi poate rămîne la acelaşi nivel cu orice valori ale dobînzilor. Totodată, vor creşte considerabil afacerile şi economia în general, fapt ce va avea un impact pozitiv asupra mediului bancar.

În opinia mediului de afaceri, ratele optime ale dobînzilor sînt: 2-3% anual pentru depozitele sau creditele în lei ale Băncii Naţionale pentru băncile comerciale şi 5-7% la credite, tot în lei. Această sarcină în prezent este reală pentru Banca Naţională, iar pentru realizarea ei are sens să fie folosite şi rezervele Băncii Naţionale, şi ajutorul FMI-ului. Posibil, acesta este cel mai important lucru pentru care are sens să apelăm la această organizaţie financiară internaţională.

„Este foarte important că actualul guvern «menţine» şi chiar întăreşte leul şi această politică trebuie continuată. Trebuie să le oferim oamenilor garanţii că nu va avea loc căderea leului, trebuie create condiţii pentru transferul economiilor din valută străină în lei. Piaţa hîrtiilor de valoare trebuie reformată astfel, încît să oferim o protecţie sigură pentru mediul de afaceri local şi mijloacele investitorilor de unele eventuale fenomene de criză”, spun reprezentanţii businessului,

Între timp, în opinia întreprinzătorilor, statul nu examinează la nivelul suficient greutăţile cu care se confruntă mediul de afaceri, oferindu-i posibilitatea să se clarifice singur cu problemele finanţării, concurenţei neloiale din partea companiilor străine pe piaţa locală şi pieţele de peste hotare, cu problemele de securitate şi amplasare teritorială.

Sistemul financiar-bancar e mic, scump, deserveşte economia extrem de ineficient, iar în fruntea lui stă Banca Naţională, ai cărei conducători au fost abilitaţi cu drepturi enorme de reglementare a economiei, dar nu au niciun fel de obligaţii faţă de cetăţeni. Însă ni se pare că deja are cine să ceară socoteală Băncii Naţionale, iar în legătură cu aceasta, apare întrebarea: oare nu a venit timpul, stimaţi conducători ai Băncii Naţionale, după exemplul României, să încetaţi să vă ocupaţi doar cu controlul mitic al preţurilor şi să purcedeţi la reformarea complexă a sistemului financiar, astfel ca el să poată finanţa integral economia moldovenească?

0
0
0
0
0

Adăuga comentariu

500

Ați găsit o eroare în text? Marcați-o și tastați Ctrl+Enter

Cum evaluați decizia de a indexa pensiile cu 6% începînd cu 1 aprilie?