Cînd libertatea de alegere înseamnă dreptul de a nu alege

Foto: omg.md

Andrei Gău

În luna martie curent, Curtea Constituţională, contrar tuturor normelor constituţionale şi juridice a adoptat o decizie privind revenirea la alegerile directe ale preşedintelui ţării. Pe fundalul protestelor civile în masă, scopul cărora era desfăşurarea alegerilor parlamentare anticipate, şi perspectivelor neclare privind alegerea noului preşedinte în Parlament această decizie a CC a apărut ca o manevră bine gîndită a autorităţilor.

Cel mai trist fapt în această conjunctură este nu atît tactica celor aflați la putere (deja toți s-au obișnuit cu ea), iar reacția liderilor de opoziție, care, ezitînd, totuși, au decis să participe la alegerile președintelui, în esență, acceptînd regulile impuse ale luptei politice. Astfel, opoziția și-a eliberat toate nemulțumirea adunată în orășelele din corturi, anulînd din agendă problema dizolvării parlamentului. Și acum nu mai pot buimăci electoratul cu povești despre dizolvarea parlamentului în cazul victoriei la alegerile prezidențiale.

„Reforma constituțională” nu a modificat funcțiile șefului statului – fără a înainta premierul el nu poate nici să demită pe cineva din guvern decizia de a se implica în cursa electorală se vede dorința de a nu deveni străini la această sărbătoare a vieții, sub denumirea de alegeri prezidențiale.

Și deoarece în fața alegătorilor se prefigurează o listă cu candidați mai mult sau mai puțin „decenți” la postul de președinte, apare întrebarea – cu cine dintre ei să voteze? Cu „răul mai mic”? Sau, totuși, să voteze „împotriva tuturor” candidaților: de stînga, de dreapta, reprezentanților puterii și să demonstreze astfel lumii întregi nivelul de neîncredere a populației față de politicienii locali? Or, anume votul de protest ar putea deveni cheia spre dizolvarea parlamentului!

Însă a fost prevăzut și acest lucru, ca electoratul să nu bănuiască nimic. Din Codul Electoral din 1997 a fost eliminat următorul punct: „În turul doi al alegerilor buletinele de vot se întocmesc în baza regulilor generale, iar în dreptul familiilor candidaților se introduce inscripția „Împotriva ambilor”. Procesele verbale ale consiliilor și birourilor electorale se întocmesc, în corespundere cu cerințele generale cu indicația numărului de voturi împotriva ambilor candidați”.

Astfel, această prevedere în prima redacție a Codului Electoral i-a permis electoratului să-i trateze cu neîncredere pe toți candidații fără excepție! Totodată, dreptul de a vota „împotriva tuturor” este consfințită prin norme constituționale, ce reglementează alegerile directe ale președintelui, în special, articolul 78 (4) al Constituției spune: „În cazul în care niciunul dintre candidați nu a acumulat majoritatea de voturi necesare, se desfășoară turul doi al alegerilor cu primele două candidaturi, stabilite în ordinea descreșterii numărului de voturi, obținute în primul tur. Se consideră ales candidatul, care au acumulat cele mai multe voturi, cu condiția că acestea depășesc numărul de voturi împotriva lui.” Cu alte cuvinte, în turul doi, în cazul în care alegătorului nu-i convine nici un candidat, acestuia i se oferă dreptul de a vota împotriva ambilor, iar în cazul în care numărul de voturi „împotriva ambilor” va depăși numărul voturilor pentru unui dintre candidați, atunci alegerile sînt declarate nevalabile.

Legislatorii noștri însă au ascuns în mod deschis de alegător dreptul de a vota împotriva tuturor, prevăzut de Constituție. Pe 15 iulie„ curent, parlamentul a adoptat Legea ne 147 privind modificarea și completarea Codului Electoral, unde art. 109 (5) este prezentat în următoarea redacție: „Se consideră ales candidatul, care a acumulat cele mai multe voturi în turul doi. Voturile pentru un candidat se consideră voturile oerite pentru celălalt candidat”. În acest mod, dreptul nostru de a vota împotriva ambilor candidați este substituit prin „faptul” că, votul pentru un candidat constituie votul împotriva celuilalt pretendent.

Vom menționa că sensul acestor modificări în Codul electoral a fost ascuns de toți actorii politici – atît în Parlament, cît și în afara acestuia, de cei care se numesc opoziție.

Ce să facă acum alegătorul onest, care încă nu a reușit să părăsească din disperare Moldova însorită, în situația cînd puterea anihilează orice focar de rezistență constituțională a populației? Răspunsul e unul și foarte simplu. Cum nu s-ar încerca ocolirea prin legile organice, cum este și Codul electoral, prevederile Constituției, există o limită, după care nu sînt valabile nici un fel de noțiuni manipulatoare. Această limită poarte fi doar faptul că în turul doi, majoritatea buletinelor de vot vor fi pur și simplu nevalabile. Nicio Curte Constituțională de conjunctură (cum este cea din Moldova) nu va putea recunoaște valabilitatea alegerilor, dacă numărul buletinelor stricate („împotriva tuturor”) va depăși numărul buletinelor cu voturile pentru unul dintre candidați! Și doar atunci hoții de bugete și plutocrații vor înțelege că se află în minoritate absolută, chiar și în condițiile cînd ei dețin dreptul de a număra voturile.

Mai exact, ei nu au ținut cont, lăsînd art. 117 (1) b) din Codul electoral: „Noile alegeri sînt desfășurate dacă la alegeri au participat un candidat sau doi și niciunul dintre ei nu a acumulat cel puțin jumătate din voturile alegătorilor care au participat la scrutin”. Cu alte cuvinte, pentru ca alegerile să fie declarate valabile, candidatul trebuie să acumuleze cel puțin jumătate din voturile tuturor participanților la vot, dara nu doar ale celor, ale căror buletine au fost declarat valabile. Astfel, buletinele stricate devin singura formă de protest față de actualul regim și cheia spre alegerile anticipate.

Prin excluderea din Codul electoral a dreptului de a vota împotriva tuturor, autoritățile au întreprins o tentativă lamentabilă de a lipsi poporul de dreptul la alegere, or, libertatea alegerii este, în primul rînd, dreptul de a nu alege. Și dacă liderii opoziției ar fi dorit într-adevăr să schimbe ceva acum, ei ar fi elaborat un fel de „foaie de parcurs” pentru alegători – cum să acționeze la aceste alegeri prezidențiale. În primul rînd – să boicoteze primul tur al alegerilor, asigurînd o prezență cît mai joasă, pentru a „deschide ochii” tuturor, de la tanti Pașa de la piață, pînă la șeful Delegației Uniunii Euorpene la Chișinău Pirkka Tapiola. Iar în turul doi, care va avea loc în orice caz, să-și mobilizeze electoratul, inclusiv pe cei indeciși și să facă un lucru simplu – să strice buletinul. Doar în așa fel votul cetățeanului de rînd, detașat complet de procesele politice din țară, va decide ceva.

Însă liderii opoziției tac. Nimeni dintre ei nici nu a contestat măcar la Curtea Constituțională modificările la Codul electoral, toți pur și simplu s-au inclus în cursa electorală. Înseamnă că totul îi aranjează în această situație, deoarece ei știu că atunci cînd spirala ilegalităților și nepedepsirii celor de la putere va începe să se comprime, atunci ei vor cădea în urma celor de la conducere.