Cum să-ţi iubeşti Patria cînd statul te împiedică să faci acest lucru?

Foto: mail.ru

În numele viitorului nostru, noi trebuie să răspundem la o întrebare importantă şi principială – la o astfel de independenţă am visat noi acum 25 de ani?

În ajunul Zilei Independenţei a avut loc conferinţa internaţională „Proclamarea independenţei peste 25 de ani: trecutul, prezentul, viitorul”, organizată de Consiliul organizaţiilor obşteşti „Za Rodinu”, din care fac parte peste 70 de organizaţii obşteşti, inclusiv cîteva partide politice. La conferinţă au participat actuali şi foşti deputaţi, politologi, istorici, publicişti şi economişti, foşti diplomaţi, precum şi reprezentanţi ai ambasadelor Rusiei şi Chinei în Moldova. Participanţii şi-au exprimat opiniile faţă de această perioadă din istoria noastră şi faţă de faptul cum să trăim mai departe. Spaţul nu ne permite însă să ne referim la toate discursurile. De aceea autorul acestui articol le-a evidenţiat doar pe cele mai importante.

Partide sînt multe, iar Patria e una



Potrivit preşedintelui Consiliului obştesc „Za Rodinu” Igor Tuleanţev, sarcina principală a noii puteri în ţară a devenit dobîndirea independenţei şi faţă de stat, şi faţă de cetăţenii lui. În Moldova locuieşte cel mai independent popor, de care, precum glumesc cetăţenii ţării, într-adevăr, nu depinde nimic. Migraţia populaţiei se apropie de 50% din populaţia ţării, iar criza demografică bate noi recorduri. În anii de independenţă au fost închise sute de grădiniţe, case de copii, şcoli, au fost închise grupe întregi în instituţiile de învăţămînt superior.

- Timp de 25 de ani de independenţă a Moldovei, elitele politice de diferit gen au reuşit să adîncească prăpastia dintre popor şi autorităţi, consideră Tuleanţev. Oamenii au uitat ce înseamnă a trăi, ei au învăţat să supravieţuiască. Şi toate acestea într-o republică ce era odinioară înfloritoare, cu un popor care a supravieţuit ocupaţiei, foametei, represiunilor. Mai mult, a depus multe eforturi, luptînd cot la cot cu popoarele frăţeşti împotriva fascismului. Astăzi, noi trebuie să ne oprim, să ne uităm în jur şi, în numele viitorului nostru comun, să răspundem la o întrebare importantă şi principală – la o astfel de independenţă am visat acum 25 de ani? Cum vor fi următorii 25 de ani de independenţă a Patriei noastre şi va exista, în general, acest stat – depinde doar de noi, de dorinţa noastră de a trăi şi de a făuri. Iar viitorul nostru este Patria, ori noţiunea de Patrie e mult mai largă decît cea a statului. Trebuie să ne iubim Patria, oricît de mult ne-ar împiedica statul să o facem. Partide sînt multe, iar Patria e una.

Cum a avut loc desuveranizarea Moldovei



Preşedintele „Universităţii Populare”, ex-deputatul şi ex-preşedintele PPCD, Iurie Roşca a menţionat că noi abia peste cîţiva ani după destrămarea URSS am înţeles că am ajuns în rîndul celor învinşi, am pierdut războiul rece. Iar înfrîngerea a fost nu doar una geopolitică, ci a fost în primul rînd o înfrîngere în plan intelectual şi ideologic.

- Şi în acest gol intelectual noi am contractat un virus periculos, care explică tot ce s-a întîmplat în următorii 25 ani, consideră Iurie Roşca. Moldova a devenit o target country – o ţară-ţintă, din punct de vedere geopolitic, economic, cultural, mediatic etc. Noi nici nu am observat cum după lumea bipolară partenerii noştri americani au încercat să creeze o lume unipolară. Eu aş caracteriza aceşti 25 de ani drept tranziţia de la lumea bipolară printr-un moment unipolar la lumea multipolară. E capabilă oare Moldova, prin intermediul elitelor sale intelectuale, să participe la reconstrucţia lumii, a regiunii, să-şi regîndească trecutul, să-şi înţeleagă prezentul şi să-şi schiţeze viitorul? Eu cred că da.

În opinia lui, actualul moment poate fi caracterizat drept un moment al sfîrşitului visului european. Nu doar pentru că autorităţile au suferit eşec.

- Eu aş spune că noi ne aflăm în pragul încheierii unui ciclu istoric foarte tentant– desuveranizarea Moldovei. Cum s-a întîmplat acest lucru? Elitele noastre de la guvernare (eu însumi am fost deputat de patru ori), deseori nu înţelegeau ce se întîmplă în lume, în relaţiile noastre internaţionale. Lucrul cel mai ordinar din ordinea de zi a parlamentului era ratificarea acordurilor internaţionale, pe care noi, de regulă, nici nu le citeam. De obicei, toţi votau „pentru”. Şi procesul de desuveranizare a trecut pentru noi absolut în stare inconştientă. Astăzi, noi vorbim că sîntem o ţară dirijată din exterior. E adevărat, şi trebuie să depăşim acest moment.

Noi am derapat într-o societate mimată, cînd totul, de la procesul de adoptare a deciziilor politice, face parte din imitarea noastră, de aceea este nevoie de o analiză critică. Iar tranziţia de la colonialismul economic spre independenţa economică mi se pare una dintre sarcinile principale puse în faţa societăţii moldoveneşti. Desigur, colonialismul economic poate fi depăşit doar în măsura în care ne simţim ţară independentă. Însă noi avem nevoie de relaţii de parteneriat strategice, geopolitice şi economice cu Federaţia Rusă, deoarece nu ne vom putea dobîndi singuri independenţa. Marii actori joacă după regulile lor, iar noi trebuie să plonjăm între aceste relaţii de conflict şi să ne căutăm locul în această lume, a afirmat Iurie Roşca.

Cine e duşman, dar cine – nu?

- La început, trebuie să stabilim că nu acceptăm, respingem căsătoriile gay şi colonialismul economic pînă la adoptarea deciziei în afara instituţiilor RM, adică peste hotare, continuă Iurie Roşca. De asemenea, trebuie să punctăm ce dorim să obţinem. Mi se pare că una dintre sarcinile principale este elaborarea ideii naţionale. Ce înseamnă identitatea colectivă a Moldovei? Aceasta nu va fi un etnocentrism românesc interbelic, dar nici un moldovenism agresiv şi naiv.

Orice comunitate, societate, etnie sau popor se formează şi se cristalizează cînd îşi identifică duşmanul extern. În percepţia mea, acesta nu e nici Rusia, nici România. Deoarece şi Rusia, deşi este o super-putere, oricum este o ţară-ţintă, şi România – care se află sub ocupaţia americană, şi Moldova fac parte din civilizaţia ortodoxă de est. De aceea duşmanul comun atît pentru ţara noastră, cît şi pentru ţările vecine, este globalismul ca ideologie şi globalizarea ca proces. Dacă vom reuşi să rezistăm în faţa acestora, înseamnă că vom deveni independenţi şi vom înceta să fim învinşi. Dacă nu – vom pierde în continuare.

Criza de astăzi ne-ar putea face un serviciu, deoarece trebuie să trezească instinctele de conservare colectivă, pentru că noi, ca o naţiune muribundă, ca un popor de emigranţi, înţelegem că peste 25 de ani noi fizic nu vom mai fi aici.

Ce ar trebui să facă noile autorităţi

În opinai lui Iurie Roşca, unul dintre cele mai periculoase şi necesare aspecte este denunţarea şi revizuirea unui şir de acorduri internaţionale semnate de Moldova cu Uniunea Europeană şi cu OMC. Doar aşa Moldova ar putea începe relansarea economiei sale. Şi, desigur, asigurînd protecţia pieţei interne.

Pîrghiile economice necesare pentru extinderea averii şi veniturilor – aşa-zisa democraţie economică. Potrivit ex-deputatului, este necesar ca puterea şi businessul mic şi mijlociu să se unească împotriva oligarhatului, consolidat în documentele oficiale şi legislaţie.

De asemenea, desigur – stabilirea unui parteneriat politic şi economic cu Rusia. Tehnologii occidentale, piaţa – orientală şi o previzibilitate absolută pentru partenerii ruşi, oricine nu ar conduce această ţară. Rusia va supravieţui fără noi, iar noi fără ea nu o vom putea face.

Ortodoxia ca element de bază al identităţii noastre colective urmează să fie reflectată şi în Constituţia noastră, şi în legislaţie şi în sistemul nostru de educaţie.

Neutralitatea ca o distanţare în cazul conflictelor internaţionale. Noi nu jucăm cu americanii împotriva ruşilor sau cu ruşii împotriva americanilor. Noi avem propria viziune asupra faptului cine provoacă instabilitatea în lume şi în regiunea noastră.

-Noi trebuie să renunţăm la războaiele etnolingvistice. Este o cale cu impas, susţine Iurie Roşca. Românofilii nu-i vor învinge niciodată pe moldovenişti, iar moldoveniştii niciodată nu-i vor învinge pe românofili. Sau sîntem induşi în eroare din exterior, sau noi nu înţelegem, dar una şi aceeaşi limbă are două denumiri. Trebuie să ne resemnăm cu aceasta. Dacă cineva doreşte să se ocupe de cercetări filologice, atunci acest lucru nu trebuie să se transforme în dezbateri publice şi teren fertil pentru conflicte şi bătălii politice.

Dacă pornim de la sentimentul unui patriotism profund, nu sîntem indiferenţi faţă de soarta patriei noastre, atunci noi vom găsi numaidecît un limbaj comun şi vom putea elabora o asemenea viziune asupra societăţii noastre şi a viitorului nostru, în care toţi doritorii vor putea participa şi se vor simţi liberi în aceste aspiraţii comune.

Independenţa nu a devenit o condiţie pentru ameliorarea situaţiei



Fostul diplomat, preşedintele Adunării Civile Helsinki în RM Alexei Tulbure consideră că Moldova, după 25 de ani de existenţă independentă a devenit un exemplu al faptului că independenţa nu este o premisă şi o condiţie pentru ameliorarea situaţiei. După dobîndirea independenţei noi trebuia să trecem de la modernizarea sovietică violentă la modernizarea democratică. Însă acest lucru nu s-a întîmplat. Noi avem o societate dezbinată, demonizată, demoralizată, dezorientată, jumătate din ţară e plecată, economia este, practic, distrusă. Nu au fost create unităţi noi de producţie, numărul locurilor de muncă s-a redus. În prezent, PIB-ul constituie circa 50-60% din PIB-ul din 1989. În ceea ce ţine de morala civică, din păcate, mulţi au drept idoli proxeneţii, raiderii, bandiţii, hoţii de tot felul.

- Precum s-a constatat, nimeni nu dorea libertăţi, a menţionat Tulbure. Pentru că noi nu doream libertatea, noi am perceput-o ca pe un dar neaşteptat şi nu ştiam ce să facem cu el. Nu exista o elită capabilă să funcţioneze în condiţiile de independenţă. La noi nu au apărut oameni capabili să creeze structuri de autogestiune. Prin urmare, în toţi aceşti 25 de ani, noi ne-am ocupat doar cu un singur lucru – căutarea Uniunii Sovietice pierdute, a stăpînului pierdut. L-am căutat la Moscova, Bucureşti, Washington, Bruxelles.

Noi am căutat vinovaţii nu în noi înşine, în ţara noastră, dar undeva peste hotare, absolvindu-ne de responsabilitatea pentru ceea ce se întîmplă. Şi aceasta a avut consecinţele respective. Noi am mers pe calea creării un stat etnocratic, care prevede excluderea diferitor categorii etnice şi sociale ale populaţiei. Drept rezultat – avem o societate divizată. La aceasta a contribuit „politica memoriei” (instituţiile de stat interpretează într-un anumit fel unele evenimente din trecut), despre care la noi nu se vorbeşte.

Cea mai evidentă manipulare în acest sens este negarea sau ignorarea Holocaustului. Este evident că Holocaustul a avut loc aici. El era stabilit de politica oficială a statului român, era realizat de armata română, de jandarmi, precum şi de forţele speciale germane. Trebuie să vorbim despre aceasta, deoarece acest fapt trebuie să devină parte a identităţii noastre moderne. Noi am participat la Holocaust, dar şi la represiunile puterii sovietice şi la deportări. Noi am participat la întocmirea listelor, îi denunţam pe vecini. Despre aceasta trebuie să vorbim, nu mai trebuie să jucăm rolul de victimă. Dacă eşti victimă, înseamnă că cineva trebuie să-ţi soluţioneze problemele.

Noi am construit un stat democratic, dar nimic nu s-a schimbat. Putem la nesfîrşit să plasăm vina pentru cele întîmplate pe clasa politică, însă noi, societatea civilă în general, trebuie să înţelegem că noi tot nu ne-am schimbat, începînd cu faptul cum lucrăm. Noi sîntem cel mai muncitor popor din emisfera de nord, însă în tura noastră sînt cîte 15-20 pauze de fumat.

Noi mergem la vot odată în patru ani, fără să ne pese cum sîntem guvernaţi între alegeri. Noi am ratat aşa-zisa fereastră de oportunităţi. Eu sînt persoana care crede că modelul european sau occidental de modernizare nu şi-a epuizat potenţialul, este calea noastră de dezvoltare. Structural, noi sîntem europeni. Toate libertăţile şi drepturile sînt consfinţite în Constituţie. Problema este că noi nu respectăm nici Constituţia, nici legile.

Cum ar trebui să fie programul politic moldovenesc

Alexei Tulbure este unul dintre autorii concepţiei Moldovei ca stat captiv. În opinia lui, pentru ca statul să înceapă a funcţiona, toţi reprezentanţii actualei puteri trebuie înlăturaţi. În prezent, ţara noastră este un stat mafiot, el trebuie resetat şi impus să funcţioneze. Totodată, noi trebuie să începem a respecta legile. Dacă acest lucru nu se va întîmpla, atunci celelalte eforturi nu vor avea rost.

- Pe agenda zilei este schimbarea puterii. Cum trebuie să aibă loc aceasta, îmi vine greu să spun, a recunoscut Tulbure. Cînd presiunea societăţii civile ajunge la un anumit nivel, cînd încep anumite procese, reacţii din partea puterii şi a comunităţii internaţionale. Acest lucru nu se întîmplă, adică noi la fel ne-am debarasat de anumite iluzii.

Eu tot cred că ţara trebuie să aibă un program de industrializare, noi nu putem trăi din contul programelor externe, este un mod de viaţa parazitar.

Finanţarea temporară este necesară cît timp au loc reformele, pentru a compensa preţul social al acestor reforme. Avem nevoie de o procedură numită în Uniunea Europeană smart-specializare, adică noi trebuie să ne găsim nişa noastră.

Este foarte important să creăm mecanisme nemateriale de stimulare a activităţii sociale. Oamenii trebuie să participe la viaţa socială, la guvernarea ţării nu pentru bani, ci pentru prestigiu şi respect. Filantropia, binefacerea, dezinteresul în treburile societăţii, oraşului, ţării – toate acestea au existat cîndva, iar noi le-am pierdut.

Noi trebuie să construim un stat democratic bazat pe o identitate naţională. Ideea românizării acestui teritoriu nu se potriveşte cu matricea moldovenească a majorităţii populaţiei, deoarece, timp de 25 de ani, noi avem istoria românilor, limba română, literatura etc., a fost promovată o anumită politică în acest sens, însă toate recensămintele populaţiei arată că în planul identificării personale mari schimbări nu au loc. Un grup titular de oameni se consideră moldoveni. Această matrice de identificare are nevoie de un program politic adecvat.

Programul politic moldovenesc trebuie să fie competitiv, deoarece el trebuie să concureze cu românismul, iar românismul în prezent nu mai este o idee a perioadei interbelice. Românismul din prezent înseamnă urbanizare, modernizare, dezvoltare, Uniunea Europeană etc. Pentru a concura cu el, pentru ca programul politic să pară credibil, noi trebuie să privim în viitor, nu în trecut. Identitatea noastră constă, mai degrabă, în capacitatea de autoguvernare, de a crea un stat eficient, capabil să ofere poporului, societăţii servicii calitative, dar nu să-l fure, să încerce să demonstreze prin intermediul trecutului că noi aparţinem la un alt grup.

Ideea naţională din partea unui economist



Directorul Centrului de Studii Strategice şi Reforme, Galina Şalari, a atras atenţia asupra faptului că, acum 25 de ani, noi am obţinut o poziţie de start a unei ţări industrial-agrare. Aceasta înseamnă că peste 60% din toate mărfurile produse în republică erau industriale. Noi am păşit în perioada independenţei ca o ţară cu populaţie preponderent urbană. 90% din tot ce se producea în republică pleca, adică, iniţial, economia noastră era o economie deschisă, în primul rînd pentru URSS, din care făcea parte. Însă, în afara de republicile sovietice, noi livram producţia în 60 de ţări ale lumii.

Noi planificam că vom trece la economia de piaţă timp de doi ani. În realitate, am avut nevoie de mai mult timp. Totuşi, la sfîrşitul anului 1999, Moldova era lider în CSI după realizarea reformelor. Noi adoptaserăm peste 400 de legi, ce le-au permis partenerilor noştri să spună că perioada de macrostabilizare în ţara noastră s-a încheiat. Potrivit Raportului privind investiţiile mondiale, întocmit de secretariatul Conferinţei ONU pentru Comerţ şi Dezvoltare (UNCTAD), în anul 2000, Moldova era privită ca o ţară cu un potenţial investiţional înalt.

-De ce anii 2000 sînt anii de creştere sustenabilă după un eşec de 10 ani ai anilor 1990?, se întreabă retoric Galina Şalari. Pînă în 2008 noi am avut o creştere stabilă. De ce din ţara cu un potenţial investiţional înalt, potrivit unui raport elaborat mai tîrziu, începînd cu anul 2004, noi ajungem în categoria ţărilor care şi-au depăşit potenţialul investiţional? La deficitul de investiţii existent, această lipsă de investiţii se explică prin faptul că economia nu este capabilă să absoarbă aceste investiţii.

Din păcate, în ultimii ani, s-au consolidat defectele economiei noastre: noi nu am creat o nouă cultură de producţie, continuăm să exploatăm ceea ce am moştenit. De aceea, propun un model care mi se pare că are perspectivă în Moldova.
Începînd cu anul 2004 şi pînă în prezent, doar din mijloacele BM (credite preferențiale şi granturi), au fost implementate şase proiecte mari îndreptate spre sporirea competitivităţii. Proiectele erau realizate – noi trebuia să formulăm un plan de afaceri. Modelul economic trebuie să fie competitiv şi atractiv pentru cooperare.

În prezent situaţia tensionată nu doar din ţară, dar şi cea din regiune, contribuie la faptul că noi am început să ne gîndim prin ce am putea atrage partenerii noştri. Iar sarcina pusă în faţa societăţii este de a elabora o idee de consolidare, pentru că noi nu sîntem atractivi nici pentru partenerii europeni, nici pentru cei eurasiatici.

Am încercat să formulez acea idee naţională pe care aş susţine-o singură. Afirmarea Moldovei ca stat, adică noi cu toţii trebuie să credem că Moldova există, că este şi că va fi. Unitatea civică în baza tradiţiilor multiseculare comune de convieţuire. Iar pe aceste tradiţii multiseculare – modernizarea economiei şi transformarea ţării într-un stat civilizat, stabil politic, neutru şi deschis spre cooperare, a conchis Galina Şalari.

Stopaţi exodul copiilor!



Publicistul Alexandr Isaev a amintit despre faptul că în ţara noastră continuă închiderea şcolilor. Doar în capitală, anual, din sistemul de învăţămînt pleacă o mie de copii.

- Este o limită după care urmează catastrofa – este exodul de creieri şi exodul în masă a copiilor, pe care părinţii îi evacuează din ţară, spune Isaev. Oamenii părăsesc Moldova nu pentru că aici se trăieşte greu (în anii 90 situaţia era mai proastă), dar pentru că nu-şi văd viitorul în această ţară. Chiar şi în anii 1990, atmosfera în societate nu era atît de stagnantă, iar dispoziţia atît de pesimistă. Noţiunea de perioadă de tranziţie în 1990 presupunea o finalitate, Migraţia în masă la muncă a început anume atunci. Însă, plecînd la muncă peste hotare, oamenii se întorceau înapoi. Acum nimeni nu mai aşteaptă nimic. Moldova s-a transformat într-o ţară unde a dispărut noţiunea de "mîine". Există doar "astăzi", lupta zilnică pentru existenţă, care se încheie seara pentru a începe din nou dimineaţa. Acumб dacă oamenii pleacă din Moldova, у pentru totdeauna şi îşi iau şi copiii.

Criza ca o combinaţie din pericol şi oportunităţi ne oferă o fereastră de posibilităţi, ce promite să se deschidă în viitorul apropiat. Situaţia cînd oamenii nu mai cred în lucruri vechi este un moment favorabil pentru apariţia unor noi idei, aspiraţii pentru un salt fără precedent al gîndirii sociale şi aд acţiunii civice. În ultimul timp se vorbeşte despre resetarea Moldovei, despre necesitatea, pentru prima dată în ultimii 25 de ani, de a începe construcţia unui stat real, nu fictiv, pe principii noi. Este o activitate extrem de grea, dar promite perspective neverosimile. Important e să stopăm exodul copiilor, deoarece o singură generaţie nu va face faţă, consideră Alexandr Isaev.

Paradox: Avem un parlament nereprezentativ



Fostul diplomat Emil Ciobu a amintit despre faptul că, dacă în ajunul alegerilor din 2014, din cursa electorală nu ar fi fost exclus ilegal unul dintre partidele de opoziţie („Partidul Nostru”), atunci în prezent componenţa Parlamentului Moldovei ar fi fost alta. În orice ţară democratică ar fi fost imposibil acest lucru.

„Se pare că Moldova este singura ţară din Europa unde al patrulea partid (după numărul de deputaţi) conduce formarea guvernului şi întregii politici a statului, a menţionat Emil Ciobu. În orice ţară democratică normală guvernul este format de partidul cu cel mai mare număr de deputaţi. Acesta decide cu cine să facă alianţă, iar la noi – e al patrulea. Totodată, partidele de guvernămînt nu au în Parlament nici un reprezentant al culturii, ştiinţei, politologiei. Cum au fost întocmite aceste liste? Parlamentul reprezintă societatea. Oare în societatea noastră nu avem asemenea persoane?”

***

Făcînd un bilanţ al discuţiilor, majoritatea dintre participanţii la conferinţă au căzut de acord cu propunerea lui Igor Tuleanţev că ar fi fost mai bine să considerăm drept zi a independenţei data de 24 august – ziua eliberării Moldovei de cotropitorii fascişti, în 1944. Precum a menţionat moderatorul conferinţei, fostul diplomat, profesorul Victor Borşevici, oricît de diferiţi ar fi cetăţenii, ei sînt uniţi prin dorinţa de a avea un viitor prosper anume în Moldova.