Moldova independentă ca interes strategic al Ucrainei

Foto: mesaj.md

Xenia Florea

Acum o săptămînă, încercînd să marcheze cu fast aniversarea a 98-a a anexarea Basarabiei la statul român, unioniștii moldoveni au propus efectuarea unui schimb teritorial: să dăruiască Transnistria Ucrainei în schimbul retrocedării Basarabiei de Sud și a Bucovinei de Nord.

Ideea nu e nouă, și nu adepții unirii cu România sînt autorii ei. Ei sînt doar promotorii acesteia.

Configurația teritorială „România + Moldova (fără Transnistria) + o parte a regiunilor Odesa și Cernăuți (Bucovina de Nord) este așa-zisa „Românie Mare”. „Superstatul”, care este idea fix a multor politicieni români.

Ideea restabilirii României Mari răsună din partea elitelor politice ale Bucureștiului din momentul destrămării URSS. Însă acum ea a căpătat o nouă actualitate în legătură cu creșterea dispozițiilor revanșiste în ajunul datei rotunde - 100 de ani de la aderarea Basarabiei la România, de susținerea de către Washington a proiectului „Unirea -2018”, slăbirea după euromaidan a pozițiilor autorităților centrale al Ucrainei și creșterea mișcării separatiste acolo. Inclusiv în regiunile compact populate de români.

Împărțirea teritorială după modelul Bucureștiului

Încă în 2008, președintele României Traian Băsescu a declarat că Ucraina trebuie să întoarcă RM Basarabia de Sud și Bucovina de Nord, dacă dorește să ia Transnistria. Kievul a cerut imediat explicații de la partea română. Ministrul afacerilor externe al Ucrainei Vladimir Ogrîzko a declarat că țara lui nu intenționează să discute propunerile președintelui României privind schimbul teritoriilor, pentru că „problema frontierelor, a integrității teritoriale a statelor nu constituie un subiect de discuții”.

În Ucraina, de asemenea, există forțe interesate în „retrocedarea” Transnistriei. În 2010, opoziția ucraineană a invocat niște înțelegeri secrete ale președinților Dmitri Medvedev și Victor Ianukovici, potrivit cărora, nerecunoscut RMN ar putea intra în componența Ucrainei, iar Moldova ca reveni în sfera de influență a Rusiei. În vara anului 2013, deputatul partidului ”Svoboda”, Eduard Leonov a declarat că Ucraina trebuie să fie gata de a include în componența sa nerecunoscuta RMN, „în cazul tentativei de înghițire a Moldovei de către România”.

Politologii ucraineni au fost sceptici în privința perspectivei acestei extinderi teritoriale și chiar au indicat asupra inoportunității acesteia.

Asta deoarece, împreună cu RMN, Ucraina ar fi obținut „250 de mii de alegători pentru Partidul regiunilor, comuniștilor și altor „mișcări rusești”, cîteva sute de mii de deținători ai pașapoartelor rusești (iar ținînd cont de spiritul pro-rusesc în republica nerecunoscută Kremlinului i-ar fi fost mai ușor să influențeze politica internă a Ucrainei), precum și o „gaură economică”, care ar fi fost o povară suplimentară pentru bugetul țării.

Totodată, politologii spuneau că în cazul aderării Transnistriei, Ucraina și-ar putea tensiona relațiile cu vecinii săi. Cu Polonia, Ungaria și România, care speră la restabilirea frontierelor existente pînă în iunie 1940. Aceste argumente erau valabile pînă la euromaidan. Acum însă propunerea generoasă a unioniștilor moldoveni de a schimba Transnistria pe Basarabia de Sud și Bucovina de Nord pentru Kiev este cu atît mai mult inacceptabilă.

Precum a declarat analistul politic Victor Șapinov, comentînd inițiativa „Sfatului Țării-2”, în cadrul schimbului teritorial propus de unioniștii moldoveni, „regimul ucrainean va obține jumătate de milion de populație neloială, care privește Kievul la fel ca și locuitorii DNR sau LNR”. Potrivit lui, acest fapt amenință cu un nou război, pe care Kievul nu-l va putea duce. Dar și Rusia „nu va privi liniștită cum un teritoriu loial pleacă spre un regim neloial”.

Totodată, precum a menționat expertul, „pofta vine mîncînd: înghițind Moldova, Bucureștiul va întreprinde pași activ în vederea alipirii Bucovinei și Bugeacului”. Și atunci, față de Ucraina își vor înainta pretențiile teritoriale Ungaria și Polonia.

De la o expansiune blîndă spre pretenții teritoriale?

Conform datelor recensămîntului general al populației din Ucraina din 2001 (următorul revcensămînt va avea loc abia în 2020), ponderea românilor în Ucraina constituie 0,31% (circa 151 de mii de oameni), moldoveni – 0,54% (258,6 mii). Majoritatea etnicilor români locuiesc în regiunea Cernăuți și Transcarpatia: aici, în unele raioane, românii constituie de la 50% pînă la 90% din populație

În regiunea Odesa (Basarabia de Sud) locuiesc circa 124 de mii de moldoveni. În 2001 s-au declarat români 724 de persoane. Însă aceasta nu împiedică Bucureștiul să efectueze pe aceste teritorii, la el ca și în Moldova din dreapta Nistrului, așa-zisa „pașaportizare lentă”.

în octombrie 2009, președintele României Traian Băsescu a promulgat o lege, care simplifică acordarea cetățeniei române. Potrivit acesteia, cetățeni ai României pot deveni toate persoanele, care locuiau pe teritoriul României în frontierele de pînă în 1940, precum și descendenții acestora pînă în generația a treia, care și-au pierdut cetățenia în circumstanțe ce nu au depins de ei.

și deși legislația ucraineană interzice dubla cetățenie, Bucureștiul, bazîndu-se pe legea sa, a început să-i transforme în cetățenii săi pe locuitorii regiunii Cernăuți, dar și ai raioanelor Ismail și Reni ale regiunii Odesa din Ucraina.

la solicitările oficiale ale Kievului de a prezenta numărul pașapoartelor eliberate, Bucureștiul nu răspunde. Potrivit datelor neoficiale, pînă în 2013-2014, cetățenii ucraineni au primit 200-250 de mii de pașapoarte românești.

În afara pașaportizării populației române, în rîndul căreia Bucureștiul îi include și pe etnicii moldoveni, autoritățile române finanțează pe teritoriul Ucrainei și organe de influență așa ca parohiile Bisericii Ortodoxe Române (106 parohii în 2011), 26 de stații radio, 4 posturi TV, un șir de ziare și publicații, zeci de organizații neguvernamentale. Totodată, cu sprijinul financiar al României în Bucovina au fost create școli cu predare în limba română și programe de studii românești, ce includ interpretarea „specială” a evenimentelor istorice.

Potrivit unor experți ucraineni, „expansiunea culturală blîndă” a Bucureștiului deja a dat roade – studiile gratuite în universitățile românești și finanțarea activă a ONG-urilor culturale și educaționale a creat în Ucraina o generație întreagă de tineri unioniști, meritele cărora au fost menționate în 2014 de către președintele Băsescu prin acordarea distincțiilor de stat – „Serviciul credincios”, „Meritul cultural”, „Meritul pentru învățămînt”.

Un alt moment notate de către experți și presă – faptul cît de liber se simt funcționarii români în teritoriile ucrainene „subordonate”.

la finele anului 2013, reprezentanții comunității moldovenești din regiunea Odesa au cerut demiterea consulului general al României la Odesa Emil Rapcea, pentru politica activă de asimilare a populației moldovenești.

„Fără mustrări de conștiință, diplomatul călătorește prin satele moldovenești din regiunea Odesa și le impune locuitorilor sărbători și manifestații românești. De exemplu, pe 1 septembrie, în școli a avut loc „Ziua limbii române” , a declarat președintele asociației național culturale pan-ucrainene a moldovenilor, Anatol Fetescu. Potrivit lui, autoritățile ucrainene închid ochii la tentativele României de a-și adjudeca teritoriul Basarabiei, deoarece nu doresc să intre în conflict cu Uniunea Europeană.

Politologii ucraineni un timp îndelungat au avut temeri că România, cu ajutorul „coloanei a cincea” va importa instabilitatea de pe teritoriul Republicii Moldova pentru destabilizarea sudului Ucrainei. Însă, în final, n u Chișinăul, ci Kievul i-a dezlegat mîinile Bucureștiului.

Eurmaidanul și dezordinile ce au urmat, colapsul puterii în Ucraina au condus la așa-zisa parafă a suveranităților în regiune. Inclusiv în raioanele din Trascarpatia și regiunea Cernăuți.

în vara anului trecut, la Cernăuți a avut loc conferința de constituire a Adunării generale a românilor Bucovinei. Această organizație obștească, precum a fost anunțat, a fost creată pentru a „lupta pentru conferirea unui statut special pentru Bucovina de Nord în componența Ucrainei”, de exemplu, de autonomie.

Asta deoarece „evenimentele recente din Mukaciovo au demonstrat că românii bucovineni nu pot fi în siguranță, de aceea, noi trebuie să ne asigurăm singuri acest drept”.

Prezent la eveniment, reprezentantul României Marcel Russu , precum scriau comentatorii, și-a exprimat convingerea că exemplul românilor bucovineni va fi urmat și de compatrioții lor din sudul Basarabiei.

Însă românii basarabeni, din cauza numărului mic, au mers pe altă cale. În vara anului 2014, ei au desfășurat un forum al românilor din sudul Basarabiei, în cadrul căruia și-au anunțat intenția de a solicita Kievului restabilirea regiunii Ismail (care a existat în componența URSS în 1940-1954, iar ulterior a intrat în componența regiunii Odesa).

O asemenea mobilizare teritorială activă a populației românești din Ucraina se face cu susținerea directă a Bucureștiului și, probabil, are planuri mărețe, susțin experții. De exemplu, în cazul menținerii colapsului autorităților centrale din Ucraina, în cazul unor provocări sau tensionări a relațiilor, Bucovina „separatistă” și-ar putea declara independența, pe care România a o va recunoaște imediat. Iar dacă Kievul va încerca să rezolve această problemă cu forța, atunci Bucureștiul va anunța că pur și simplu e obligat să-și ajute conaționalii.

Încă în 2014 publicația românească „Adevărul” scria că, în condițiile unei împărțiri a Ucrainei, România trebuie să fie gata să-și introducă armata pentru apărarea populației locale românești.

„Oare în asemenea situație, în cazul unor acțiuni violente, statul român nu ar trebui să intervină, inclusiv cu forțe armane, pentru apărarea românilor, ce locuiesc pe teritoriul actualei Ucrainei? Rusia cu siguranță, își va proteja conaționalii, așa cum o face în Caucaz timp de aproape 20 de ani.

Concluzia logică constă în faptul că statul român nu doar nu trebuie să excludă, dar chiar trebuie să se pregătească atent de situația, cînd va deveni inevitabilă o intervenție militară în Bucovina de Nord, regiunea Herța, nordul și sudul Basarabiei și, de ce nu, și în Transnistria. Atunci statul ucrainean nu va fi capabil să mențină ordinea publică în teritoriile, populate de români”, scria „Adevărul”.

Prin urmare, mai devreme sau mai tîrziu, susțin experții, România ar putea trece de la expansiunea blîndă la pretenții teritoriale față de Ucraina, cerînd retrocedarea teritoriilor „ancestrale”. Totul va depinde de evoluția situației în Ucraina, precum și de gradul de soluționare a „problemei moldovenești”.

Acum cîțiva ani, ex-premierul și ministru al politicii sociale din Ucraina Serghei Tighipko (apropo, originar din raionul Lazovsk al RSS Moldovenești) menționa că menținerea Moldovei ca stat independent constituie un interes strategic pentru Ucraina. Deoarece dacă „mîine Moldova de pe malul drept al Nistrului va intra în componența României, iar Transnistria va rămîne sub protectoratul Rusiei, atunci principalul pierdant va fi Ucraina”.

Potrivit lui, aceasta va declanșa mecanismul de recroire a frontierelor în regiune, după care vor urma pretențiile românilor asupra regiunii Cernăuți și raioanele dunărene al regiunii Odesa, „fapt și așa menționat cu regularitate de către politicienii români de rang înalt”.