„Un altfel de viitor” al energeticii ucrainene riscă să devină pentru Moldova o catastrofă ecologică

Foto: noi.md

Xenia Florea

În Ucraina vecină se vorbește din nou despre intenția de a lua în arendă pe termen lung o parte din teritoriul Republicii Moldova. Despre aceasta, în cadrul unei prelegeri la Academia de Științe a Moldovei, a declarat ambasadorul extraordinar și plenipotențiar al Ucrainei în Republica Moldova, Ivan Gnatișin.

„Există obiecte în Sergheevka ce aparțin Moldovei, iar noi avem nevoie de arendare pe termen lung a unui teritoriu pentru construcția stației de acumulare pe Nistru. Aceste probleme pot fi soluționate doar în cadrul întrevederilor dintre primele persoane ale puterii executive. Sper că în timpul apropiat vom conveni asupra unei vizite a lui Pavel Filip la Kiev sau a premierului Ucrainei la Chișinău”, a declarat diplomatul ucrainean.

Kievul are demult planuri mari în privința centralei hidroelectrice de la Novodnestrovsk, menționate de Ivan Gnatișin. Acum o lună, în cadrul vizitei la Centrala Nucleară de la Rovensk, președintele Petro Poroșenko a declarat că peste cinci ani, energetica ucraineană va avea „un cu totul altfel de viitor”.

„Noi vom termina construcția stației de acumulare hidrologice de la Novodnestrovsk. Acest fapt ne va permite să sporim nivelul de utilizare a energiei atomice, vom începe implementarea tehnologiilor moderne de acumulare a energiei și atunci noi nu vom avea probleme cu sarcinile de vîrf. Noaptea centralele nucleare vor lucra pentru acumulare, iar ziua – pentru consumatori”, a spus Poroșenko.

Însă planurile grandioase ale autorităților ucrainene sînt împiedicate de o nuanță teritorială: o parte din barajul de la hidrocentrala de la Dnestrovsk-2 (aceasta face parte din complexul hidroenergetic de la Novodnestrovsk) este amplasată pe malul moldovenesc al Nistrului. Nodul hidraulic ocupă 17 ha pe teritoriul moldovenesc și utilizează resurse comune. Totuși, Kievul refuză categoric să țină cont de interesele economice și ecologice ale Republicii Moldova în proiectul de la Novodnestrovsk.

Ecologiștii susțin că activitatea complexului hidroenergetic de la Novodnestrovsk ar putea avea consecințe foarte serioase asupra mediului. Funcționarea ei deja are un impact negativ, atît pe teritoriul Moldovei, cît și în regiunea Odessa din Ucraina și ar putea genera un deficit de apă potabilă în Moldova, deoarece o hidrocentrală înseamnă, în esență, un mare rezervor.

Specialiștii in domeniul protecției mediului consideră că atunci cînd hidrocentrala de la Novodnestrovsk va începe să funcționeze la capacitate maximă, Nistrul de jos s-ar putea transforma într-o mlaștină sau într-un lanț de lacuri.

Însă acest lucru nu oprește autoritățile de la Kiev. Toamna trecută, compania de stat „Ukrghidroenergo” a anunțat despre noile plauri privind Nistrul de Sus: aici se preconizează construcția unei cascade din șase stații hidroelectrice cu capacitatea totală de 390 MW. Aceasta înseamnă noi baraje pe rîu și crearea mai multor rezervoare, pierderi de apă și înrăutățirea condițiilor pentru organismele acvatice.

Hidrocentrala discordiei

Centrala hidroelectrică cu acumulare de la Novodnestrovsk sau Dnestrovsk (or. Novodnestrovsk, regiunea Cernăuți din Ucraina), a cărei construcție a fost începută în 1983, de 20 de ani este mărul discordiei dintre Ucraina și Moldova.

Aceasta a fost planificată drept cea mai mare hidrocentrală cu acumulare prin pompaj (CHEAP) din Europa și a șaselea proiect hidroenergetic din lume, ce constă din 7 instalații hidrologice cu capacitatea totală de aproape 2,3 mii mWt. Însă, deocamdată, au fost puse în funcțiune doar trei noduri: cel de-al treilea a fost lansat în decembrie 2015.

Principalele funcții ale hidrocentralei cu acumulare de la Novodnestrovsk sînt reglementarea frecvenței și orarului de sarcini în sistemul energetic al Ucrainei și crearea unei rezerve de energie electrică.

Deoarece centralele electrice nucleare activează non stop și produc energie non stop, iar noaptea consumul e mai mic decît ziua, apare problema păstrării ei eficiente. Această sarcină va trebui soluționată de hidrocentrala de pe Nistru: ea va stoca surplusul de energie din sistemul ucrainean în orele de consum minim, pompînd apa din Nistru într-un rezervor special de 40 de milioane de metri cubi. Iar în perioada de vîrf a consumului de energie electrică această apă va fi deversată înapoi în Nistru prin turbine, generînd energie electrică.

Deoarece construcția hidrocentralei cu acumulare de la Novodnestrovsk a început în perioada sovietică, pe atunci nu existau probleme de frontieră. În final, conform proiectului, o parte din barajul hidrocentralei și teritoriul adiacent al CHE-2 se află pe 17,35 de hectare de pămînt ce aparțin Moldovei. Potrivit dreptului internațional, în cazul CHE-2 frontiera dintre două state trece pe șenalul rîului, de aceea jumătate din barajul hidrocentralei de la Novodnestrovsk se află pe teritoriul Republicii Moldova.

Însă autoritățile de la Kiev consideră că stația de la Novodnestrovsk aparține exclusiv Ucrainei, deoarece ea a fost construită pe banii RSSU (ce-i drept, aceasta a fost pe timpul Uniunii, de aceea, cui aparțin mijloacele investite e greu de spus).

Partea ucraineană a făcut referință un timp îndelungat la actul nr.000347, eliberat în 1982 de organul cadastral al RSS Moldovenești privind faptul că o parte din malul drept al Nistrului a fost dată în folosință pe un termen nedeterminat pentru construcția nodului hidraulic.

Chișinăul, la rîndul său, indica asupra faptului că după destrămarea URSS, documentele de acest gen nu au putere juridică. Și, că în anii 1980, partea moldovenească a participat la construcția și amenajarea rezervorului de acumulare mai sus de CHE pe cursul rîului, pe cînd generatoarele de energie electrică au fost construite de Ucraina în perioada 1991-1992 pe teritoriul RM fără acordul acesteia pentru efectuarea lucrărilor de construcție.

La începutul anilor 2000, tensiunea în jurul centralei hidroelectrice cu acumulare de la Novodnestrovsk a atins cote atît de mari, încît relațiile dintre cele două state s-au acutizat.

„Urgent! Grănicerii din Moldova, înarmați cu pistoale-automat, au preluat nodul hidraulic al centralei de la Dnestrovsk” – titrau publicațiile ucrainene în vara anului 2003. Drept răspuns, reprezentanții autorităților de la Chișinău au declarat că a avut loc instalarea legală a postului de grăniceri pe teritoriul ce aparține Republicii Moldova.

„La efectuarea lucrărilor de demarcare a frontierei moldo-ucrainene au fost depistate, pe malul nostru al Nistrului, o îngrădire înălțată de ucraineni de-a lungul unor vagoane părăsite, ce aparțin CHE-2 de la Dnestrovsk. Nu știu în ce an partea ucraineană a instalat această îngrădire, a fost vreun acord și în ce formă – verbală sau în scris. Însă acesta este teritoriul Moldovei”, a declarat secretarul Consiliului suprem de securitate, Valeriu Gurbulea.

Insistînd asupra dreptului exclusiv asupra CHE de la Novodnestrovsk, Ucraina a cerut concomitent, oferirea în arendă a altor 9,4 ha din pămîntul moldovenesc pentru a ridica nivelul apei în rezervor. Partea moldovenească era dispusă să facă acest lucru, însă cu anumite condiții:

1) Ținăînd cont de faptul că o parte a stației de la Novodnestrovsk este amplasată pe teritoriul Moldovei și centrala utilizează resursele acvatice ale RM, circa 43 ha, în baza centralei urmează a fi creată o întreprindere mixtă.

2) Pornind de la faptul că 9,4 ha de pămînt, pe care Ucraina intenționa să le ia în arendă, sînt bogate în fosforite, partea moldovenească, în calitate de compensație și sub forma achitării arendei, ar putea primi gratuit o parte din energia electrică.

Însă partea ucraineană nu a fost de acord cu cerințele colegilor moldoveni.

Pe timpul guvernării comuniștilor în RM, Chișinăul a cerut în repetate rînduri de la Ucraina să-i ofere cota-parte în centrala ce se construia sau să achite costul terenului pe care se efectuează construcția stației pe malul moldovenesc al Nistrului. În cadrul unei ședințe a comisiei de demarcare moldo-ucrainene, Chișinăul chiar a amenințat că va sista accesul constructorilor la hidrocentrală pe partea moldovenească a șantierului.

Drept răspuns, cabinetul de miniștri al Ucrainei, prin hotărîrea sa din 10 decembrie 2008, a decis lichidarea întreprinderii „Dnestrovskaia GAES” (Centrala Hidroelectrică Reversibilă de pe Nistru) și transmiterea patrimoniului acesteia la balanța societății „Ukrghidroenergo”, care, conform legislației ucrainene, nu era pasibilă privatizării, prin urmare, patrimoniul acesteia nu putea fi transmis Republicii Moldova.

După ce la putere în Moldova a venit Alianța pentru Integrare Europeană, dosarul centralei de la Novodnestrovsk, spre bucuria Kievului, s-a urnit repede din loc.

În luna mai 2011, Parlamentul RM a ratificat așa-zisele „înțelegeri secrete dintre Vladimir Filat și Iulia Timoșenko” – protocolul privind modificarea la Acordul privind recunoașterea reciprocă a drepturilor patrimoniale între Ucraina și Moldova. Conform art. 2 al documentului, fiecare dintre părți recunoștea dreptul celeilalte părți asupra obiectelor amplasate pe teritoriul ei, care la situația din 1 decembrie 1990 se aflau în gestiunea celeilalte părți și în subordinea ministerelor republicane și unionale.

Prin acest protocol, Republica Moldova a cedat Ucrainei toate drepturile asupra centralei hidroelectrice cu acumulare de la Novodnestrovsk, deși procesul de demarcare a frontierei pe acest segment încă nu s-a încheiat.

La rîndul lor, obiectele pe care Ucraina s-a obligat să le transmită Moldovei în baza acestui document nu prezentau valoare. „Acestea sînt teritorii mici, cariere care au fost, practic, epuizate. Adică, niște obiecte închise, mici, ce nu au nicio importanță pentru noi”, a declarat atunci presei ucrainene vicepreședintele comitetului pentru relații externe din Rada Supremă Taras Ciornovil.

Tot atunci (în primăvara anului 2011), un șir de publicații din Moldova au scris că Guvernul Vladimir Filat a decis „pe ascuns” să dea în arendă Ucrainei pe cinci ani 14,4 ha din teritoriul moldovenesc pentru extinderea centralei de la Novodnestrovsk. Cinci ani expiră în 2016. Oare nu de asta acum Kievul a început discuțiile privind arenda pe termen lung a unei părți din teritoriul RM în regiunea hidrocentralei cu acumulare de la Novodnestrovsk?

Ucrainei – energie electrică ieftină, Moldovei – probleme ecologice

Potrivit estimărilor funcționarilor ucraineni, lansarea tuturor blocurilor centralei de la Novodnestrovsk va permite economisirea anuală a pînă la 1 miliard de metri cubi de gaze, pînă la 500 de milioane de grivne din contul reducerii cheltuielilor la CET-uri, va reduce presiunea asupra tarifului și va extinde posibilitățile de export ale țării în direcția occidentală.

Ecologiștii ucraineni și moldoveni au însă o altă viziune asupra amplului proiect energetic de importanță „națională”.

Acum zece ani, protestînd față de posibilitatea finanțării de către Banca Mondială a proiectului de finalizare a construcției hidrocentralei de la Novodnestrovsk (BM, în cele din urmă, a decis să nu includă centrala de la Dnestrovsk în lista proiectelor potențiale în noua sa Strategie de parteneriat cu Ucraina), au transmis Băncii Mondiale un raport întocmit de Centrul Național Ecologic din Ucraina.

În raport erau indicate o mulțime de probleme cu caracter economic, ecologic, social, juridic și politic, legate de proiectul hidrocentralei cu acumulare de la Novodnestrovsk, în special – impactul serios asupra terenurilor agricole, strămutarea populației locale, pericolul pentru ecosistemul Nistrului de Jos și riscul poluării apei potabile în regiunea Odessa.

În document, de asemenea, era menționat că în zona viitorului șantier se atestă o activitate seismică sporită, care, în combinație cu geologia fragilă, constituie un potențial major pentru o catastrofă tehnogenă de amploare. Iar Institutul de Geofizică de pe lîngă Academia de Științe din Ucraina a ajuns la concluzia că hidrocentrala ce se construiește ar putea spori activitatea seismică pînă la 6-7 puncte.

Totodată, precum scria presa ucraineană în 2004-2005 (atunci proiectul hidrocentralei de la Novodnestrovsk era deblocat), conform concluziilor specialiștilor ucraineni, „pînă cînd vor fi construite toate trei complexe ale hidrocentralei cu acumulare, barajul CHE-2, ce formează rezervorul de jos pentru centrală, ar putea fi deveni nepotrivit pentru exploatare”.

„În practică, menționa atunci una dintre publicațiile ucrainene, aceasta va însemna că în rezultatul acțiunii distrugătoare ale stihiei ar putea să nu reziste minele subterane și atunci mii de tone de apă vor îneca satele din Moldova și Transnistria, distrugînd totul în calea lor. Potrivit candidatului în științe geografice Vitalie Corjic, din cauza pompării permanente a apelor din cariera de ghips la Criva, pe teritoriul Moldovei ritmurile de creștere a golurilor în ultimii 30 de ani s-au dublat și au ajuns la 7000 de metri cubi. Se creează un pericol real de rupere a apelor din lacul de acumulare de la Dnestrovsk prin galeriile subterane ale sistemului de peșteri „Zolușka” spre lunca rîului Prut, cu inundarea satelor Mămăliga și Criva, distrugerii totale a luncii rîului Pațak, între satele Podvornoe și Dankivțî”.

Cînd în 2008 în Republica Moldova au avut loc cele mai mari inundații din istorie, reprezentanții organizațiilor ecologiste din Ucraina au indicat asupra faptului că aici o parte din vină o poartă și nodul hidraulic de la Dnestrovsk. Iar România și Moldova atunci au acuzat direct Ucraina de inundarea teritoriilor lor: precum au declarat surse din cadrul Agenției „Apele Moldovei”, Ucraina a deversat, fără avertizare, apa de la hidrocentrala de la Novodnestrovsk cu o viteză de 4 mii de metri cubi pe secundă, în timp ce barajul de la Dubăsari are o capacitate de doar 2,5 mii de metri cubi.

Potrivit directorului executiv al Asociaţiei Internaţionale Ecologice a Păstrătorilor Rîului ”Eco-Tiras”, Ilia Trombițchi, continuarea lucrărilor de construcție a centralei hidroelectrice cu acumulare în regiunea Cernăuți a Ucrainei, comportă și alte riscuri pentru cursul inferior al Nistrului și poate conduce la deficitul de apă potabilă în RM.

În primul rînd, cel mai mare rîu din țară, în fiecare an seacă. Energeticienii ucraineni reglementează la discreția lor fluxul de apă. S-a estimat că în fiecare zi hidrocentrala de la Novodnestrovsk va prelua din Nistru pînă la 40 de milioane de metri cubi de apă, o parte dintre care se vor întoarce în rîu, iar alta – se va evapora din rezervoare sau se va scurge în golurile carstice. Prin urmare, pierderile de apă sînt inevitabile.

În al doilea rînd, energeticienii ucraineni nici acum nu revarsă o cantitate necesară pentru cursul inferior al Nistrului și apa vine în rîu neuniform (respectiv, în fiecare zi, se golește albia și malurile rîului), fapt ce nu le permite peștilor să depună icre și conduce la pierirea multor nevertebrate.

La degradarea biodiversității din Nistru contribuie și modificarea regimului termic natural al rîului. Energeticienii din Ucraina deversează apă prea rece din straturile inferioare ale rezervorului: +6 vara în loc de +20. Aceasta deja a condus la dispariția unui șir de specii de pește, care, în aceste condiții, nu pot depune icre. În locul lor au venit specii de pește puțin valoroase.

Potrivit unor estimări, în rezultatul activității complexului hidroenergetic de la Novodnestrovsk, în Nistru au rămas cel mult 45-50 de specii de pește din 90, iar în viitor, resursele de pește din Nistru ar putea scădea cu încă 40-60%.

Reducerea cantității apelor deversate și procesele de creștere a plantelor, legate de transparența înaltă a apei ce vine de la hidrocentrală, de asemenea, conduce la colmatarea rezervorului de la Dubăsari, fapt ce duce la sporirea nivelului de poluare a Nistrului și la reducerea capacității lui de autopurificare. Precum menționa anterior, doctorul habilitat în științe biologice, șefa Laboratoriului de Hidrobiologie și Ecotoxicologie din cadrul Institutului de Zoologie al Academiei de Științe a Moldovei, Elena Zubcova, în ultimii trei ani, intensitatea proceselor de autopurificare a Nistrului s-a redus cu 80%.

În urma schimbării hidrologiei și a regimului termic în cursul inferior al Nistrului, s-a modificat și clima din raioanele învecinate. Iar drept consecință, pe terenurile amplasate de-a lungul Nistrului, roadele se coc mai tîrziu cu aproape o lună. Și acestea sînt nici pe departe toate consecințele activității hidrocentralei de la Novodnestrovsk, care nici nu funcționează, deocamdată, la capacitatea ei maximă.

Pînă în 2009, Moldova a cerut în repetate rînduri de la Ucraina să sisteze construcția stației și, folosindu-se de faptul că o parte din hidrocentrală se afla pe teritoriul ei, frîna implementarea acestui proiect energetic.

Nistrul este un rîu transfrontalier. Potrivit Convenției internaționale privind protecția și utilizarea fluxurilor acvatice transfrontaliere și a lacurilor internaționale, țările pe al căror teritoriu curge rîul trebuie să convină între ele cum îl vor gestiona, pentru a evita conflictele și a păstra bazinul arterei acvatice în stare bună, inclusiv în privința calității sanitare a apei. Iar art. 9 al Convenției spune direct că țările bazinului rîului trebuie să încheie un acord de bazin privind faptul cum vor gestiona împreună rîul, fapt pentru care este nevoie de instituirea unei comisii fluviale comune.

Încă în 2012, Guvernul RM și cabinetul de miniștri al Ucrainei au semnat un acord privind gestionarea stabilă a bazinului rîului Nistru, însă, spre deosebire de parlamentul moldovenesc, Rada Supremă a Ucrainei pînă în prezent nu a ratificat acest document.

Ecologiștii consideră că acest lucru nu va avea loc degrabă: acordul prevede crearea unei comisii privind rîul Nistru pentru discutarea litigiilor legate de rîu. Iar acest lucru nu este în favoarea Kievului.

Însă nici Chișinăul, potrivit „acordurilor secrete” de modelul anilor 2010-2011, nu insistă prea mult asupra unui dialog civilizat.

În anul 2008, partea moldovenească a cerut de la colegii săi ucraineni să pregătească pînă pe 1 iulie un raport privind lucrările de construcție a hidrocentralei de la Novodnestrovsk, în partea ce ține de impactul stației asupra mediului. Iar cînd Kievul nu a făcut acest lucru, a amenințat să aplice procedura de investigare în cadrul Convenției CEE ONU pentru evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontalier.

„Și atunci deja experții internaționali vor estima pagubele, vor obliga o țară sau alta să achite compensații pentru prejudicii, precum și vor propune măsuri de reducere a impactului distrugător asupra mediului”, a declarat în iunie 2009, ministrul de atunci al Ecologiei și Resurselor Naturale al RM, Violeta Ivanov.

Însă peste o lună puterea din Moldova s-a schimbat, iar „acordurile secrete” ale premierilor Filat și Timoșenko privind delimitarea drepturilor patrimoniale din 1 februarie 2010 nu prevedeau nici evaluarea potențialelor riscuri pentru Moldova în urma dării în exploatare a hidrocentralei cu acumulare de la Novodnestrovsk, nici compensații financiare concrete din partea Ucrainei, în cadrul cauzării unor pagube Republicii Moldova.

În prezent, Ucraina intenționează să ia în arendă pe termen lung teritoriul RM, de lîngă CHEAP Novodnestrovsk și CHE-2. Dacă Chișinăul, la încheierea noului acord nu-și va aminti de interesele naționale și nu va înăspri cerințele, atunci la cauzarea unui prejudiciu, inclusiv global, de pe urma activității CHEAP Novodnestrovsk, în cel mai bun caz, Ucraina va achita Moldovei doar prejudiciul cauzat teritoriilor pe care le-a luat în arendă.

„Țările sărace plătesc prin calitatea vieții cetățenilor lor”, spune Ilia Trombițchi. Adică, serviciile de ecosistem, pe care le presta anterior Nistru, costă anumiți bani. Aceasta e și apa potabilă de calitate, și peștele, și serviciile de recreație. De aceea, consideră directorul Asociației Internaționale a Păstrătorilor Nistrului ”Eco-Tiras”, noi nu trebuie să ignorăm aceste pierderi pentru cetățenii Moldovei și Ucrainei, care locuiesc în bazinul rîului. Aceasta se referă și la regiunea Odessa, unde se află delta Nistrului cu imensa ei biodiversitate, care se stinge vertiginos, în lipsa revărsărilor de primăvară a rîului. Și aprovizionarea cu apă potabilă a Odessei, care depinde de Nistru în proporție de 100%.

Totuși, unii experți din Moldova afirmă categoric că noi în nici un caz nu trebuie să cedăm Ucrainei teritoriul pentru construcția CHEAP Novodnestrovsk – nici pe o perioadă medie, nici pe o perioadă lungă. Centrala, susțin ei, trebuie să aibă o singură soartă – să fie demontată, găsind pentru aceasta (precum și pentru compensarea proprietarilor) bani în Uniunea Europeană sau SUA. Acest lucru este și în interesul Moldovei, și în interesul Ucrainei.