Iurie Roşca: reconsiderarea jocurilor politice din jurul nostru este strict necesară, iar calea cunoaşterii presupune revenirea la Tradiţie şi la religie

Foto: vipmagazin.md

Marţi agenţia de presă „Novosti-Azerbaidjan” publică un interviu cu Iurie Roşca, jurnalist şi politician cunoscut în ţara noastră. Roşca a menţionat, printre altele, că principala ţintă a imperiului american şi a sateliţilor acestuia rămâne a fi în continuare Rusia, transmite News-Moldova.

- Cum evaluaţi situaţia actuală din spaţiul ex-sovietic, dacă e să luăm în calcul confruntarea Occidentului cu Rusia?

- Această confruntare este mai veche şi are un caracter profund geopolitic. După destrămarea URSS elitele occidentale nu au abandonat pentru nici un minut ideea unui control absolut asupra ţărilor apărute pe ruinele fostului imperiu. Impunerea propriilor modele politice, economice şi sociale de către Occident, care se consideră a fi „norma” şi care tinde, chipurile, să-i ridice pe ceilalţi la nivelul propriei lor civilizaţii seculare, mercantile, consumiste, şi hedoniste, s-a dovedit a fi destul de reuşită în cazul unui şir de ţări mai mici, în special a celor din partea europeană a spaţului nostru.

Dar ţinta principală a imperiului american şi a sateliţilor acestuia rămâne a fi în continuare Rusia. Ucraina, fiind în mod incontestabil o ţintă importantă a acestei tendinţe insistente, rămâne, totuşi, doar un popas forţat în calea spre principala ţintă râvnită – Rusia. Resursele sale naturale şi teritoriul său imens continuă să constituie „preocuparea permanentă” a Occidentului, care ar fi dispus să-şi însuşească şi să gestioneze toate aceste bunuri.

Dar în acest conflict, mai important decât calculele pur-economice şi goana după profit este războiul metafizic, spiritual şi religios. Esenţa acestei agresiuni nu se schimbă, indiferent dacă oamenii care gândesc din ţările noastre înţeleg sau nu ce se întâmplă.

Pur şi simplu, pentru a înţelege esenţa acestei lupte metaistorice este nevoie să pătrundem în sensul vremurilor. Iar pentru asta nu este suficientă doar o analiză eminamente pragmatică şi superficială a evenimentelor. O citire a evenimentelor în stil atât comunist, cât şi liberal, nu face decât să zădărnicească înţelegerea fundamentală a ceea ce se întâmplă.

Calea cunoaşterii presupune revenirea la Tradiţie şi la religie. Iar pentru asta este necesară renunţarea la religia „drepturilor omului” şi a „corectitudinii politice”, debarasarea de cultura de masă şi de tiparele propagandistice ale centrelor de influenţă occidentale. Atâta timp cât oamenii sovietici vor continua să aspire la o viaţă „ca în Occident” nu avem nici o şansă să ieşim din această cursă psihologică şi de viziune asupra lumii şi nici nu vom reuşi să înţelegem sensul proceselor din jurul nostru.

- Cum credeţi, este posibilă „extinderea” conflictului ucrainean şi în alte ţări, în special în cele din Caucazul de Sud sau Moldova?

- E posibil. Iar în cazul Moldovei, dat fiind faptul că are frontieră comună cu Ucraina, probabilitatea este destul de mare. Logica evenimentelor arată că ideea obsesivă a Occidentului de a-şi împinge spre Răsărit structurile sale geopolitice, care sunt UE şi NATO, va persista. Moldova şi Ucraina, având guvernări-marionete dirijate de la Washington şi de la Bruxelles, deja au semnat şi au ratificat acorduri de asociere cu UE. Iar preşedintele Ucrainei, Poroşenko, ca şi colegul său moldovean Timofti, nu obosesc să insiste asupra necesităţii aderării la NATO, pentru a rezista în faţa „pericolului rusesc”.

În acest caz este evident faptul că Rusia nu-şi poate permite să stea la o parte. Astfel, în acest război total uneori este suficientă aplicarea unor presiuni de ordin economic, politic sau diplomatic. Însă oricând se poate întâmpla ca şi în cazul Moldovei să se recurgă la metode militare. Asta cu atât mai mult cu cât „conflictul îngheţat” din Transnistria, regiune ce s-a pomenit la ora actuală izolată din ambele părţi de aliaţii de la Kiev şi de la Chişinău, s-ar putea „dezgheţa” şi transforma în unul fierbinte în orice moment.

- Mulţi experţi sunt de părere că situaţia din jurul Ucrainei poate să conducă la o conflagraţie globală. Cum estimaţi dumneavoastră această situaţie?

- Din păcate, nimeni nu poate să excludă un asemenea scenariu. Unicul factor ce descurajează părţile conflictuante este pericolul real al unei distrugeri reciproce totale. Cu alte cuvinte, într-un asemenea caz „sfârşitul istoriei” nu mai apare ca o expresie figurată.

- Azerbaidjanul şi Moldova sunt ţări membre ale GUAM. Toate ţările GUAM, cu excepţia Azerbaidjanului, au semnat un Acord asociativ. Cum ar putea acest fapt să influenţeze asupra relaţiilor Azerbaidjanului cu ţările respective?

- Cel mai probabil, acest fapt nu va avea o influenţă semnificativă. Totodată, elitele politice ale noilor noastre state independente, ce s-au rupt din îmbrăţişarea sufocantă a URSS, continuă să-şi pună speranţele în SUA şi UE, privindu-le ca pe factori de fortificare a independenţei naţionale. Cu alte cuvinte, s-a produs substituirea vasalităţii în raport cu Moscova cu aceeaşi vasalitate dar deja faţă de Washington.

De obicei, prea puţini au ţintit propriile interese naţionale printre interesele celor doi giganţi geopolitici. Pe de altă parte, nici conducătorii ruşi nu au prea oferit temeiuri speciale, ca să-i „suspectăm” de un respect sincer faţă de suveranitatea ţărilor noastre şi de renunţare la instrumentele de presiune economică, politică, iar uneori chiar şi de natură militară.

Distorsiunile de acest gen cel mai probabil au fost inevitabile, întrucât era imposibil să se facă abstracţie de trecutul sovietic recent şi să se renunţe instantaneu la stereotipuri. Însă experienţa ultimelor două decenii şi ceva ar putea să servească drept bază propice pentru conducătorii tuturor ţărilor din regiunea noastră, care ar trebui să conştientizeze că GUAM, în calitatea sa de încă un „cordon sanitar” în jurul Rusiei, ne poate aduce multe pagube.

Aşadar, reconsiderarea jocurilor politice care se fac în jurul nostru este strict necesară. Iar primul postulat în acest efort ar putea să sune aproximativ astfel: noi nu dorim să jucăm de partea SUA contra Rusiei şi nici de partea Rusiei contra SUA.

- Azerbaidjanul şi Moldova sunt ţări ce se confruntă cu conflicte teritoriale. Cum consderaţi, în ce mod vor fi soluţionate aceste conflicte?

- Noi trebuie să învăţăm să ne înţelegem cu Rusia. Este o cale deloc uşoară de soluţionare a problemelor noastre teritoriale, dar alta nu există. Asta nu înseamnă câtuşi de puţin că ar trebui să facem un joc concesiv sau să se sacrificăm interesele naţionale. Pur şi simplu cu vecinii e mai uşor să cazi la învoială, chiar dacă este incomod.

Şi dacă vom înţelege că ajungerea la un acord fără participarea prea activă a prietenilor noştri de peste ocean este mult mai convenabilă, atunci posibil că vom reuşi să facem paşi decisivi pentru rezolvarea problemelor legate de entităţile nerecunoscute.