Tăierea porcului în preajma Crăciunului

Foto: mold.su

Crăciunul este una dintre cele mai mari sărbători religioase, fie că se sărbătorește pe stil nou, adică pe 25 decembrie, fie că pe stil vechi – pe 7 ianuarie. Aceasta este sărbătoarea Nașterii Domnului – prilej de bucurie, pace și liniște sufletească.

În satele moldovenești există tradiția de sacrificare a porcului, ce-i drept, aceasta dispare treptat.

Olga Țoiu, originară din satul Colonița, mun. Chișinău, este o bună cunoscătoare a tradițiilor satului. Iată ce spune ea despre tăiatul porcului în preajma Crăciunului:

„Aceasta e o rînduială întreagă. Porcul nu este hrănit toată ziua înainte de ritual. Apoi, în semn de sacrificare pentru Sărbătoarea Naşterii Domnului, porcului i se incizează după cap semnul crucii. După ce animalul este tăiat, copiii familiei se urcă călare pe el, pentru a avea şi ei întotdeauna porci”.

După acest obicei încep pregătirile pentru masa de Crăciun. Prepararea bucatelor capătă dimensiunile unui ritual străvechi: friptura, cîrnaţii, pîrjoalele, răciturile, sarmalele, cozonacul şi nelipsiţii „crăciunei” vor trona pe masa de Crăciun, fiind la loc de cinste alături de vinul roşu, preţuit de toată lumea.

„La noi în sat mai era un obicei: toţi membrii familiei se trezeau noaptea, în jurul orei 2.00, şi se aşezau la masă, căci se spune că atunci s-a născut Hristos. Pe loc se făcea şi friptura. Iar spre dimineaţă, cu cea mai bună bucăţică de carne, mergeau la biserică”, a povestit Olga Țoiu.

Pretutindeni Crăciunul este considerat Sărbătoarea Iubirii, a Familiei, cea mai frumoasă, mai caldă, mai emoţionantă sărbătoare a lumii creştine. O sărbătoare în care uităm de griji, de supărări, de obositoarea goană prin viaţă şi redevenim copii, crezînd în povești.