America la răscruce – prăbușirea Partidului Democrat

Foto: review-planet.com

Veaceslav Matveev

Astăzi, lumea se schimbă radical. Apar noi centre majore de influență geopolitică însă totuși vechii actori grei, ca SUA, continuă să influențeze lumea, jucînd rolul-cheie în dezvoltarea civilizației noastre. Degrabă America va trebui să-și aleagă un nou președinte pentru un nou mandat. Vom încerca să analizăm raportul de forțe și perspectivele dezvoltării ulterioare ale acestui gigant geopolitic precum este SUA.

Recent, cel de-al 44-lea președinte al SUA, Barack Obama, într-un interviu pentru postul de televiziune ABC News s-a referit la viitorul și perspectivele viitoarei președinții a SUA, precum și la candidatura pe care o vede la acest post. Obama a menționat că Hillary Clinton ar putea deveni un mare președinte al SUA – actualul președinte american și-a stabilit prioritățile și mizele.

„Voi face tot ce depinde de mine pentru ca oricine dintre reprezentanții Partidului Democrat care și-au înaintat candidaturile pentru postul de președinte să aibă succes”, a declarat actualul președinte al SUA. Obama a numit-o în acest interviu pe Hillary Clinton „un secretar de stat remarcabil” și „un prieten adevărat”.

Totodată, el a recunoscut că, deseori, punctele lor de vedere nu coincideau și Clinton adopta decizii ce nu corespundeau viziunilor lui. Astfel, prioritățile au fost stabilite. Apusul erei democraților – în viitoarea cursă prezidențială miza este secretarul de stat al SUA.

Cine va fi președintele SUA – acestei enorme mașinării politice? Astăzi candidatura lui Hillary Clinton se bucură de o susținere semnificativă în America. În ex-secretarul de stat au încredere circa 69% dintre americani, 59% sînt convinși că ea va putea propune noi idei de dezvoltare a Americii. Acest fapt îl denotă rezultatele sondajului efectuat în iunie de către postul de televiziune ABC și publicația Washington Post. E clar că actualul președinte nu deține un spectru larg pentru alegeri. El, desigur, trebuie să-și orienteze electoratul spre un reprezentant al Partidului Democrat.

Într-adevăr, în prezent, doamna Clinton este o figură destul de remarcabilă în structura de vîrf a democraților. Desigur, după președinte, dar cadența lui degrabă expiră, deoarece în SUA președintele poate deține doar două mandate consecutive. Astăzi, Obama este „rața șchioapă”. Așa îl numesc americanii pe președintele care a intrat în faza finală a mandatului său prezidențial. Și nu este numit așa în zadar, pentru că președintele parcă este, dar parcă nu mai este atît de actual, chiar și în interiorul partidului.

Toate discuțiile sînt purtate în jurul viitorilor candidați la postul de șef al statului american. Marile mașini politice – democrații și republicanii astăzi sînt preocupați de alegerile candidaților săi. Îi pregătesc pe cei care se for confrunta în cea mai dură luptă în viitorul apropiat. Inițial în interiorul partidelor sale, apoi în cadrul alegerilor generale.

Fiecare partid își are giganții săi. Sînt dintre cei ce dețin experiență, voturile electoratului, în spatele cărora stau corporații industriale și bancare, cele mai bogate familii și complexe industrial-militare. Declarația lui Obama ne permite să concluzionăm că mașina politică a democraților în timpul apropiat va face alegerea. Și, cel mai probabil, în favoarea doamnei Clinton.

Noi ținem minte strigătul ei de bucurie după uciderea barbară și fără sens a liderului revoluției din Liban, colonelului Muammar Gaddafi. Ținem minte atitudinea ei față de criza din Siria. Neconștientizarea totală a faptului că destabilizarea în Orientul Apropiat înseamnă destabilizarea în întreaga noastră civilizație. Or, în această regiune destabilizată nu doar poate fi distrusă stabilitatea și tot ce este uman în Orientul Apropiat, dar și statul Israel, Egiptul, Libanul, Iordanul, Siria, însă pot fi create premise pentru marșul fanaților din hoardele fundamentaliste asupra statelor europene, inclusiv asupra Rusiei.

Vorbind despre doamna Clinton și despre familia ei cunoscută în toată lumea, noi nu trebuie să uităm despre soțul ei, nesățios în ambițiile lui politice, geopolitice și sexuale. Despre omul care a distrus înfloritoarea Federație Iugoslavă, care a bombardat fără remușcări unul dintre cele mai frumoase orașe din Sud-Estul Europei – Belgradul. Nu trebuie să uităm nici de rolul-cheie al lui Bill Clinton în distrugerea economiei Rusiei, în privatizarea ei odioasă. Susținerea de către administrația lui a reformatorilor radicali ca Gaidar și Ciubais.

Însă pentru situația actuală din conducerea de vîrf a democraților se pare că această candidatură este cea mai acceptabilă. De ce? Pentru că SUA își pierd pozițiile, atît în economia mondială, cît și pe plan geopolitic, cedînd Chinei și țărilor BRICS un bastion după altul. După președinția slabă a lui Barack Obama, America are nevoie de o figură puternică și o personalitate carismatică. În afara doamnei Clinton, alegătorii din Partidul Democrat nu văd o altă candidatură. Celelalte sînt persoane din plan secund. Politicieni necopți sau răscopți.

Ultimele alegeri din SUA au demonstrat sporirea sprijinului electoral al Partidului Republican. Acest partid are în aparatul și în rîndurile electoratului său forțe conservatoare și de dreapta. El reunește și persoane nemulțumite de poziția blîndă a actualei conduceri în politica externă. Politica cedărilor. Așa califică ei cursul lui Obama. Pe acest fond, în SUA au avut loc recent alegerile în Congres.

Ce ne-au arătat aceste alegeri din America? Senatul a ajuns sub controlul republicanilor, în premieră pe parcursul mandatului lui Obama. Din 100 de locuri ei controlează 52. În două state încă nu a fost anunțati învingătorii, iar în unul va avea loc turul doi. Așa că republicanii își vor putea spori avantajul.

În Camera Reprezentanților sînt 174 de democrați și 242 de republicani. Pentru a deține majoritatea în camera cu 435 de locuri, este nevoie de 218 deputați. La alegerile guvernatorilor, care au avut loc în 36 de state, democrații au obținut victorie doar în 8, iar în celelalte 24 – au învins republicanii. Totodată, democrații au fost învinși și în cîteva state ce erau considerate ale lor, care tradițional îi susțineau anume pe ei. Vedem o schimbare în preferințele electorale tradiționale. Mai vedem și faptul că națiunea americană tinde spre dreapta, iar acest fapt are loc pe fundalul intensificării dezordinilor stradale, al unei polarizări și radicalizări generale.

Astfel, să facem o concluzie intermediară. Victoria la alegerile în congres a întărit pozițiile republicanilor, ale celui mai vechi și mai puternic partid american. Ce denotă această victorie? Victoria Partidului Republican, practic, îl lipsește pe președinte de influența asupra congresului pînă la terminarea mandatului.

Deși există și altă poziție, care se rezumă la faptul că, cel mai probabil, cetățenii SUA nu au mare încredere în acest organ legislativ: doar 14% dintre americani aprobă activitatea lui. Un sondaj de opinie al Institutului Gallup a arătat că 76% dintre americani nu sînt mulțumiți de situația din țară, iar jumătate din populație și-a exprimat nemulțumirea.

Însă aceasta se referă la vechiul congres, care se află în mare măsură sub influența Partidului Democrat. Față de acest congres a avut pretenții și o parte semnificativă a națiunii politice americane. Noul congres se pare că va fi promova o politică mai dură atît pe interior, cît și pe exterior.

America astăzi este scuturată ca la carte. Ea se află din nou în fața unei alegeri și aceasta seamănă cu alegerea de pe timpurile președintelui Avraam Lincoln. Orașe în flăcări, demonstranți pe baricade, societatea e divizată și polarizată.

Odată cu deprecierea clasei de mijloc, are loc și reformatarea politică, deformarea centrului politic american, a forței stabilizatoare ce oferea Statelor Unite imaginea stabilității și armoniei sociale.

Astăzi, amenințările politice din această țară sînt de așa natură, că centrul nu mai este unul stabilizator, nu mai este nici un centru de atracție pentru elitele cu influență din complexul industrial-militar, sistemul bancar și elita de pe coasta Atlanticului. În acest sens vom menționa încă o dată că astăzi, atît elitele, cît și masele tind spre forme mai radicale în preferințele lor politice.

Toate acestea sînt alimentate și de declarațiile stranii ale președintelui american. Astfel, recent, ținînd un discurs la Nashville și referindu-se la problema legislației imigraționale, Barack Obama a citat o frază din Biblie:

„Este o carte bună, în care este scris: nu aruncați pietre în casele din sticlă și vedeți-vă bîrna din ochiul vostru, înainte de a vorbi despre paiul din ochii altora”, a declarat președintele american, făcînd referire greșit la casele din sticlă, care nu există în Biblie. „El inventează lucruri ce nu există în Constituție, de ce nu ar inventa ceva ce nu există în Biblie?”, a reacționat la eroarea lui Obama jurnalistul Jim Tricher.

În legătură cu toate acestea, putem face anumite concluzii. Vechiul model american suferă eșec. Compromisele care au stat la baza alegerii lui Obama s-au epuizat. Plecarea lui Chuck Hagel (republican, fost ministru al Apărării) de la conducerea SUA este încă o dovadă a slăbiciunii echipei prezidențiale.

Separarea stîngii și dreptei este inevitabilă. Cel mai probabil, aceasta va avea loc în baza distanțării radicale a programelor republicanilor și democraților. Apoi acest fapt va conduce la polarizarea în interior a acestor partide vechi și la apariția pe scena politică a unor actori mai radicali, care pe de o parte vor încerca să strîngă șuruburile în mașina de stat și să mențină statu-quoul, iar pe de alta – a celor care vor încerca să demonteze vechea mașină de stat și să reformateze carcasa politică internă, scoțînd la revoluție păturile vulnerabile, imigranții, afroamericanii, minoritățile sociale și sexuale.

Concluzia este tristă. America va trebui să înfrunte mari provocări și ani în care amenințările externe vor părea floare la ureche în comparație cu problemele interne. Ani în care națiunea americană va trebui să aleagă între progresismul orb și tradiționalismul dur, între revenirea la propriile rădăcini, la ideile fondatorilor și valul dezumanizării, dezindustrializării, devalorizării morale a societății. Între George Washington și Che Guevara. Între viața și moartea modelului politic, considerată adineaori progresistă și umană.