Transnistria stiri: 1365
Eurovision stiri: 499

În Occident nu există corupție? Să fim serioși!

2 dec. 2020,, 17:55   Analitică
26577 16

Avem ce învăța de la Occident: sistemul autonomiei locale, distribuirea împuternicirilor între centru și provincie, amenajarea localităților, sprijinirea businessului și a agriculturii de către stat… dar nu face să-i idealizăm pe partenerii noștri din Europa și America, să luăm drept adevăr în ultimă instanță orice recomandare a lor. Mai ales că deseori aceste recomandări conțin elemente de amatorism al demnitarilor de rang nu foarte înalt, ”responsabili” de Moldova.

Spre exemplu, mulți dintre cetățenii Moldovei cred că în țările occidentale nu există corupție ca fenomen sistemic, și de aceea este logic să plecăm urechea la recomandările Occidentului privind combaterea corupției, să implementăm cerințele lui și chiar să propunem supravegherea (administrarea) externă a procuraturii. De fapt, în Occident corupția prosperă, în unele țări fiind legalizată de facto, deghizată într-un lobby legiferat.

Cum menționa doctorul în politologie Andrei Manoilo, țările occidentale nu-s libere de corupție, ea există acolo la diferite niveluri, iar schemele de corupție se închid de multe ori în eșaloanele superioare ale puterii. "Foarte creativ în acest sens acționează corpul de generali ai SUA, care ”valorifică” și ”taie” bugetele fără, barem, a ascunde asta” , - a subliniat Andrei Manoilo.

Din spusele politologului, în multe țări occidentale corupția la nivel înalt se deghizează în lobby legalizat. "În Franța adepților lui Macron nu le place să vorbească despre corupție, deoarece Macron însuși deservește interesele businessului mare –a oligarhiei, ceea ce denotă politica lui”, - explică el. Anume în interesul acestei oligarhii, crede Manoilo, este construită verticala corupției în Franța modernă, ceea ce îi asigură un venit suplimentar. ”Împotriva corupției se pronunță oamenii din păturile inferioare, care văd totul perfect dar nu pot face nimic”, - a concluzionat el.

Din studiul făcut la comanda Parlamentului European reiese, că în Uniunea Europeană pierderile anuale din cauza corupției constituie 911 miliarde euro, sau 6,8% din PIB-ul sumar al tuturor țărilor-membre. Și mai interesantă pare a fi istoria în SUA. Spre exemplu, practic în fiecare an mass-media raportează despre dispariția unor sume enorme numai în cazul Pentagonului. Astfel, în februarie, 2018 revista Politico scria că Ministerul american al apărării nu a putut raporta cheltuieli în sumă de 800 milioane, alocate printre altele pentru construirea unui bloc ingineresc.


Departamentul militar al Statelor Unite nu a putut explica nici dispariția armamentului și echipamentelor în valoare de peste un miliard de ruble, pe care americanii trebuiau să le livreze în Kuweit.

Valoarea totală a ”găurii negre” de la Pentagon, dacă pornim de la a.1996, a depășit conform unor date suma de 6,5 trilioane dolari SUA. Pentru comparare: bugetul apărării SUA în a.2017 a constituit 618,7 miliarde.

Unde dispar banii nu este clar. Evident, există și banala neglijență, și risipire. Numai americanii pot achiziționa latrine de 650 dolari și achita militarilor operațiile de modificare a sexului. Dar există și corupție.

Aceasta este situația numai într-o singură sferă. Ea este și mai proastă pe măsură ce Washingtonul organizează campanii peste hotare, alocă tot mai multe mijloace pentru apărare și pentru elaborarea unor ”jucării” costisitoare . Cum ar fi, spre exemplu, avionul F-35, costul căruia, conform spuselor ex-președintelui Donald Trump, «a ieșit de sub control ».

În a. 2016 în mass-media se discuta pe larg «Panama guest», fiind publicate date despre o companie juridică offshore «Mossack Fonseca». S-a iscat un scandal de corupție la nivel înalt, care a afectat și politicieni europeni.

Astfel, premierul Islandei Sigmundur David a fost nevoit să demisioneze peste două zile după publicarea rezultatelor investigației. Picanteria constă în faptul, că anume combaterea offshor-urilor era una dintre temele-cheie, pe care Gunnleugsson le-a exploatat în campania sa electorală. Și nu doar el.

A devenit cunoscut, că în offshor-uri își păstrau averile șase membri ai camerei lorzilor din Marea Britanie - țara care face parte din top-10 în ratingul corupâiei Transparency International. Scandalul l-a afectat și pe ex-premierul David Cameron, tatăl căruia își ascundea banii în Panama. Cameron a fost nevoit să recunoască, că împreună cu soția deținea un pachet de acțiuni într-un fond offshore, pe care îl înstrăinase înainte de a veni în fruntea guvernului. Apropo, ziarul The Guardian anunța că o întrevedere cu fostul deja șef al guvernului poate fi cumpărată cu 250 mii lire. Ceea ce denotă, că Regatul Unit chiar dacă se consideră stat în care, practic, nu există mită, este afectat de corupție nu mai puțin ca alte țări.

Marea Britanie ocupă cu regularitate locurile de frunte în ratingurile corupției. Însă scandalurile de corupție, care au loc în această țară cu regularitate, ne arată un cu totul alt tablou. Probabil, la alcătuirea acestor ratinguri participă înșiși anglo-saxonii.

Jurnalistul italian Robert Saviano, scufundat deplin în tema corupției britanice, a spus într-un interviu: «dacă v-aș întreba care este cea mai coruptă țară de pe glob, cred că ați numi Afganistanul, poate – Grecia, Nigeria, sudul Italiei. Eu aș spune că este Marea Britanie…90% dintre proprietarii de averi londonezi au staff-ul în offshore». Tot el a făcut legătura dintre «Brexit» — procesul ieșirii Marii Britanii din UE — și faptul că corupții locali s-au temut să-și piardă lipsa de control. După Brexit, în Anglia capitalul financiar se va hrăni în exclusivitate cu bani murdari.

"În lume, Londra, împreună cu Wall Street din New York, este cea mai mare spălătorie de bani murdari, proveniți don comercializarea drogurilor i . Londra este capitala sistemului financiar internațional, în care vin banii din tranzacțiile încheiate în lumea întreagă, miliarde de lire în fiece an. Și asta nu e tot, pentru că plus la asta în capitala engleză se află centrul lumii offshore. Vă închipuiți acum, că țara ar putea brusc deveni liberă de orice gen de control, în special din partea Uniunii Europene? Va fi o catastrofă internațională, ale cărei urmări de vor resimți pe toate piețele », - menționa Robert Saviano.

Scandalurile de corupție zguduie mereu toate departamentele britanice: serviciul fiscal, agenția vamală a Măriei Sale, procuratura regală, poliția, sistemul penitenciar. S-a dovedit că strigoii cu epoleți din Anglia eliberează criminalii pentru suma de 50 mii lire sterline. Iar în interiorul comunității polițiștilor există o veritabilă răspundere colectivă:

«Cca jumătate dintre polițiștii chestionați au spus că, dacă ar descoperi semne de corupție în activitatea colegilor lor și ar decide să anunțe despre aceasta, ei nu cred că mărturiile lor vor fi examinate în mod confidențial și se tem de urmări negative. Această lipsă îngrozitoare de protecție a informatorilor, deseori inclusiv urmărirea lor — a devenit o practică obișnuită pentru toate serviciile publice și formează condițiile în care lipsa de integritate și abuzurile în serviciu prosperă ».

Agenția britanică pentru combaterea criminalității organizate susține, că în ultimii 5 ani a crescut brusc numărul polițiștilor consumatori de droguri și care fac abuz de serviciu pentru satisfacția lor sexuală, adică al celor care admit agresiuni și amenințări la adresa suspecților, a martorilor și chiar a pătimiților, pentru a-i impune să facă sex.

«Abuzul de putere în depistarea și folosirea persoanelor vulnerabile în scopul satisfacției sexuale este o problemă serioasă. În unele unități polițienești este cea mai comună formă de comportament corupt ».

Sute de ofițeri de poliție au fost acuzați de violență sexuală asupra pătimiților și a suspecților. Un inspector superior de poliție a numit-o «cel mai grav aspect al corupției în serviciu ».

Și sistemul penitenciar al Britaniei este mereu atacat pentru corupția totală: «În fiecare închisoare există cel puțin 5 angajați corupți. Angajatul penitenciarului, care aducea pușcăriașilor telefoane mobile, susține că timp de șase luni nu a fost percheziționat niciodată. ».

Cu regularitate, apar informații despre corupția din toate organele puterii publice ale Regatului Unit: vama, serviciul fiscal, autoritățile administrative, serviciul poștal. Londra este capitala financiară coruptă a lumii. Persoanele de cel mai înalt rang, inclusiv primul ministru, s-au împotmolit în corupție.

O situație analogică găsim în Franța — acuzarea primelor persoane în acte de corupție este ceva obișnuit în această țară. Anterior, pentru corupție a fost reținut ex-ministrul de interne al Franței Claude Guehan, și împreună cu el Michel Gaudin, șeful departamentului de stat al poliției naționale, șeful cancelariei fostului președinte al Franței Nicolas Sarkozy.

Ex-președintele Sarkozy a fost acuzat de finanțarea ilegală a campaniei prezidențiale din a.2012. Iar predecesorul său Jacgues Chirac a fost condamnat condiționat pentru utilizarea ilegală a mijloacelor bugetare.

În opinia numeroșilor experți, una dintre principalele cauze ale războiului din Libia și a demontării regimului lui Muammar Gaddafi și asasinării acestuia a fost dorința banală a lui Nicolas Sarkozy să ascundă faptul cooperării sale corupte cu liderul Jamahiriya.

«Din clipa în care NATO s-a implicat în evenimentele revoluționare din Libia, și atacul a fost susținut ferm de Nicolas Sarkozy, Gaddafi a amenințat deschis că va dezvălui amănunte despre relațiile sale cu președintele de atunci al Franței, inclusiv despre milioanele de dolari pe care i-a dat pentru a susține campania electorală a lui Sarkozy în a.2007. Sarkozy avea toate motivele să-l reducă la tăcere pe colonel în cel mai scurt timp »

La Marsilia, în incinta unei unități elitare de combatere a criminalității, sub podul suspendat a fost descoperit un depozit cu droguri. Dar asta nu a afectat cariera șefului acestei unități Pascal Dahl, care a fost promovat în funcția de șef al departamentului central de securitate națională a Franței.

Și în alte țări UE corupția înflorește. Conform raportului privind corupția în UE, aceasta pierde anual 120 miliarde de euro din cauza corupției. Cecilia Malmstrom, ex-comisar european pentru afaceri interne, susținea că 20-25% din valoarea contractelor publice merg în buzunarele demnitarilor.

”Corupții” noștri locali nici nu visează la asemenea sume! Scara generală a corupției în UE este uluitoare, ea constituie sute de miliarde de euro.

În Cehia, în a. 2013 poliția a confiscat de la angajații cehi 7,5 mln. dolari în numerar și zece de kilograme de aur. Petr Necas Yan Naghiev, șeful cancelariei prim-ministrului, mituia membrii parlamentului și dădea indicații agenților special să spioneze oamenii.

«În Cehia, aproape fiecare a cincea comandă de stat este perfectată ocolind regulile. Prejudiciul pentru economie este estimat la 3,5 miliarde euro\an ».

Expertul centrului «Bruges group» Robert Oulds crede că în conducerea UE corupția s-a consolidat la nivel oficial, ca și depășirea atribuțiilor de către autorități, «nivelul corupției a atins indici nemaivăzuți ».

Giovanni Kesler, fostul șef al agenției anticorupție OLAF menționa, că la nivelul fondurilor europene crimele practic nu se investighează. Francoise le Bayle, ex-șefă a directoratului general de justiție în structura Comisiei Europene, declara anterior cu privire la mijloacele aflate în circulația coruptă a UE, că este vorba nu despre milioane, ci despre miliarde de euro »

Klaus Welle, fostul secretar general al Parlamentului European, împiedica deschis publicarea rezultatelor investigației, care demonstra modalitățile de sustragere a unui miliard și jumătate de bani publici.

«În a. 2011Europa a fost zguduită de un nou scandal. În ziarul «Daily Telegraph» a fost publicat un articol din care lumea a aflat cum persoanele cu funcții publice importante furau bani din bugetul Parlamentului European (1,5 mlrd. lire sterline). Klaus Welle, pe atunci secretar general al parlamentului, împiedica publicarea datelor. El și-a explicat acțiunile prin faptul că , devenind publice, rezultatele auditului vor submina procesul decizional al funcționarilor ».

«Conform sondajului cu participarea a 400 companii germane, efectuat de experții Pricewaterhouse Coopers, prejudiciul financiar al fiecăreia în urma irosirii mijloacelor financiare pentru mită, constituie cca 3,4 mln. euro \an. Nu e de mirare, deci, că experții departamentului crime economice a Oficiului Federal al poliției penale estimează prejudiciul din cauza mitelor la sume de 13 mlrd. euro\an ».

Friedrich Schneider, profesor de economie la Universitatea Iohannes Kepler din Austria, a calculat că în RFG în a.2012 pierderile din cauza corupției și repartizării ilegale a licitațiilor au constituit 250 mlrd.euro.

Jean Claude Juncker , fost președinte al Comisiei Europene, fiind ministru de finanțe al Luxemburgului, a organizat o zonă offshore în care companiile evitau impozitele — să zicem, IKEA a economisit grație acestui fapt un miliard de euro.

«Jean Claude Juncker, care pleda pentru majorarea transparenței fiscale în UE, ani în șir a ajutat giganți transnaționali ca Amazon și Pepsi să tăinuiască de fisc sume enorme de bani».

Există numeroase alte exemple concrete , care demonstrează volumul real al corupției existente în țările occidentale, mai ales în SUA, unde corupția este deghizată în lobby.

Cu ceva decenii în urmă corupția înaltă în țările Occidentului era considerată o problemă americană. În alte țări ea nu avea dimensiuni suficiente pentru ca fenomenul să fie considerat o plagă socială de sistem, ca în SUA.

Relativ recent, luptătorii americani împotriva corupției au luat în vizor și alte țări, care întotdeauna — absolut ocazional, desigur, — se află în confruntare politică cu Waschingtonul. Însă corupția americană totală, care pătrunde peste tot, nu a dispărut nicăieri.

Între anii 1986 - 2012 în SUA au fost pornite 50 mii de cauze penale privind acuzarea demnitarilor de diferit rang, inclusiv a guvernatorilor unor state, de fapte de corupție. Numărul condamnărilor este de 15300.

Conform materialelor studiului efectuat de Institutul Gallup, trei sferturi dintre americani cred că guvernul SUA este corupt. Autoritățile se străduiesc să nu vorbească despre corupția americană, nu creează Departamente pentru combaterea corupției în Administrația Președintelui, chiar dacă jumătate dintre tranzacțiile de corupție, care la noi se consideră crime, în SUA se consideră un lobby legal !

În a. 2016 organizația neguvernamentală «Centrul pentru curățenie în administrarea publică » a măsurat nivelul de corupție în diferite state, apreciindu-l conform unui sistem de 6 puncte, în care «1» însemna nivelul maxim, iar «6» — nivelul minim al corupției. 11 state au luat atunci 1 punct, și numai Alaska – 6.

Studiul efectuat de savanții de la Universitatea Indiana, statul Mississippi, a arătat că nivelul înalt al corupției apare inclusiv în rezultatul cheltuielilor publice supraestimate pentru proiectele în care din start erau preconizați bani pentru ”mite”, spre exemplu – construcția drumurilor.

Universitatea Indiana a mai calculat, că în cele mai corupte state pierderile cauzate de corupție constituie 5,2 % din bugetul anual. .

«Simpla reducere a nivelului corupției la nivelul mediu (american) în 10 cele mai corupte state va cauza reducerea cheltuielilor publice anuale cu 1,308 dolari per persoană, sau 5,2 % din cheltuielile publice ».

Organizația neguvernamentală din Washington «Mîini curate» a publicat un raport în care a numit solidaritatea reciprocă a corupției funcționarilor publici principala cauză a dificultății de detectare a crimelor de corupție.

«Expresia «o mînă spală pe alta» are aici o utilizare largă. În SUA ea sună altfel: «You scratch my back and i'll scratch yours». De exemplu, un polițist niciodată nu va amenda un pompier, iar pompierul niciodată nu va pedepsi un polițist pentru nerespectarea regulilor anti-incendiare. Asemenea tradiții există în majoritatea ministerelor, departamentelor și agențiilor din țară ».

În a. 2015 «WikiLeaks» a publicat o informație despre aceea, că pe parcursul mandatelor prezidențiale ale lui George Buch și Barak Obama 10 demnitari publici au furat peste un miliard, prin prezentarea activității cu Boeing și Lockheed Martin ca activități cu companii care angajează persoane cu dezabilități.

Schemele de corupție ale familiilor Clinton și Obama

Administrația Barack Obama a fost cea mai coruptă în istoria SUA.

În scandalurile de corupție mereu răsună nume ale reprezentanților păturii superioare a elitelor americane. Hillary Clinton, ex-candidată la președinție și adversara lui Donald Trump în prezidențialele din a.2016, a fost de multe ori prinsă în afaceri cu miros evident de corupție. Printre altele, conform datelor publicației McClancy, Hillary Clinton a primit de la cea mai mare bancă de investiții «Goldman sax» 675 mii de dolari pentru trei prelegeri ținute în fața conducerii băncii. La întrebarea jurnaliștilor cum se explică acest onorariu enorm, ea a răspuns: «Nici nu știu. Ei mi-au oferit această sumă. Fiecare secretar de stat, pe care îl știu, a evoluat acolo și a primit onorarii».

În total, între anii 2013 și 2015 Hillary Clinton a primit suma de 26 mln. dolari pentru 69 de alocuțiuni, anterior , în perioada 2001-20012 ea și soțul său Bill au ținut prelegeri pentru alte 136 mln.

«Prelegeri plătite ține de peste un deceniu și soțul lui Hillary, ex-președintele SUA Bill Clinton. Conform datelor din mass-media, el a obținut în acest răstimp cca $106 mln. Salariul lui în funția de președinte era de $200 mii\an».

«Conform actelor oficiale, între anii 2001 și 2012 familia Clinton a obținut 136,5 milioane dolari».

Pe post de secretar de stat, Hillary Clinton a ajutat banca elvețiană UBS să efectueze tranzacția cu Departamentul Fiscal din SUA (Internal Revenue Service, IRS). După care donațiile în fondul ei au crescut de la 60 la 600mii dolari\an.

Clintonii nu se sinchiseau nici de colaborarea cu Rusia coruptă, detestată.

«Compania minieră canadiană Uranium One, care acționa cu participarea SUA, a făcut donații în fondul familial al Clintonilor în perioada în care a fost achiziționată de Rusia, tranzacția fiind aprobată de Departamentul de Stat condus pe atunci de Hillary Clinton ».

Din calculele experților, în urma unor asemenea mașinații fondul Clintonilor, care în a. 2001 avea puțin peste 144 mln. dolari în cont, în a.2013 număra deja peste 2 mlrd. dolari.

În America înflorește și cumătrismul, și repartizarea funcțiilor ca mulțumire pentru sponsorii campaniilor electorale. De o mare popularitate se bucură funcțiile de ambasadori. Exemplul cel mai strigător la cer este cazul afaceristului George Țunis, care în a.2012 a oferit staff-ului electoral al lui Barack Obama 500 mii de dolari, iar peste un an a fost numit ambasador în Norvegia.

Azit Raji, fundraiserul (specialist în acumularea fondurilor) în alegerile lui Barack Obama, care a acumulat 3 mln. 150 mii de dolari, a fost numită ambasador în Elveția, iar Jane Stetson, care a acumulat 2 mln.430 mii de dolari – ambasador în Franța. Timoti Brous a adunat peste 500 mii de dolari și a obținut funcția de ambasador în Olanda.

Și funcțiile de ambasadori în Ungaria, Belgia și Japonia le-au revenit ”donatorilor lui Obama”.

«Merită să ne amintim de Colleen Bell, candidatul la funcția de ambasador în Ungaria și producătorul serialului «Obraznice și frumoase», care a adunat cca 800 mii de dolari în campania electorală a lui Obama. Ea a răspuns cu greu la întrebările despre interesele strategice ale SUA în această țară…

În Belgia a fost numită Denis Bauer – ea a adunat 2 mln. 360 mii de dolari.

Obama a numit-o ambasador în Japonia pe fiica lui Kennedy Caroline, care l-a sprijinit public, iar mai mulți membri ai clanului Kennedy au fost și ei fundraiseri.

Un alt caz de rezonanță – contractul pentru producerea portalului conform programului «Obamacar» în valoare de 675 mln. dolari l-a obținut fosta colegă de facultate a lui Michelle Obama de la Universitatea Princeton.

Există și alte fapte interesante privind corupția americană.

În primăvara lui 2017 în orășelul Crystal-sity din statul Texas unica persoană care s-a putut prezenta la serviciu după arestarea demnitarilor bănuiți de corupție, a fost primarul John Barox, nevoit în acea zi să muncească în deplină singurătate .

Fostul primar al orașului muribund Detroit, Kveim Killpatrick, care deja își ispășea pedeapsa pentru acte de corupție, în toamna a.2013 a fost condamnat la alți 28 ani de detenție pentru 13 noi episoade dovedite. Edilul construia scheme complicate de corupție, care îi permiteau să obțină ”otcaturi” fabuloase.

Tot în a. 2013în statul Maryland a fost acuzat un grup de 80 persoane, din care făceau parte ofițeri de poliție și pușcăriașii închisorii din localitate, care au organizat în penitenciar o speluncă de droguri, estorcau de la pușcăriași bani, lichidau fizic informatorii.

În a. 2001legendarul guvernator al statului Louisiana Edwin Edwards, care conducea regiunea din a.1972, a fost prins asupra faptei - luare de mită în sumă de 845mii de dolari pentru organizarea unei temnițe pentru minori, și condamnat la detenție pe un termen de 10 ani.

Americanii se fălesc cu sistemul lor judiciar, însă corupția s-a înrădăcinat și acolo. În a.2013 judecătorul din Texas Abel Limas a fost condamnat la șase ani de pușcărie pentru decizii ”la comandă”. Suma totală a mitelor primite de judecător a depășit un sfert de milion de dolari.

În privința scandalurilor de corupție, republicanii nu cedează mult în fața democraților.

În a. 2005 Tom Delay, liderul republicanilor în camera reprezentanților, a fost condamnat la trei ani pentru spălare de bani în campaniile electorale ale partidului său.

Pe timpul lui Georghe Buch, unul dintre cei mai renumiți demnitari publici din SUA – Dick Cheney, fiind deja vicepreședinte, a fost bănuit că, în timp ce activa în administrația companiei de petrol și gaze Halliburton, grație relațiilor sale din conducerea țării a asigurat obținerea unor contracte, fapt care practic a dublat veniturile acestei companii , de la 1,2 mlrd. la 2,3 mlrd. dolari. Inclusiv, în rezultatul verificării lucrărilor de restabilire în Irak, de care se ocupa compania, au fost cheltuite 50 mlrd., iar cheltuirea altor 7 mlrd. de dolari compania Halliburton în genere nu a putut-o explica. Mai mult, acest contract fusese obținut de companie cu grave încălcări ale legislației, fără organizarea unui concurs cinstit.

În SUA, corupția a pătruns în toate sferele vieții, volumul total al corupției în businessul farmaceutic constituie cca 60 miliarde dolari în fiecare an.

Conform datelor Forbes, grație reformei ”Obamacar” marile companii farmaceutice preconizau să-și majoreze semnificativ veniturile după lansarea programului. Face oare să mai amintim despre faptul, că aceste companii erau printre sponsorii campaniei electorale a lui Barack Obama?

Congresmanul Ken Buck scrie despre corupția din Congresul SUA: «Toate comitetele se împart pe categorii — А, В, С etc. — în funcție de profitabilitatea lor. Din categoria A, la care se referă cele mai profitabile locuri, fac parte comitetul de credite, comitetul pentru energie și comerț, comitetul pentru metode și mijloace, comitetul statutar și comitetul serviciilor financiare. Pentru ca să nimerești într-un comitet de categoria B și C, fiecare congresman nou-ales trebuie să achite conducerii Partidului republican, mai exact – Comitetului național republican al Congresului - 110 mii de dolari pe an. Pe măsură ce se aclimatizează în comitet, plățile sale se majorează. Membrii mai vechi ai comitetului de categoria A achită deja 450 mii de dolari. Este vorba anume despre membrii comitetelor. Să conduci un comitet te costă mult mai scump. Buck aduce întreaga listă de prețuri a funcțiilor în citadela democrației mondiale. Pentru a deveni șeful unui comitet de categoria B în Congres, trebuie să achiți 875 mii de dolari. Aceeași funcție în comitetul А costă 1,2 mln. dolari. Viitorul ajutor al organizatorului parlamentar (Deputy Whip) trebuie să plătească 2,5 mln., viitorul organizator parlamentar (Whip) — 5 mln., liderul majorității – 10 mln., spicherul – 20 mln. ».

În a. 2016 președintele subcomitetului de control federal asupra cheltuielilor, senatorul Rand Paul a prezentat un raport în care a acuzat guvernul federal de irosire a mijloacelor bugetare în sumă de 1,4 mlrd. dolari. O frază din raport: «Unchiul Sam a cheltuit dolarii contribuabililor pe crearea unui show străin de divertisment și studierea monștrilor marini».

Elisabeth Warren, senator republican al statului Massachusetts , a recunoscut într-o alocuțiune recentă ținută în Senat, că «în SUA există două sisteme de drept. Una pentru cei bogați și puternici, alta pentru toți ceilalți ».

«Nu este o justiție egală, dacă un copil este băgat la închisoare pentru fortul unui automobil, iar un director general acumulează bonusuri enorme în timp ce compania sa fură miliarde, - a menționat ea. – Nu este o justiție egală dacă un opioman este închis pentru cumpărarea pastilelor în stradă, iar administratorul unei bănci nu este pedepsit pentru spălarea unui miliard de dolari printr-un cartel de droguri ».

A fost pornită o investigație pe fapte de corupție fără precedent, comise de 30 de amirali ai Marinei SUA. În centrul scandalului – Leonard Glenn Francis, proprietarul companiei singaporeze Glenn Defence Marine Asia , care decenii în șir deservea navele americane în porturile din Asia.

«Francis a organizat o veritabilă rețea de cercetare, ofițerii FMM îi turnau informațiile despre mișcarea navelor militare și a submarinelor SUA. El le ordona obraznic ”cîrtițelor” sale să redirecționeze portavioanele spre porturile subordonate lui din Asia de sud-est, ca să-i fie mai lesne să ”mulgă” FMM prin perceperea taxelor pentru combustibil, remorchere, șlepuri, alimente, apă și evacuarea deșeurilor. Compania sa falsifica facturile, practica supra-facturarea și recompensele enorme. Ea crea subcontractori imaginari și autorități portuare false pentru a prosti FMM și a le obliga să plătească pentru servicii inexistente ».

Asta în timp ce în flota americană se fură lesne și din pierderi. O navă militară, pentru care s-au cheltuit 37 miliarde de dolari, s-a dovedit a fi incapabilă să-și exercite misiunea.

Exemplele de mai sus vorbesc despre acte de corupție în valoare de milioane și miliarde de dolari.

Am putea enumera mult și bine diferite fapte de corupție în țările Occidentului. Important e să înțelegem, că acolo volumul corupției nu este mai mic, ba chiar mult mai mare. Și demnitarii corupți din Rusia și alte țări post-sovietice, comparativ cu colegii lor din SUA, par niște copii care încearcă să capete niște bănuți pentru o înghețată. Faptele dispersate de corupție din țările noastre nu se compară cu sistemul gigantic al corupției, construit în țările occidentale. În majoritatea țărilor post-sovietice businessul de cele mai multe ori este despărțit de stat și nevoit să caute lacune legislative și verigi slabe printre demnitarii gata să «pună laba» pe niște bani, iar în Occident businessul și puterea administrativă au concrescut într-un monolit de corupție unit, care nu mai poate fi divizat.

Corupția nu a devenit mai mică, chiar dacă unele state au redenumit-o în lobby. Corupția nu a dispărut din simplul motiv, că în unele țări poporul este așa de sărăcit, că nu mai ai ce lua de la el. Ea doar s-a concentrat în păturile superioare ale societății – acolo unde are cine și cu ce plăti. De facto, țările post-sovietice abia ”au atins” nivelul global. Noi doar am nimerit în capcana mondială.

Faptele vorbesc despre aceea, că în Occident nivelul corupției este mai mare și că ea are un caracter sistemic.

În acest context apar următoarele întrebări:

  1. Da cine-s judecătorii?
  2. Care este prețul programelor occidentale anticorupție, și a slugoilor lor în Moldova?
  3. Și oare propaganda anticorupție, ca și chemările la reformarea justiției în Moldova , lansate de țările Occidentului și partidele – sateliți ale lor, nu-s doar o metodă de a căpăta încă o țară în sfera lor de influență, pentru a-și realiza scopurile care nu au nimic comun cu interesele poporului moldovenesc?
  4. Și oare nu e timpul ca noi înșine să elucidăm aceste chestiuni și să adoptăm programe reale de lungă durată pentru a dezrădăcina acest fenomen hidos - corupția - în țara noastră?

Despre aceasta – în următorul material pe www.noi.md.

1
0
0
0
0

Adăuga comentariu

500

Ați găsit o eroare în text? Marcați-o și tastați Ctrl+Enter

Cum evaluați decizia de a indexa pensiile cu 6% începînd cu 1 aprilie?