Tendinţă interesantă a primarului general: reparaţia proprietăţilor private din contul chişinăuienilor

Foto: noi.md

Şeful Serviciului de presă al Primăriei Chişinău, Vadim Brînzaniuc, solicitat de NOI.md, a respins declaraţia recentă a adjunctului arhitectului-şef al Chişinăului, Nicon Zaporojan, privind planurile autorităţilor capitalei de a restaura şi transforma în acest an în muzeu casa vestitului sculptor moldovean Alexandru Plămădeală.

„Casa autorului monumentului lui Ştefan del Mare într-adevăr se află în stare precară şi necesită reparaţie capitală. Ea a fost introdusă în Registrul național al monumentelor istorice, pe care noi sîntem obligaţi să le menţinem într-o stare corespunzătoare. Dar deocamdată a fost emisă doar dispoziţia primarului de a elabora şi de a oferi propuneri în acest sens. Nicio decizie nu a fost adoptată”, a precizat Brînzaniuc.

Nouă însă ni s-a părut interesantă tendinţa domnului Chirtoacă de a repara din contul cetăţenilor imobilele private, fie ele chiar şi din lista monumentelor. Cu intenţia de a deschide ulterior muzee. Intenţie nobilă, desigur, dar totuşi dubioasă.

Pentru reparaţia casei renumitului primar al Chişinăului Karl Schmidt au fost cheltuiți, potrivit lui Brînzaniuc, circa 200 de mii de lei. Însă după reparaţie, proprietarul a majorat preţul, ceea ce e normal din partea lui, ţinînd cont de intenţia municipalităţii de a amenaja acolo un muzeu, dar şi de reparaţia capitală şi amplasarea reuşită. Astăzi, ceva asemănător se întîmplă cu casa arhitectului. Dar poate are sens ca Primăria să cumpere mai întîi vechitura, iar apoi să o restaureze deja ca proprietate municipală?!

Vor fi oare deschise muzee în aceste case – e puţin probabil, ca şi interesul orăşenilor faţă de ele şi capacitatea municipiului de a le întreţine. Totodată, reparaţia Sălii cu Orgă, care este foarte vizitată de publicul larg, din lipsa finanţării, se întinde deja de cîţiva ani. Da, sala se află la balanţa Ministerului Culturii, care este finanţat după principiul restului. Dar dacă conducerea Primăriei ar avea voinţă de a menţine obiectele de cultură din capitală într-o stare corespunzătoare, problema ar putea fi soluţionată. Sau să aloce mijloace pentru reparaţia caselor locatarii cărora achită conştiincios pentru întreţinerea lor, dar care cîte 30 de ani nu au văzut nici urmă de restauratori.