Iurie Leancă: „A sosit momentul critic”

Foto: gov.md

În ultimul timp în ţară au loc multe evenimente, interpretarea cărora este dificil de înţeles. De ce infracţiunile sînt fără pedeapsă, integrarea - fără calitate de membru, mărfurile - fără piaţă, casa de cultură - fără acoperiş? Iurie Leancă consideră că a sosit momentul critic pentru putere: cînd aceasta trebuie să-şi demonstreze voinţa politică şi să arate prin fapte că situaţia poate fi schimbată în bine. Despre aceasta premierul Moldovei a relatat într-un interviu pentru Irina Astahova.

- Domnule Leancă, săptămîna trecută a fost examinată o nouă iniţiativă a comuniştilor privind demisia Guvernului. Am avut o întrebare pregătită pe această temă, dar, ţinînd cont de răspunsurile detaliate, oferite în parlament, practic pe toate punctele, cred că nu mai face să Vă terorizez pe acest subiect...

- Zilele acestea am fost în localităţi conduse de primarii-comunişti, aşa că, poftim, puteţi să mă terorizaţi. Pentru mine nu e cea mai mare problemă să discut cu comuniştii. Eu înţeleg că ei îşi justifică pîinea. Şi cînd vorbesc cu comuniştii în parlament, eu nu că aş reieşi din superioritatea morală, dar înţeleg că ei au făcut multe lucruri, ei au pus bazele sistemului. Şi corupţiei în sistemul de drept, mai ales în cel judiciar. Pe timpul lor se fura mai centralizat, era mai multă disciplină, mai dur, iar la noi e un fel de anarhie - fură toţi cui nu i-i lene. Poate mai mult, sau poate mai puţin.

Într-adevăr, e mai greu să discuţi cu oamenii, pentru că simţi o mare responsabilitate. Şi cînd intri în case – eu am fost în raionul Şoldăneşti – şi vezi cum trăiesc oamenii, îi compătimeşti – senzaţia e cu mult mai proastă.

- Cu oamenii e greu de vorbit, pentru că ei nu au început să trăiască mai bine şi în multe privinţe acuză puterea. Pentru ei contează nu cînd a înflorit corupţia – acum, pe timpurile comuniştilor sau mai devreme – ci faptul că ea se menţine astăzi. Şi oamenii întreabă: cînd vor fi pedepsiţi funcţionarii mari pentru aceasta? De ce nu sînt rezultate, procese răsunătoare împotriva celor corupţi? Astăzi chiar şi cei mai simpli cetăţeni se orientează spre România: pentru că acolo pe funcţionarii înalţi îi bagă în puşcărie.

- Eu nu voi fi de acord doar cu un singur lucru - că situaţia nu se schimbă deloc spre bine. Deoarece, practic, în ultimele trei săptămîni eu am fost în cîteva localităţi din sudul, sud-estul şi nord-vestul ţării. Şi peste tot s-au văzut rezultatele realizării proiectelor concrete, spre exemplu – trasarea apeductului şi canalizării la sate. Noi doar eram aproape să construim comunismul, dar apa potabilă, în special, în localităţile rurale, era de o calitate proastă.

Drumurile se schimbă spre bine, acest lucru, de asemenea, trebuie menţionat. Pînă la sfîrşitul acestui an, eu sper că se va extinde segmentul traseelor noi: Chişinău-Ungheni, Bălţi-Sculeni, de la Comrat spre sud. 400 de milioane de lei – pentru prima dată în ţară este alocată o asemenea sumă pentru construcţia drumurile intravilane. Deşi şi aceasta e foarte puţin. Pentru a construi doar drumurile centrale în sate sînt necesare 10 miliarde de lei. Anul acesta va fi implementat un proiect pentru grădiniţe – din contul celor 20 milioane de euro oferite de Guvernul României.

Ce-i drept, în gospodăria statului e ca şi în cea casnică – repari una, se strică alta, noi pur şi simplu nu reuşim. Cred că noi trebuie să soluţionăm problema abordării sistemice. Să admitem, recent, am fost într-un sat mare – locuitorii spun chiar că este un oraş – Costeşti-Stînca. Acolo Casa de Cultură a fost construită pe timpurile sovietice, pentru 600-800 de oameni. Astăzi, aceasta este, practic, distrusă. Numai pentru reparaţia acoperişului este nevoie de 1 milioan 600 de mii de lei. Şi eu mă gîndesc: poate ar fi mai bine să vindem acest obiect, chiar cu un leu, decît să cheltuim un milion 600 de mii de lei pentru reparaţie? Iar în locul lui să construitm un centru mai mic pentru copii şi părinţi, pentru că la noi situaţia demografică şi aşa este proastă, la sate au rămas puţini oameni.

- Dar aceasta nu este problema autorităţilor locale? Trebuie oare guvernul să se ocupe de problemele reparaţiei acoperişului sau construcţiei grădiniţei în sat?

- Noi trebuie să le ajutăm autorităţilor locale să-şi planifice şi să utilizeze corect banii. Pentru că multe obiecte din raion au fost începute, au fost cheltuite milioane, apoi nu ajung mijloace, se schimbă priorităţile, iar aceste obiecte nu sînt finalizate. Cred că ar trebui să existe o anumită planificare centralizată, pentru ca oamenii să aibă o claritate în priorităţi, în faptul cum să iasă dintr-o situaţie foarte dificilă.

Dar să revenim la problema corupţiei. Din păcate, la noi nu e aşa ca la Dostoevski: înfracţiunea este, iar pedeapsa – nu. Zilele aceastea am privit un reportaj televizat despre o fostă directoare de liceu, care a fost condamnată la cinci ani. Eu nu ştiu ce a comis ea şi nu vreau să mă amestec în activitatea sistemului judiciar, dar cînd doar teoretic îţi închipui posibilităţile ei şi le compari cu casele acelor judecători, procurori, ale unor funcţionari, care toată viaţa lucrează la stat, atunci înţelegi că pedeapsa nu întotdeauna este comensurabilă cu înfracţiunea. La noi e ca pe timpurile lui Stalin: ai furat un şurub – eşti pedepsit, deoarece nu ai posibilitatea să-ţi aperi interesele pe căi ocolite. Pentru cei aflaţi la putere, totul trece nepedepsit.

- Care e problema? Doar sînteţi puterea?

- Problema constă în faptul că nu totul depinde de guvern. Majoritatea structurilor de reglementare sînt independente. Este foarte greu să te opui judecătorilor: ei la noi sînt ca o clasă distinctă – un stat în stat. Iată noi le-am majorat salariul, una dintre cele mai nepopulare măsuri pe care le-am adoptat. Cum să le explicăm oamenilor, chiar şi părinţilor mei pensionari, că noi lor le-am indexat pensia doar cu 60 de lei, iar judecătorilor le-am majorat leafa cu o mie de lei – iar ei totuna fură, cum furau înainte? Mi s-a promis că săptămîna viitoare vom putea face publice două decizii privind pedepsirea foştilor judecători. Unul dintre ei a adoptat o decizie sandaloasă referitor la o bancă, iar altul a fost reţinut cînd lua mită. Dacă acest lucru se va întămpla, atunci, eu sper că oamenii vor vedea că pentru încălcarea legii sînt pedepsiţi nu doar funcţionarii mărunţi.

- De ce rezultatele controalelor efectuate de Curtea de Conturi, care denotă că din structurile de stat sînt furate milioane de lei, nu sînt luate în consideraţie? Atunci oamenii ar simţi că puterea face ordine cu o mînă de fier.

- Aveţi dreptate: pînă în prezent nu am văzut niciun caz cînd cineva a fost pedepsit în baza rezultatelor raportului Curţii. Chiar zilele acestea am discutat cu consilierii mei şi ei au propus să examinăm la una din şedinţele guvernului căteva rapoarte ale Curţii de Conturi şi să vedem ce este obiectiv, ce este subiectiv. Pentru că angajaţii Curţii de Conturi sînt şi ei oameni şi pot greşi. Cu siguranţă, sînt şi anumite interese.

-Nu va fi aceasta o reglare politică de conturi în ajunul alegerilor?

- Curtea de Conturi nu prezintă o forţă politică. Majoritatea angajaţilor au venit aici după 2009. Noi trebuie să ştim cu siguranţă despre cele mai răsunătoare fapte, ce au fost deja făcute publice: sînt adevărate sau nu. Noi nu vom da o apreciere juridică a lucrurilor ce au loc acolo. Noi trebuie să înţelegem ce trebuie să facem ca să schimbăm situaţia la aceleaşi întreprinderi de stat, mai ales la cele mari, de unde foarte puţine resurse ajung la buget, şi posibil, banii sînt folosiţi nu chiar eficient. Cred că noi vom face acest lucru în viitorul cel mai apropiat.

- Exemplele cu Metalfeross, Banca de Economii sînt pentru societate ca o cîrpă roşie. De ce măcar pe marginea acestor cazuri de rezonanţă nu sînt luate decizii?

- Trebuie să vă spun cinstit că noi avem – cum li se spune în lumea civilizată – lobbişti.

- În Moldova demult s-a propus să fie introdusă legea privind lobbismul, pentru ca toate tentativele de a influenţa situaţia să fie transparente.

- Legea este necesară, eu demult am ajuns la concluzia că dacă pur şi simplu vom adopta legi, nimic nu se va schimba. Voi aduce un exemplu. Noi cu toţii am aşteptat o activitate mai eficientă de la Consiliul pentru Concurenţă. Am adoptat cea mai bună lege privind protecţia concurenţei – în cadrul pregătirii Acordului de Liber Schimb cu UE. Am alocat mijloace suplimentare pentru extinderea statului de personal, am extins competenţele. Şi apare întrebarea firească: dar unde sînt cazurile răsunătoare, aşa cum se întîmplă în Occident? Dar iarăşi există piedici.

Recent, la Chişinău s-a aflat colega doamnei Cărare (preşedintele Consilului pentru Concurenţă) – şeful Consiliului similar din România. Eu i-am propus să se familiarizeze cu experienţa acestei structuri. Deoarece la noi legislaţia e aceeaşi – europeană, ne conducem de aceleaşi principii. Şi trebuie să vedem cum aceasta este aplicată în practică. O ora şi jumătate noi am discutat. Sper că acum doamna Cărare va şti mai bine ce să facă şi vom cere de la ea mai multe pe viitor.

Apropo, în România amenzile ajung la 5 milioane de euro, sînt aplicate sancţiuni şi pentru investitorii străini, şi pentru întreprinderile de stat. Iar cel mai important lucru este că acest fapt are un impact pozitiv asupra altor agenţi economici şi asupra vieţii cetăţenilor. Noi trebuie acum să trecem la a doua etapă, cînd şi legea este reuşită, şi implementarea ei. Eu consider că legislaţia e aşa cum este – avem nevoie doar de voinţă pentru a o implementa.

- Voinţă politică?

- Da, este nevoie de voinţă politică. Deja toţi colegii mei au conştientizat că trebuie să ne mişcăm cu paşi mai hotărîţi şi să demonstrăm – în primul rînd nouă înşine, că noi putem să schimbăm lucrurile spre bine. Acest lucru trebuie făcut neapărat. A sosit acel moment critic. Or, în realitate noi avem cu mult mai multe probleme. Să luăm măcar problema formării preţurilor la produsele petroliere. Nivelul rentabilităţii companiilor noastre, ce se ocupă cu importul şi comercializarea produselor petroliere, este de două ori mai mare, potrivit datelor noastre, decît în România şi alte state ale UE, iar accizele sînt mai mici. Şi noi încercăm, şi domnul Filat a încercat – să revizuim măcar metodologia formării preţurilor. Nu totul depinde de noi, există o agenţie independentă. Noi am încercat nu doar să le expediem scrisori – la noi mulţi consideră că dacă ai trimis scrisoarea, atunci ti-ai facut lucrul. Eu încerc să demonstrez că este mai simplu să treci drumul – la noi doar totul este concentrat în centru – şi să discuţi problema. Şi atunci, sper că vom putea adopta o decizie concretă. Haideţi să vedem dacă vom reuşi măcar cu produsele petroliere. Important este să vedem că preţul se micşorează.

- Dar încă nu a fost numit directorul general al Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Energetică.

- Regulamentul îi permite Agenţiei să adopte decizii şi fără directorul general.

- Recent aţi declarat că deja la anul viitor Modova ar putea pretinde la calitatea de membru al UE. Pe ce să bazează declaraţia Dvs.?

- Nu, eu nu am spus aşa ceva. Eu am spus că totul ce facem: pregătirea de semnarea Acordului de Asociere şi cel privind Zona de Liber Schimb, anularea regimului de vize cu Uniunea Europeană – nu este scopul nostru final, este doar o etapă de tranziţie. Cel mai important lucru pentru noi este să devenim membri ai UE, deoarece aceasta va însemna că Moldova a ajuns la nivelul de dezvoltare mediu european: şi la salarii, şi la subvenţii pentru fermieri, şi la obţinerea sprijinului pentru infrastructura socială. Acelaşi lucru a fost în Ţările Baltice, în România. Acest fapt va însemna că şi cu corupţia luptăm mai eficient, că noi deja reacţionăm, gîndim şi luăm decizii, conform regulilor europene.

Deocamdată, următoarea noastră sarcină – după ce vom semna Acordul în iunie curent – este să-l ratificăm, iar pînă la ratificarea lui în 28 de ţări ale UE, vom trebui temporar să-l îndeplinim. Noi lucrăm acum nu doar pentru semnarea documentelor, dar şi să facem în aşa fel ca economia să fie pregătită de implementare. Trebuie să înţelegem că ieşim pe o piaţă cu 500 de potenţiali consumatori. Produsele noastre trebuie să fie competitive, trebuie să le ambalăm aşa, încît ele să fie cumpărate pe această piaţă, să corespundă cerinţelor fitosanitare şi altor cerinţe. De aceea noi investim în competitivitatea acestora.

Dacă totul va decurge normal, atunci la finele anului 2015, cînd va avea loc următorul Summit al Parteneriatului Estic la Riga, am putea depune cererea.

- Dar cum vor privi acest lucru partenerii noştri? Ei sînt gata că Moldova ar putea depune cererea?

- Majoritatea – da. Zilele acestea la noi s-a aflat ministrul Afacerilor Externe al Finlandei, el a vorbit despre aceasta. Şi asta este nu doar poziţia ţărilor din fostul lagăr socialist, care întotdeauna ne simpatizează şi ne ajută: Ţările Baltice, Polonia, România, Bulgaria – dar şi ale ţărilor din Europa Centrală. Dar eu nu pot spune că există un consens deplin. Încă nu toate cele 28 de ţări împărtăşesc acest punct de vedere. De aceea vom lucra, vom demonstra, că sîntem oameni responsabil şi că ne îndeplinim angajamentele asumate.

- Imediat apare întrebarea: Moldova va trebuie să adere la NATO după intrarea în UE?

- Nu imediat! Este o abordare falsă. Exemplul Finlandei – este demult membră a UE, dar nu este membră a NATO.

-Cum ar trebuie să adere Moldova la UE – cu Transnistria sau fără? Şi 10 milioane de dolar, despre alocarea cărora de către Statele Unite a declarat recent doamna Nuland – pentru ce vor fi utilizaţi în realitate? Pentru întărirea căror frontiere? Pentru că deja există diferite interpretări.

- Uneori, lucrurile sunt mai simple decît par a fi. Noi vom adera la UE cu problema transnistreană soluţionată. Deoarece toţi cunosc exemplul Ciprului şi nimeni nu vrea să-l repete. Acest lucru este univoc. Pentru a obţine statutul de ţară-candidat, o problemă nesoluţionată nu constituie un impediment. Desigur, noi vom fi mai dezvoltaţi, cu cît vom avea o infrastructură mai bună, medicină, şcoli, suficienţi oameni – cu atît cei din stînga Nistrului vor fi mai interesaţi să se unească cu Moldova.

- Dar acest lucru, deocamdată nu funcţionează.

- Da, din păcate, la noi situaţia nu este cu mult mai bună decît acolo. Transnistria se bucură de anumite privilegii şi despre acestea noi am discutat cu colegii ruşi. Cum poti să convingi omul, care trăieşte în stînga Nistrului, cînd pentru gaze şi lumină ei plăteşte de 4-5 ori mai puţin decît aici?

- Dar situaţia nu se va schimba într-un an-doi?

- Această situaţie nu poate dura mult, din motive economice. Ea aminteşte de ajutorul URSS acordat mişcării de eliberare în ţările din Africa şi America Latină. Însă cînd datoria pentru consumul de gaze ajunge la 5 miliarde de dolari, chiar o companie bogată ca Gazprom nu cred că va putea să o lungească prea mult. Deoarece astăzi preţul la gaze este foarte înalt şi ei au bani. Dar maine acesta se va mişcora şi nu ştiu dacă ei vor putea menţine privilegiile. De aceea, în UE trebuie să intrăm împreună. Şi faptul că vom avea regim fără vize - deja sporeşte interesul celor care au dreptul la cetăţenie moldovenească, dar încă nu au obţinut-o.

În ceea ce priveşte frontierele – în două cuvinte. Noi deja am primit asistenţă de la americani, europeni în valoare de 20 mil. dolari pentru ca frontierele noastre să fie mai transparente. Pentru ca oamenii care o traversează să nu aibă probleme, pentru ca mărfurile să treacă fără dificultăţi. Dar, în acelaşi timp, şi contrabanda să fie oprită, traficul ilicit de persoane să fie contracarat. Noi vedem cum persoane din Afganistan, Irak, Siria sînt reţinute deseori nu acolo de unde vin - la graniţa de est, ci la cea de vest. Aceşti bani vor fi folosiţi pentru procurarea unui echipament modern. Şi nimeni nu are de gînd să faca o demarcare pe linia administrativă dintre cele două maluri. Nu a fost un hotar, nu-i şi nici nu va fi.

- De ce Transnistria nu a participat la pregătirea Acorduli privind Zona de Liber Schimb?

- Cunoaşteţi statistica exportului transnistrean? Aproximativ 35% din ceea ce produc ei, merge pe malul drept. Puţin peste 30 la sută – pe piaţa UE. Adică, aproximativ 70 la sută din mărfurile transnistrene sînt exportate spre Vest. De aceea, este destul de firesc, dacă faci bani in partea dreapta, atunci trebuie să participi la acest proces. Noi am avut întrevederi cu transnistrenii, i-am invitat la dezbaterea Acordului pe acele mărfuri, în care ei sînt interesaţi. Noi am mers la un pas exclusiv – din momentul semnării Acordului şi intrării în Zona de Liber Schimb, pentru ei va fi valabilă excepţia: preferinţele comerciale existente vor fi valabile pînă la sfîrşitul anului 2015. Astfel, le oferim un răgaz şi le propunem o abordare raţională, bazată pe fapte concrete. Însă Tiraspolul spune: noi vom reorienta totul spre Est. Eu nu văd premise economice pentru aceasta. De aceea, în loc să să opună, mai bine să înţeleagă unde le este interesul, unde se creează locuri de muncă, de unde vin banii, şi să utilizeze la maxim această deschidere. Iar noi sîntem interesaţi să mergem împreună în această direcţie.

- Ce impact va avea neadoptarea de către Parlament a amendamentelor privind accizele la mărfurile din Transnistria asupra negocierilor în format „5+2”, preconizate săptămîna aceasta?

- Regret foarte mult că unii parlamentari, inclusiv din partidul meu, au demonstrat că nu înţeleg sarcinile şi priorităţile noastre. Sper că colegii de la Tiraspol nu vor utiliza această situaţie drept motiv să nu desfăşurăm runda următoare. Noi ne-am asumat responsabilitatea să adoptăm aceste modificări şi vom merge mai departe, pentru a reglementa şi alte obligaţii asumate. Sînt convins că vom face acest lucru, poate puţin mai tîrziu.

- De ce nu vedem întotdeauna o interacţiune a conducătorilor ţării în problemele politicii externe? De exemplu, preşedintele boicotează Olimpiada la Soci, la care participă sportivii moldoveni, iar premierul pleaca încolo.

- Preşedintele nu a utilizat cuvîntul „boicot”. Eu am avut o invitaţie oficială şi m-am gîndit că va fi o ocazie bună să vorbesc şi cu Dmitri Anatolievici, şi cu domnul Putin, şi cu domnul Lukaşenko. Noi am făcut un schImb de opinii şi cu premierul de atunci al Italiei, şi cu premierul de atunci al Estoniei. A fost o oportunitate foarte bună să mă întălnesc cu conducătorii altori state şi să vorbesc într-o atmosferă neformală. Plus, trebuia să fim acolo şi pentru a saluta realizările Rusiei.

- Cu atît mai mult că mulţi moldoveni au participat la construcţia obiectelor Olimpiadei.

- Da, şi eu m-am întălnit cu moldovenii noştri, care lucrează acolo. Dacă e să vorbim despre relaţiile cu preşedintele, aici nu există probleme, ele sînt foarte bune. Eu îl stimez foarte mult pe preşedintele nostru, care reiese din faptul că noi avem o republică parlamentară. Şi chiar dacă Constituţia noastră nu stabileşte foarte clar competenţele, este clar că pentru implementarea politicii interne şi externe răspunde guvernul, iar parametrii de bază ai politicii externe sînt fixaţi în Programul de activitate a Guvernului, adoptată de Parlament. Cu preşedintele ne înţelegem bine, noi discutăm toate aceste probleme.

- Autorităţile au vreun plan de compensare a pierderilor în cazul în care situaţia cu Rusia se va înrăutăţi şi Moldova va pierde definitiv piaţa rusă? Gatarbeiterii continuă să trimită din Rusia aproape jumătate din buget, deşi în primele luni ale acestui an noi vedem o reducere semnificativă a trimiterilor.

- În primul rînd, planul nostru constă în faptul să nu adoptăm decizii discriminatorii faţă de cetăţenii noştri. Şi dialogul nostru cu colegii de la Moscova, ete îndreptat inclusiv spre aceasta. Ca să fim înţeleşi. Şi Ambasadorul Rusiei a vorbit despre aceasta. Şi doamna Gherman a discutat această problemă cu domnul Lavrov la Moscova. Noi trebuie să semnăm acorduri-cadru privind migraţia legală şi cea ilegală. Ele deja sînt gata, trebuie doar să le semnăm.

- Potrivit informaţiilor pe care le deţinem, semnarea pachetului de acorduri cu FR privind migraţia este tergiversată de către partea moldovenească, care nu ar dori să includă Transnistria în acest document. E aşa sau există alte motive?

- Nu este aşa. Pentru cetăţenii Rusiei, ce locuiesc în regiunea transnistreană noi am creat condiţii favorabile: ei nu mai trebuie să se înregistreze la frontieră şi să plateasca amenzi.. Faptul că există unele probleme privind readmisia, este adevărat, dar aceasta nu înseamnă că noi nu avem dreptate. Aceasta înseamnă că trebuie să găsim cu Federaţia Rusă o soluţie de compromis, care ar ţine cont de interesele cetăţenilor noştri acolo şi de cele ale cetăţenilor ruşi aici. Nu pot să vorbesc mai detaliat acum despre aceasta. Problema, deocamdată, nu este soluţionată, haideţi să o lăsăm pe seama dipomaţilor şi a specialiştilor din ministerele de resort.

Cît priveşte problema creării locurilor de muncă – este principala noastră sarcină. Săptămîna trecută, am fost la Bălţi, unde o companie austriacă a deschis acolo o linie de producţie. Am discutat cu muncitorii tineri, care au lucrat şi în alte ţări, dar sînt mulţumiţi că au revenit şi s-au angajat la lucru aici.

Deşi la noi iese cam stîngaci: pentru companiile străine ne străduim să creăm cele mai bune condiţii, iar pentru întreprinderile noastre uneori închidem ochii. Noi trebuia să adoptăm în februarie-martie o nouă decizie privind registrul online al controalelor, pentru ca fiecare control sa fie inregistrat, sa poata fi vazut online, să fie mai multă transparenţă şi mai puţine posibilităţi de a abuza de situaţie. Deocamdată nu am reuşit să facem acest lucru, dar în aprilie vom decide.

Pentru crearea noilor locuri de muncă funcţionează Programul PHARE 1+1, ce permite tuturor celor ce revin din Soci, Moscova sau Italia să-şi investească banii în propria afacere, dar să nu-şi plaseze banii în bancă.

Sectorul real are nevoie de accesul la bani ieftini pe termen lung. Noi am discutat în acest sens cu colegii de peste hotare. Cu polonezii, peste o lună vom semna un contract de 100 de milioane de euro pentru dezvoltarea sectorului zootehnic. Banii vor costa 0,15 la sută anual, mijloacele vor fi alocate pe un termen de 15-20 de ani. Cu Banca Europeană de Investiţii încercăm să obţinem alocarea a 75 de milioane de euro, ce vor fi mai ieftini ca în băncile noastre.

Noi înţelegem că trebuiei să investim mai mult în producţie, mai ales în industria prelucrătoare, unde există un mare potenţial. Să nu mai exportăm materia primă, dar să o procesăm aici. Atunci valoarea adăugată va rămîne acasă, oamenii vor avea doar de cîştigat, şi salariile se vor majora, şi veniturile la buget. Anume asupra acestei probleme vom lucra acum.

- Ce relaţii aveţi cu Vladimir Filat? În virtutea funcţiei, Dvs. aveţi un mare avantaj, iar ratingul Dvs. creşte. Nu influenţează acest fapt asupra relaţiilor în interiorul partidului?

- Nu, nu influenţează. Fiecare are sarcina sa. Vladimir Filat lucrează, în primul rînd, pentru ca partidul să devină un instrument mai eficient, pentru că multe depind, mai ales într-un sistem parlamentar, de faptul cît de puternic este partidul, dacă are o viziune comună, cîţi membri de partid înţeleg sarcinile comune, în ce măsură ei contribuie la explicarea cetăţenilor RM politica partidului şi a guvernului. Eu am sarcinile mele, dar, totodată, mă strădui să interacţionez cu domnul Filat, pentru că are o experienţă mai mare în activitatea de prim-ministru. Aşa că noi sîntem în relaţii bune.

-Veţi participa la alegerile parlamentare?

- De ce nu?!

- Cum credeţi, dacă în rezultatul alegerilor parlamentare la putere vor veni comuniştii, este posibilă varianta ucraineană în Moldova?

- Partidul, care nu are idei, unul reacţionar – nu mă tem de acest cuvînt – în esenţă, creează senzaţia de disperare. Iar oamenilor trebuie să le explicăm ceea ce facem. Oamenii, nu ştiu de ce, cred că paharul e pe jumătate deşert. Iar cînd le explici – sînt suficiente argumentele despre realizările noastre în medicină şi în agricultură. Da, subvenţiile pentru agricultură sînt mai mici decît în România, acolo sînt 60 de euro pentru un hectar, iar la noi doar 15 euro. Dar aceasta este cu mult mai mult decît a fost patru ani în urmă. Da, avem probleme în medicină, dar în multe localităţi deja au fost deschise centre medicale moderne. Pe drumuri, cred că cu toţii observă că sînt schimbări în bine. Putem zbura în orice ţară mai ieftin. Iar cînd vor fi anulate vizele de calatorie in UE pe 28 aprilie, acest lucru va fi şi mai simplu de făcut.

-Unde şi în ce funcţie Vă vedeţi după încheierea activităţii publice?

- În principiu, la aceasta tot trebuie să mă gîndesc, uneori, pentru că nu sînt veşnic aici. Da, am avut norocul să revin la MAE în 2009 şi am fost fericit pentru că aceasta este profesia mea, profesia mea iubită, pe care am fost nevoit s-o abandonez în 2001. Dar acum, deocamdată, în acest vîrtej de evenimente, nu reuşesc să mă gîndesc la o asemenea oportunitate, care, teoretic, va veni odată. Poate, la vară, cînd voi sta întins undeva pe plajă, mă voi gîndi numaidecît şi la aceasta.