Copiii primesc o parte din ADN de la foștii iubiți ai mamei

Biologii și-au amintit de fenomenul ”uitat” sau artificial ignorant și ridiculizat de știința oficială - telegonia, demonstrîndu-i încă o dată realitatea.

Este cunoscut faptul că materialul genetic al viitorului copil constă în egală măsură din ADN-ul mamei și al tatălui, însă oamenii de știință au demonstrat că și genele foștilor parteneri sexuali au o influență destul de mare.

Cercetătorii care studiază Drosophila au descoperit că mărimea urmașului este influențată și de mărimea partenerului anterior al femelei.

Potrivit Daily Mail, oamenii de știință au descoperit că substanțele chimice conținute în lichidul seminal al masculilor au un efect mult mai mare și mai important decît se credea anterior.

Ei au descoperit că organismele muștelor nu doar „absorbeau” informațiile despre partenerii cu care nici nu produceau urmași comuni, ci și o transmiteau parțial urmașilor de la alți bărbați.

Experții sînt siguri că acest lucru este caracteristic și organismului uman.

Teorie numită „telegonia” nu este nouă. Ea a fost propusă încă de filosoful antic grec Aristotel.

Însuși cuvîntul „telegonia” provine de la sintagma greacă „născut departe de tatăl său” și se referă la legenda fiului mitic al lui Odiseu - Telegon. Conform acestui mit, Odiseu a fost ruinat de un accident și de neștiința despre fiului său, născut departe de el.

Anume această teorie a devenit unul dintre motivele pentru care, în antichitate, era interzisă căsătoria regilor cu femei divorțate. Se presupunea că corpul femeii transmite copiilor informații despre fostul ei soț, iar moștenitorii regelui nu vor avea „sînge pur”.

Crescătorii de cîinii sau de porumbei știu: dacă un mascul care nu este de rasă „a stricat” femela, atunci chiar dacă nu au apărut urmași, la încrucișare cu un masculul de rasă, ea nu va mai avea „urmași de elită”.

În Uniunea Sovietică, despre telegonie s-a adus aminte în anii șaizeci ai secolului trecut. După nouă luni de la Festivalul Mondial al Tineretului din 1958, la Moscova s-au născut mulți copii negri. Puțini au fost surprinși de acest lucru, iar cea mai mare parte a nou-născuților a ajuns imediat la casele de copii din localitate. Dar după cîțiva ani, în unele familii din Moscova au început să se nască brusc copii cu pielea neagră.

În același timp, nefericitele mame au recunoscut că au avut primul contact sexual în urmă cu cîțiva ani în timpul festivalului cu un oaspete din Africa, iar pe copil l-a născut peste mai mulți ani de la soții lor albi, pe care nici nu s-au gîndit să-I înșele.

A existat și un scandal cu o studentă de la MGU dintr-o familie de elită care a născut un copil de culoare. S-a dovedit că mai demult, înainte de soțului ei alb, ea a avut un iubit negru.

În urma numeroaselor studii s-a constatat că efectul telegoniei se aplică atît oamenilor, cît și tuturor speciilor biologice. Dacă concepția copilului era precedată de relațiile sexuale ale mamei sale cu unul sau mai mulți parteneri, în afară de tatăl biologic al acestui copil, atunci la copil se observă și elemente din setul de cromozomi ai foștilor iubiți ai mamei. Cu toate acestea, rezultatul nu a fost influențat de utilizarea contraceptivelor.

Ulterior, geneticienii au discreditat și au ridiculizat teoria telegoniei. Știința oficială a considerat această teorie scandaloasă ca fiind un mit.

Bineînțeles, în prezent, teoria telegoniei are nenumărați opozanți. Aceasta provoacă atacuri violente, este ironizată, dar cu toate acestea din ce în ce mai mulți oameni de știință anunță despre apariția unor mutații genetice în lanțul de cromozomi al copilului, ceea ce poate fi explicat doar prin telegonie.

Profesorul Russell Bonduriansky de la Universitatea New South Wales din Australia, care a descoperit un astfel de sistem de moștenire genetică la drozofile, a spus: „Știința tradițională sugerează că transmiterea ADN-ului tatălui în timpul împerecherii are loc doar în cazul conceperii, dar noi credem că procesul este mult mai complicat”.

Un studiu asupra muștelor, realizat de el în 2014, a demonstrat că femela este în permanență conectată cu partenerii precedenți. Mai mult, dacă urmașul a fost conceput cu al doilea „soț”, atunci dimensiunea acesteia nu depindea deloc de tată, ci de „iubitul” anterior.

Profesorul consideră că un astfel de efect al „elementelor chimice de lungă durată” transmise femelei de la mascul, s-a dezvoltat în procesul evoluției. Corpul femelei-muște păstrează ADN-ul tuturor partenerilor precedenți și „selectează” ce este mai bun, transmițăndu-l urmașilor.

"ARN-ul patern este un sistem prea complex care încă nu a fost studiat destul", a spus Bonduriansky, menționînd că teoria telegoniei funcționează bine și la nivel chimic, în ciuda faptului că implică schimbul de informații folosind un biocîmp.

El a sugerat, de asemenea, că această teorie poate fi aplicată și bărbaților: informația despre toate partenerele precedente, posibil, ar putea fi capabilă să se fixeze în corpul bărbatului și să fie transmisă urmașilor prin intermediul mamei. Totuși, Bonduriansky nu a efectuat încă cercetări în această direcție.