Farit Muhametşin: “Divizarea ţărilor europene în „ai noştri” şi „ai voştri” nu va aduce nimic bun”

Farit Muhametşin: “Divizarea ţărilor europene în „ai noştri” şi „ai voştri” nu va aduce nimic bun”
Foto: noi.md
Moldova, împărţită în malul drept şi malul stîng, a revenit în atenţia presei străine. Pe fonul luptelor diplomatice şi a confruntării acute în jurul situaţiei din Ucraina şi aderării Crimeii la Rusia, au fost reluate discuţiile despre Transnistria şi relaţiile moldo-ruse. Acest fapt, probabil, a provocat şi accelerarea pregătirii semnării de către Republica Moldova a Acordului de Asociere cu Uniunea Europeană. Despre poziţia Rusiei în toate aceste subiecte, într-un interiviu pentru Irina Astahova a relatat Ambasadorul Extraordinar şi Plenipotenţiar al Federaţiei Ruse în Republica Moldova, Farit Muhametşin.

- Domnule Ambasador, în aprilie este planificată vizita Ministrului Afacerilor Externe al Rusiei Serghei Lavrov, iar în zilele apropiate - a ministrului adjunct al Afacerilor Externe – Grigori Karasin. Care sînt cele mai importante subiecte ce urmează a fi discutate în cadrul întrevederilor cu oficialii moldoveni şi dacă acestea au vreo legătură cu evenimentele de la Kiev?

- Aceste vizite la Chişinău, la fel ca şi vizita şefului MAEIE al RM, doamnei Gherman, la Moscova pe 4 aprilie, nu sînt legate de evenimentele din Ucraina. Acestea au fost planificate în cadrul Planului de consultări comune pentru doi ani dintre ministerele de Externe ale Federaţiei Ruse şi Republicii Moldova.

Evenimentele din Ucraina doar au amînat puţin aceste întrevederi. Noi l-am aşteptat la Chişinău pe Grigori Karasin la sfîrşitul lunii martie. Presupun că graficul-orar preconizat va fi, probabil, coordonat pe 4 aprilie la Moscova, cînd va avea loc şedinţa Consiliului Miniştrilor Afacerilor de Externe ai ţărilor CSI. În cadrul acestei şedinţe, Serghei Victorovici şi Natalia Mircevna vor examina şi subiecte ce ţin de cooperarea bilaterală a ţărilor noastre.

Pe parcursul acestei jumătăţi de an sînt preconizate multe alte vizite. În special, examinăm posibilitatea vizitei vicepremierului Moldovei, Eugen Carpov, la Moscova. La finele lunii mai - începutul lunii iunie este preconizată vizita premierului Moldovei Iurie Leancă.

Totodată, noi continuăm să dezvoltăm contactele umanitare în contextul înţelegerilor convenite anterior. La începutul lunii aprilie, va avea loc vizita în Moldova a şefului Agenţiei federale pentru CSI „Rossotrudnicestvo”, Konstantin Kosaciov.

Dacă ne referim la principalele subiectele, ce vor fi abordate în cadrul acestor întîlniri, în cadrul cooperării bilaterale s-au acumulat mai multe probleme curente. În special, se finalizează elaborarea Programului interguvernamental de cooperare umanitară dintre ţările noastre pentru următorii trei ani. Posibil, peste două-trei luni, noi vom fi deja gata de semnare.

Şi problemele politicii migraţionale necesită soluţionare. Se pregătesc pentru semnare trei acorduri interguvernamentale: privind migraţia de muncă, privind lupta cu migraţia ilegală şi cu privire la readmisia. Aceste documente vor crea un cadru legal puternic pentru reglementarea proceselor migraţionale din ţările noastre. Cu atît mai mult cu cît a apărut această necesitate. Rusia este vizitată stabil de un număr mare de cetăţeni ai Moldovei. Potrivit datelor Serviciului Federal al Migraţiei, la 31 martie, pe teritoriul Rusiei se aflau 573 427 de cetăţeni ai RM.

Vreau să menţionez că noi tindem să dezvoltăm relaţiile dintre ţările noastre, deoarece este vorba nu doar de legăturile multiseculare de prietenie, dar şi de o activitate economică concretă, despre munca aproape a jumătate de milion de cetăţeni moldoveni în Federaţia Rusă. Noi înţelegem foarte bine, că dacă vor apărea dificultăţi în aceste relaţii, atunci acest fapt va afecta nu doar Moldova, dar şi Rusia. De aceea, este în interesul nostru comun să soluţionăm aceste probleme.

- Unii politicieni moldoveni vorbesc despre faptul că în aprilie-mai autorităţile moldovene s-ar putea confrunta cu problema revenirii în masă a gastarbeiterilor din Rusia. Autorităţile ruse într-adevăr pregătesc expulzarea muncitorilor moldoveni?

- Nu aş dori să dezvolt aceste deducţii ale unor politicieni, deoarce în poziţia oficială a Rusiei nu există temei pentru acestea. Dacă vom încerca să răspundem la întrebările unor asemenea experţi şi analişti, nu ne vor ajunge nici o săptămînă, nici o sută de înţelepţi, deoarece te miri de cîtă imaginaţie conţin aceste reflecţii.

Ţin să cred, că această situaţie, cînd noi toţi acum sîntem antrenaţi în discuţii comune privind viitorul relaţiilor noastre, este rezultatul unei poziţii argumentate neclar de către Guvernul moldovean faţă de Rusia. Şi noi contăm pe faptul că vizitele preconizate la Moscova şi Chişinău vor oferi o poziţie mai clară pe mai multe subiecte care preocupă nu doar politicienii şi experţii, dar şi cetăţenii simpli.

Eu apreciez foarte mult afirmaţiile celor care spun că nu trebuie să ne grăbim, să tensionăm situaţia. Deoarece atăzi nu există temeiuri pentru aceasta. Da, există unele modificări în legislaţia rusă, inclusiv privind probleme de migraţie, însă acestea se referă la cetăţeni din opricare altă ţară, nu doar ai Moldovei, care trebuie să respecte regulile în ţara de şedere, dacă vor să se afle acolo. Dar ca partea rusă să ceară din motive neclare ca moldovenii să se întoarcă şi că acest fapt s-ar face în anumite scopuri, eu nu cred că aşa ceva poate avea loc.

Din păcate, deocamdată, aşa-zisul „grup de risc” al cetăţenilor Moldovei, aflaţi în Rusia şi care au încălcat regulile de şedere este mare. Pe 31 martie, erau 244 508 astfel de persoane.

Însă trebuie să menţoinăm: intrarea în vigoare a noilor reguli migraţionale în Rusia de la începutul anului a avut un impact pozitiv asupra legalizării cetăţenilor Moldovei care lucrează în ţara noastră. Iar acest fapt este important nu doar pentru statul rus, care intenţionează să facă ordine în domeniul migraţiei şi al relaţiilor de muncă, dar şi pentru cetăţenii Moldovei, care, în final, obţin protecţie juridică şi socială.

De exemplu, s-a majorat numărul patentelor eliberate pentru activitatea de muncă: în primul trimestru al anului curent, 43 215 de cetăţeni moldoveni au primit patente, iar în trimestrul I al anului 2013 – doar 9 482. Se observă o reducere a numărului de infracţiuni şi contravenţii administrative săvîrşite de cetăţenii Modovei în Rusia. De asemenea, în primele trei luni ale anului curent, au fost adoptate mai puţine decizii cu privire la deportarea cetăţenilor RM din ţara noastră, în comparaţie cu perioada similară a anului trecut.

- Astăzi, atenţia tuturor ceăţenilor moldoveni este axată pe situaţia din Ucraina, deoarece sînt foarte multe paralele referitoare la situaţia din Moldova. Este neunivocă şi atitudinea faţă de aderarea Crimeii la Rusia, ce a avut loc pe 21 martie. Cum comentaţi acest eveniment?

- Reunificarea Crimeii cu Rusia a avut loc nu doar la dorinţa unilaterală a autorităţilor ruse, dar, în primul rînd, în baza rezultatelor referendumului, în cadrul căruia locuitorii peninsulei au avut posibilitatea să-şi exprime părerea faţă de viitorul peninsulei. Şi 96,77% s-au pronunţat pentru aderarea Crimeii la Rusia. Astfel, a fost realizat dreptul naţiunilor la autodeterminare, fixat în unul dintre primele articole ale Statutului ONU.

Pe parcursul cîtorva secole, Crimeea a fost parte componentă a Rusiei şi are o istorie şi o cultură comună cu aceasta. Această legătură firească a fost ruptă ptrintr-o decizie voluntaristă a conducerii sovietice, care în anul 1954, ignorînd legăturile istorice, a transmis peninsula şi oraşul Sevastopol Republicii Ucrainene, în cadrul unui stat unitar. Atunci nimeni nu s-a gîndit că este posibilă destrămarea Uniunii Sovietice şi că Rusia şi Crimeea se vor pomeni pe diferite părţi ale frontierei.

După destrămarea URSS-ului, toată lumea şi-a dat seama că Crimeea a fost „tăiată pe viu” din Rusia. De-a lungul anilor de existenţă separată, locuitorii din Crimeea simpatizau Rusia. De asemenea, nu vom uita că, încă din anul 1992 locuitorii Crimeii au adoptat Constituţia care a proclamat peninsula drept un stat independent cu drepturi speciale din componenţa Ucrainei. Însă, în curînd, Kievul, fără a cere acordul locuitorilor din Crimeea, a abolit-o, statutul peninsulei fiind redus la cel de republică autonomă din componenţa statului Ucrainean unitar.

- Însă, pe parcursul a mai mult de douăzeci de ani, Crimeea a existat în componenţa Ucrainei. Ce a servit drept detonator al separarăii peninsulei de Ucraina şi aderării la Rusia?

- Anul acesta, în rezultatul crizei politice din Ucraina, alimentată şi de apelurile provocatoare la acţiuni antiguvernamentale din partea politicienilor din UE şi SUA, puterea legitimă de la Kiev a fost înlăturată neconstituţional. A existat o speranţă de stabilizare cînd pe 21 februarie, a fost încheiat un acord între preşedintele Victor Ianukovici şi liderii principalelor partide de opoziţie, în prezenţa miniştrilor Afacerilor Externe ai Franţei, Germaniei şi Poloniei. Această înţelegere prevedea dezarmarea combatanţilor, eliberarea clădirilor administrative asediate, crearea guvernului unităţii naţionale, lansarea procesului constituţional şi alegeri prezidenţiale la sfîrşitul anului. Însă, un asemenea scenariu a fost respins, iar înţelegerile au fost încălcate în mod grosolan.

Sub ameninţarea cu răfuiala fizică, preşedintele Victor Ianukovici a fost nevoit să părăsească Ucraina. Violenţa a devenit o componentă obişnuită a vieţii politice, iar în ţară a crescut brusc nivelul criminalităţii. Una din primele decizii ale noii conduceri a fost anularea statutului oficial al limbii ruse, care este de bază pentru locuitorii Crimeii şi ai regiunilor din estul şi sud-estul Ucrainei. Toate acestea au subminat încrederea în noile autorităţi de la Kiev.

Locuitorii Crimeii au fost ameninţaţi direct cu trimiterea aşa-ziselor „trenuri ale prieteniei”, adică a grupelor de paramilitari care ar fi continuat în peninsulă samovolnicia ce avea loc la Kiev şi în unele regiuni din vestul şi centrul Ucrainei. În condiţiile acestui pericol real asupra securităţii, poporul Crimeii a adoptat decizia privind autodeterminarea şi unirea cu Rusia. E greu să le reproşezi oamenilor faptul că au vrut să se apere.

- Însă votul în cadrul Adunării Generale a ONU din 27 martie a arătat că punctul de vedere al Rusiei este susţinut doar de 11 de ţări faţă de 100, ce au votat împotriva ...

- În legătură cu votul menţionat la Asambleea Generală a ONU aş dori să menţionez că în primul rînd, acesta a demnostrat lipsa de temei a afirmaţiilor unor politicieni occidentali precum că Rusia, datorită poziţiei sale faţă de Crimeea, a rămas singură, izolată de toată comunitatea internaţională. Poziţia Rusie a fost susţinută deschis de 11 ţări – aceasta deja nu e o izolare.

În al doilea rînd, să nu uităm că în afara acestor ţări care au votat împotriva Rezoluţiei, pe care noi o calificăm drept una de confruntare, 58 de ţări s-au abţinut, iar 24, în genere, nu au participat la vot. Cu toate acestea, nu e secret că asupra multor ţări a fost exercitată o presiune foarte mare, pentru a le constrînge să voteze Rezoluţia. Astfel, dacă punem alături cele 100 şi 93 de voturi, este evidentă conştientizarea de către comunitatea internaţională a poziţiei neunivoce reflectate în rezoluţie şi promovată activ de Occident. Noi calificăm acest fapt drept un semnal că, într-un anumit număr de ţări din lume se formează o înţelegere a abordării ruseşti. Într-un fel sau altul, în cadrul votului, multe ţări şi-au exprimat atitudinea critică şi faţă de rezoluţie, care nu reflectă starea reală din Ucraina, şi faţă de practica „dublelor standarde” în aprecierea situaţiei. S-au abţinut solidar de la vot partenerii Rusiei din BRICS, majoritatea ţărilor din Africa şi America Latină.

În cadrul Asambleei Generale, Federaţia Rusă şi-a reconfirmat poziţia faţă de Crimeea, a explicat din nou cauzele primare ale ultimelor evenimente, a atras atenţia asupra caracterului anticonstituţional al loviturii de stat, organizate de „maidan”, şi asupra amestecului neelegant al forţelor din exterior în afacerile Ucrainei, cu utilizarea „resursei” radicalilor naţionalişti.

Situaţia din Ucraina este rezultatul unei crize profunde a statalităţii. În opinia noastră, ţara are nevoie de o reformă constituţională. Poziţia Rusiei faţă de acest subiect este expusă în documentul neoficial, transmis partenerilor noştri, inclusiv ţărilor occidentale, partenerilor din BRICS şi altor ţări. Aceasta constă în respectarea înţelegerilor din 21 februrie, cu iniţierea ulterioară a reformei constituţionale. Vedeţi interviul şefului MAE al Rusiei, Serghei Lavrov, din 29 martie, unde poziţia Rusiei este expusă detaliat.

- Situaţia iniţală a Transnistriei se aseamănă foarte mult cu cea din Crimeea. Cîndva, această regiune, la fel de „voluntarist” a fost inclusă în componenţa RSS Moldoveneşti. În urma deciziei Rusiei de reunire a Crimeii, au început să apară presupuneri că această regiune ar putea fi următorul obiect al escaladării crizei. Poate aceasta să provoace separarea Transnistriei de Moldova?

- Poziţia Federaţiei Ruse faţă de Transnistria nu s-a schimbat: noi pledăm pentru o Moldovă independentă, suverană şi neutră, în componenţa căreia Transnistriei trebuie să i se ofere un statul special. Acest fapt este înscris în Conceptul politicii externe a FR, despre acest lucru a vorbit şi a repetat zilele acestea şi Preşedintele, şi Ministrul Afacerilor Externe al Rusiei. Noi pledăm ca negocierile în formatul „5+2” să fie eficiente, ca în cadrul acestui format, unde Rusia şi Ucraina figurează în calitate de garanţi, să fie adoptate decizii concrete. Acest fapt este în interesul ambelor maluri. Noi privim următoarea şedinţă în formatul „5+2”, ce va avea loc pe 10-11 aprilie la Viena, anume din acest punct de vedere.

- Poate oare actuala situaţie să influenţeze activitatea şi eficienţa acestui format de negocieri?

- E greu de spus. Noi constatăm cu regret, că atmosfera îngrijorătoare în jurul Transnistriei este tensionată artificial şi fără temei de către partenerii occidentali şi ucraineni. Tindem să calificăm acest fapt ca o provocare inadmisibilă.

Pentru Tiraspol se creează condiţii dificile, în care sînt limitate drepturile locuirorilor regiunii la libera circulaţie, la desfăşurarea activităţii economice externe. Criza din Ucraina doar a agravat situaţia. Vreau să subliniez că dreptul Transnistriei de a-şi stabili şi de a menţine independent conctacte internaţionale în domeniul economic este stipulat în Memorandumul privind bazele normalizăirii relaţiilor, semnat de Republica Moldova şi Transnistria pe 8 mai 1997.

Totodată, Federaţia Rusă şi, accentuez, Ucraina, sînt garanţii realizării acestor obligaţii. În pofida acestor înţelegeri, astăzi, precum a menţionat corect Serghei Lavrov, Chişinăul şi noua conducere ucraineană introduc restricţii faţă de Tiraspol. Totodată, Transnisrtia nu este luată în consideraţie nici în Acordul de Asociere, pe care Uniunea Europeană planifică să-l semneze accelerat cu Moldova în vara aceasta, pînă la alegerile parlamentare din toamnă.

Pe 30 martie, problema transnistreană a fost discutată la Paris, la întrevederea dintre Serghei Lavrov şi Secretarul de Stat al SUA, John Kerry. La finele întrevederii, şeful MAE al Rusiei a menţionat că, în percepţia noastră, colegii americani au privit cu înţelegere îngrijorările părţii ruse.

Sperăm că partea americană a auzit apelul nostru de a întreprinde eforturi de asigurare a aficienţei formatului „5+2” în vederea atingerii scopului comun – întărirea statutului special al Transnistriei în componenţa Moldovei unice, suverane şi neutre.

- În Moldova există temeri că semnarea Acordului de Asociere între Moldova şi Uniunea Europeană, în special a părţii economice, ce ţine de introducerea regimului de liber schimb, ar putea genera divergenţe în relaţiile moldo-ruse. Putem, într-adevăr, să ne aşteptăm la o agravare a situaţiei?

- Rusia vorbeşte despre altceva: trebuie de obţinut o înţelegere „la mal din timp” – ce impact va avea acest Acord asupra relaţiilor dintre Federaţia Rusă şi Republica Moldova? Ce impact va avea asupra relaţiilor Moldovei cu ţările CSI în cadrul zonei de liber schimb? Trebuie să vorbim despre aceasta, să discutăm, dar să nu punem partenerii în faţa faptului împlinit. După semnare va fi mai greu să ajungem la o înţelegere.

În realitate, decizia de semnare a unor sau altor acorduri internaţionale este prerogativa exclusivă a statelor suverane şi nimeni nu poate să conteste acest drept al Republicii Moldova. Însă, deoarece Rusia şi Moldova au un volum semnificativ al relaţiilor comercial-economice, pe care ţările noastre nu doresc să-l piardă, considerăm că ar fi mai raţional să discutăm în prealabil despre eventualele consecinţe ale semnării acestui Acord dintre Moldova şi UE pentru relaţiile ruso-moldave.

O asemenea analiză, în baza informaţiei complete şi într-un format convenit prealabil de ambele părţi, nu a fost efectuată pînă în prezent, iar semnarea Acodrului este accelerată. O întrebare firească: Dacă Acordul va avea, totuşi, un impact negativ asupra cooperării ruso-moldave, nu poate oare iarăşi, în rezolvarea problemelor, să fie dată vina pe altcineva?

Subiliniez: Rusia nu împiedică cooperarea Moldovei cu ţările Uniunii Europene. Mai mult, UE este primul partener comercial al ţării noastre după volumul tranzacţiilor, iar pentru Rusia întărirea relaţiilor de prietenie şi cooperare în spaţiul european constituie o prioritate. Dar considerăm incorectă trasarea unor linii de separare în Europa – împărţirea continentului în „ai noştri” şi „ai voştri”. Iar tocmai acest lucru se întîmplă acum, cînd unele ţări, care, posibil, au o dorinţă sinceră de a dezvolta relaţii de cooperare pe toate direcţiile, inclusiv cele tradiţionale, sînt puse de Bruxelles în faţa unei alegeri false – „sau –sau”.

Realitatea geopolitică este de aşa natură încît Europa nu mai este centrul politicii mondiale. Ea este noevoită să lupte pentru interesele sale într-un mediu concurenţial. Şi ea ar putea fi mai puternică, dacă ar tinde să unească potenţialul tuturor ţărilor de pe continent. Conducerea ţării noastre a venit în repetate rînduri cu ideea armonizării integrării europene şi eurasiatice. Anume în acest context noi vedem perspectivele pentru sporirea cooperării dintre Rusia şi Uniunea Europeană, inclusiv ţinînd cont de legăturile strînse ale ţărilor Parteneriatului Estic şi cu ţara noastră, şi cu UE. Însă, avansarea în această direcţie este împiedicată de stereotipuri. Sperăm că moştenirea „războiului rece” va fi depăşită cu timpul.
  
Citește-ne pe Twitter, dacă vrei să afli mai multe

Ați găsit o eroare în text? Marcați-o și tastați Ctrl+Enter

Sondaj Toate

load