În jurul RMN: ce să aşteptăm în timpul apropiat?

Foto : noi.md

„Acum cînd atenţia principală a politicienilor şi experţilor este fixată asupra evenimentelor din Ucraina, situaţia în jurul RMN a trecut puţin pe planul doi, deşi nu a pierdut din importanţă. Însăşi problema relaţiilor moldo-transnistrene nu a dispărut, dar şi interesele ţărilor şi organizaţiilor internaţionale implicate în afacerile pe Nistru au rămas. De aici apare întrebarea: care ar putea fi evoluţia evenimentelor în jurul RMN în următoarele luni”, citează NOI.md extrase din articolele preşedintelui Asociaţiei Politologilor Independenţi din Transnistria, Andrei Safonov, publicate pe pagina lui personală.

„Sabia lui Damocles” a Uniunii Europene

Principalul risc şi principala ameninţare politică externă pentru RMN astăzi este semnarea de către Chişinău, reprezentat de Coaliţia pentru Guvernare Pro-Europeană şi Uniunea Europeană a Acordurilor privind regimul fără vize, de Asociere şi de Liber Schimb.

Deşi cel puţin jumătate din locuitorii Moldovei pledează pentru integrarea ţării în Uniunea Vamală, liderii CGP conştientizează foarte clar că proiectul eurasiatic îi ameninţă cu pierderea puterii, de aceea ei sînt dispuşi să realizeze numaidecît planul Occidentului de desprindere totală a Moldovei de Rusia.

Atragem atenţia: iniţial era vorba de semnarea documentelor menţionate în august sau septembrie, pentru a reuşi fix către alegerile parlamentare, preconizate, estimativ, pentru 30 noiembrie 2014. Apoi a fost vorba de iunie – s-a decis grăbirea semnării pentru a o prilejui de alegerea pe 25 mai (iarăşi după planul Occidentului) a preşedintelui Ucrainei orientat univoc spre SUA şi UE.

Dar şi acest termen li s-a părut prea mare şi, probabil, undeva riscant adversarilor Moscovei (şi proiectului eurasiatic în general). De aceea, eurodeputatul (din partea României) Monica Macovei propune soluţionarea problemei cu anularea vizelor pentru Moldova deja în aprilie.

Autorul se întreabă: de ce atăta grabă şi care este locul RMN în această cursă?

Lovitura „umbrelei”...

Potrivit presei şi afirmaţiilor unor oficiali occidentali şi români, de la Bucureşti şi pînă la Bruxelles este un singur punct de vedere: sub „umbrela” UE şi a României trebuie să intre toată fosta Moldovă Sovietică, inclusiv Transnistria. Fără ea (inclusiv fără Găgăuzia şi nordul RM, unde este puternică aversiunea faţă de politica pro-occidentală şi pro-română) nimeni nici nu aşteaptă Moldova în sfera de influenţă a UE.

Îmbinarea de cuvinte „în sfera de influenţă” nu este întîmplătoare. Acum deja este absolut clar că nimeni nu are de gînd să primească Moldova în UE nici în cea mai îndepărtată perspectivă. Bruxelles-ul pînă acum nu a oferit măcar o perspectivă aproximativă şi nici termene efemere privind o eventuală aderare a RM la UE. Tot de ce are nevoie Occidentul acum este să îndepărteze pentru totdeauna Moldova şi Ucraina de varianta integrătii eurasiatice, pentru a exlude definitiv unirea sub orice formă a popoarelor fostei URSS.

Totodată, România are propriile interese. Bucureşti-ul, declarîndu-se „avocatul Moldovei în Uniunea Europeană”, pregăteşte în viitor unirea fostei RSSM. Totodată, şi Occidentul, şi România au nevoie de evacuarea trupelor ruse din Transnistria. Totodată, în aceste zile, România încearcă activ să obţină redislocarea forţelor NATO, astfel ca aceasta să obţină la maxim o direcţie antirusească. Tentativele de a prezenta aceste propuneri drept îngrijorare privind soarta Ucrainei nu inspiră încredere totală, deoarece, de exemplu, activitatea de pătrundere în Bucovina de Nord din partea României nu este stopată nicio secundă şi aceasta nu depinde în niciul fel de relaţiile ruso-ucrainene.

RMN: aceeaşi direcţie

Imediat după evenimentele din Ucraina, iar mai ales după schimbarea puterii pe 22 februarie 2014, la Kiev, au început tentativele de a învinui RMN de desfăşurarea anumitor „activităţi distructive” în Ucraina. Din cauza lipsei de credibilitate însă (să ne amintim de 700 de militari cu destinaţie specială ai FR, care ar fi fost trimişi în Transnistria etc) aceste încercări au început treptat să dispară. Însă elementele de tensionare se menţin. Apare întrebarea: ce urmează?

Din punct de vedere al vechei doctrine politicii externe a RMN, cursul Tiraspolului rămîne acelaşi: întărirea independenţei Transnistriei, obţinerea recunoaşterii internaţionale, apropierea de Rusia, integrarea cu ea, precum şi întărirea relaţiilor de pritetenie cu Ucraina. E clar că Tiraspolul consideră că pentru îndeplinirea acestor sarcini sînt necesare şi relaţiile prietenoase dintre Moscova şi Kiev. Acum acestea nu există, dar cine ştie, ce va fi în viitor? În politică domină principiul: „Niciodată să nu spui niciodată”.

De aceea, pentru a nu se expune, din noiembrie 2013, autorităţile RMN au păstrat tăcerea, fără da aprecieri evenimentelor din Ucraina. Şi doar mai tîrziu, Chişinăul şi Tiraspolul, reieşind din orientarea politică externă, şi-au anunţat poziţia: MAE al RMN a dat o notă pozitivă referendumului din Crimeea, iar premierul RM a decis să se alinieze la sancţiunile UE împotriva foştilor membri ai conducerii de la Kiev.