Cursul leului nu e icoană

Foto: elldor.info

Acţiunile Băncii Naţionale a Moldovei pe piaţa valutară în ultimii patru ani provoacă o reacţie neunivocă a experţilor. În mare parte acest fapt este legat de modificarea scopurilor BNM în 2010, cînd la baza activităţii Băncii a fost pusă ţintirea inflaţiei şi menţinerea ei la nivelul de cinci la sută, plus/minus 1,5 puncte procentuale pe an.

Mulţi nu înţeleg această tendinţă a Băncii Naţionale de a se concentra exclusiv pe inflaţie. Însă, după cum s-a văzut toamna trecută, acest fapt soluţionează cel puţin problema creşterii economice din contul stimulării creşterii preţurilor.

De ce Banca Naţională a împins leul moldovenesc spre cădere, ce înseamnă „stabilitatea creşterii preţurilor” şi ce impact a avut asupra unor bănci misterul privind proprietarii lor reali, a relatat într-un interviu pentru Irina Astahova, guvernatorul Băncii Naţionale a Moldovei, Dorin Drăguţanu.

- Dle Drăguţanu, săptămîna trecută aţi declarat că, după ce se va încheia sezonul de încălzire în Moldova, leul îşi va înceta trendul descendent, mai mult, vara el va începe să se întărească. Însă pieţele valutare ale vecinilor noştri şi ale partenerilor comerciali nu sînt liniştite, în Rusia şi Ucraina rubla şi hrivna se depreciază. Aşa cum Moldova depinde de aceste pieţe, putem oare prognoza continuarea devalorizării leului?

- Înţeleg că există diferite puncte de vedere. Experţii pot prognoza diferite scenarii şi să-şi asume responsabilitatea pentru aceste prognoze. Banca Naţională însă dă semnale, pe care le consideră corecte. Dacă nu vor apărea noi şocuri externe, inflaţia în 2014 şi 2015 se va menţine în parametrii stabiliţi – în jur de cinci procente sau chiar mai puţin. Actuala devalorizare a leului este inclusă în această prognoză. În ceea ce priveşte vecinii noştri, atunci în diferite ţări sînt diverse probleme. În Rusia se atestă un reflux de capital, în Ucraina – căderea exportului, iar la noi – o presiune sezonieră asupra cursului, care este, deci, temporară.

- Anterior, experţii vorbeau standard despre economia deschisă a Moldovei, care este influenţată din exterior de către partenerii comerciali. Dacă situaţia financiară se înrăutăţeşte acolo, atunci acest fapt va avea impact şi asupra noastră. S-a schimbat ceva?

- Nimic nu s-a schimbat. Problemele partenerilor noştri comerciali ne pot influenţa şi pe noi, mai ales prin canalele de export, investiţiile directe şi transferurile băneşti. Deocamdată, noi nu vedem asemenea şocuri.

Devalorizarea curentă a rublei ruseşti şi a hrivnei ucrainene constituie o ajustare normală la nivel macroeconomic faţă de condiţiile globale. La noi, această ajustare s-a produs anul trecut. Dacă acest lucru nu s-ar fi întîmplat, atunci, în 2014 devalorizarea leului ar fi fost mai mare şi mai bruscă. De menţionat, că la noi ajustarea a avut loc odată cu creşterea rezervelor valutare, iar în Rusia şi Ucraina rezervele se reduc.BNM a prevăzut ce se va întămpla la începutul acestui an şi a adoptat măsurile corespunzătoare.

La noi deja a avut loc devalorizarea leului faţă de dolarul SUA cu 8,2 în anul 1013 şi cu 3% de la începutul anului 2014. Voi aminti că cursul oficial al leului se stabileşte ca o mărime medie a tuturor tranzacţiilor băncilor comerciale cu această valută. Cursul leului faţă de toate valutele se stabileşte ca raport dintre cursul pe piaţă al dolarului faţă de leu şi cursurile altor valute faţă de dolar în ţările unde este utilizată această valută. Este aritmetică pură. Iar în ultimul timp noi vedem că leul chiar se apreciază faţă de rubla rusească, deoarece procesele de devalorizare în ţările noastre au ritmuri diferite.

Deprecierea leului moldovenesc faţă de dolar în 2014 are o explicaţie absolut normală. Cererea la valută din partea importatorilor este acoperită de oferta persoanelor fizice. Oamenii vînd valuta la case, iar această valută ajunge în bănci, unde este vîndută persoanelor fizice. În medie, în anul 2012 şi în 2013, oferta persoanelor fizice acoperea cererea cu peste 100 de procente. Excesul de ofertă - a acelei valute, pe care oamenii au adus-o la casele de schimb, a fost destul de mare. Acest exces noi l-am luat de pe piaţă – în anul 2012 BNM a cumpărat 310 mil. dolari, în anul 2013 – 304 mil. dolari.

- Despre ce fel de exces al ofertei este vorba, dacă devalorizarea leului a început din cauza cererii sporite la valuta străină?

Dacă BNM nu ar scoate acest exces valutar de pe piaţă, atunci cererea nu ar depăşi oferta.

- Cursul leului nu e icoană. Nimeni nu a promis că acesta trebuie să fie fix. Oamenii au vîndut mai multă valută, deoarece îi avantaja un curs mai mare. Iar cu leii primiţi ei cumpără mai multe mărfuri şi servicii.

- Dar cursul are impact asupra preţurilor. Iar preţurile în Moldova au început să crească. Produsele alimentare de bază se scumpesc permanent, în timp ce nivelul veniturilor populaţiei nu creşte în acelaşi ritm.

- Dar voi vreţi ca ele să se reducă? Credeţi că preţurile pot să cadă mereu? Vom închide fabricile de lapte? Pentru că dacă scad preţurile la lapte, atunci producătorii cîştigă mai puţin şi ei trebuie să taie din salariile angajaţilor săi.

- Dar ei explică creşterea preţurilor prin devalorizarea leului şi creşterea preţurilor la materialele de import, în special la ambalaje, dar nu prin faptul că preţurile scad.

- Haideţi să le luăm de la capăt. În primul rînd, asupra creşterii preţurilor influenţează nu doar cursul valutar, dar şi alţi factori. În special, aceasta ţine de cererea internă sau externă. Dacă cererea e mare, atunci şi preţurile vor creşte.

De exemplu, producătorii agricoli au avut o recoltă bogată şi toţi aşteaptă că preţurile vor scade, însă acest fapt nu e bătut în cuie. Deoarece dacă există o cerere mare la producţia agricolă peste hotare, atunci întreprinderile vor profita şi vor exporta mai mult. Iar aceasta înseamnă că pe piaţa internă vor fi oferite mai puţine mărfuri. Acest fapt ar putea ţine preţurile la acelaşi nivel, sau preţurile chiar ar putea să crească. Iar cursul aici nu are nicio atribuţie.

În al doilea rînd, dacă ţara are un curs fix al valutei naţionale acest fapt nu constituie un indicator de stabilitate. Noi vedem multe ţări, care au un curs fix şi se confruntă cu crize economice serioase. Mai devreme sau mai tîrziu.

De exemplu, în Ucraina a fost menţinut un curs fix de la începutul anului 2012. Acesta a fost un semnal privind o oarecare stabilitate. Recent, Banca Naţională a Ucrainei a ridicat cursul oficial cu aproape 9 la sută într-o zi. Ce înseamnă aceasta? Că ei nu au putut menţine stabilitatea. Acest lucru se întămplă, mai devreme sau mai tîrziu.

Ieri, a fost anunţat că Banca Naţională a Kazahstanului a adoptat decizia să renunţe la menţinerea cursului de schimb a tenghe la acelaşi nivel, să micşoreze volumul tranzacţiilor valutare şi să reducă intervenţia în procesul de formare a cursului tenghe. Drept rezultat, tenghe s-a depreciat cu 20% într-o singură zi.

Banca Centrală nu poate menţine cursul mereu, ignorînd indicatorii macroeconomici. Deoarece în acest caz are loc refluxul de capital, nu vin investiţiile străine, creşte brusc importul, scade brusc exportul, apar probleme cu balanţa de plăţi.

Şi cu cît trece mai mult timp, cu atît aceste probleme se soluţoinează mai greu. Au loc neacumulări la buget, creşte deficitul bugetar, iar drept consecinţă se majorează datoria publică. Nu dintr-odată, dar cu anii. Apoi se adoptă o decizie administrativă şi se efectuează ajustarea. În Belarus s-a întîmplat aşa în 2011.

În cazul nostru, noi îi permitem cursului valutar să ajute economia să se adapteze la noile condiţii externe.

- Ce fel de condiţii noi?

- O creştere economică foarte lentă şi neuniformă în UE, care este principalul partener comercial al RM, nu contribuie la fluxul de valută în ţară. Dacă nu se întreprind reforme structurale serioase, care ar impulsiona exportul în asemenea condiţii dificile, atunci exportul va scădea. Atunci valuta în ţară nu vine, exportatorii nu lucrează, activitatea economică înţepeneşte.

- În aşa fel, toate problemele economice din Moldova pot fi soluţionate prin deprecierea leului şi, drept consecinţă, creşterea preţurilor ?

- Noi îi oferim economiei posibilitatea de a se adapta la condiţiile, ce se schimbă mereu. Iar această adaptare are loc prin intermediul cursului valutar, al dobînzilor şi al inflaţiei. Noi reducem presiunea, pentru a evita explozia. Dacă acum are loc deprecierea leului, aceasta nu înseamnă că cursul va avea mereu un trend ascendent.

- Însă chiar dacă mîine leul se va întări, preţurile care s-au majorat în rezultatul devalorizării lui oricum vor rămîne la un nivel înalt. Înseamnă că aveau dreptate experţii care spun că atunci cănd autorităţile au nevoie să soluţioneze problemele bugetului sau ale creşterii economice, ei o fac din contul populaţiei. Lansează procesul inlfaţionist şi de devalorizare, scot surplusul de bani, o parte mică a populaţei se îmbogăţeşte, iar majoritatea sărăceşte şi mai mult, pentru că veniturile lor nu cresc în acelaşi ritm.

- Preţurile au crescut întotdeauna la toate produsele. Trebuie să înţelegeţi că producătorii au nevoie de creştere. Dacă consumatorii nu le cumpără produsele sau serviciile, atunci ei se gîndesc ce să facă: să îmbunătăţească calitatea sau să reducă preţul. Însă producătorii nu pot reduce preţurile la infinit, în rezultat, acest fapt loveşte foarte puternic asupra stabilităţii economiei, are loc suprimarea creşterii economice. Nu este creştere, nu sînt posibilităţi, inclusiv de majorare a salariilor şi pensiilor. A fost demonstrat că deflaţia este cea mai periculoasă pentru economie. Deoarece dacă preţurile cresc foarte repede – e rău. Însă dacă ele scad sau nu cresc – este şi mai rău, deoarece acest fapt loveşte asupra activităţii economice.

Am decis la BNM că o creştere stabilă a preţurilor de 5% pe an este un nivel optim pentru dezvoltarea stabilă a economiei noastre. Da, este mai mare ca în ţările dezvoltate, însă el reflectă nivelul nostru de dezvoltare.

O inflaţie mai mare pe termen lung, să zicem de 10% ar fi condus la o devalorizare mai puternică, ce ar fi necesitat o politică monetară mai dură şi o majorare a dobînzilor la credite. Toate acestea ar fi condus la subminarea activităţii economice, cu toate consecinţele sociale.

O inflaţie mai joasă, de 1-2 procente, ar fi condus la întărirea puternică a leului, la căderea exportului şi investiţiilor, precum şi la o criză economică îndelungată.

- Însă dacă statul stimulează creşterea economică prin inflaţie, atunci el trebuie să prevadă şi nişte mecanisme sociale, nu-i aşa?

- Această întrebare nu este către Banca Naţională, dar către Guvern. Banca Naţională nu poate înlocui Guvernul, fiecare trebuie să-şi facă lucrul său. BNM nu poate monitoriza activitatea monopolurilor, concentrarea pe piaţă.

- Adică aceasta este ceea ce împiedică guvernul să menţină balanţa dintre creşterea preţurilor şi veniturile populaţiei?

- Guvernul trebuie să sporească concurenţa pe pieţe şi să stabilească reguli, pentru ca toţi să ştie clar ce se întîmplă cu preţurile. Fiecare întreprindere vrea să-şi majoreze preţurile la producţia sa – în aşa mod îşi soluţionează problemele. Însă pe de altă parte, toţi se gîndesc şi la imaginea lor. Businessmenii nu vor ca clienţii lor şi jurnaliştii să vorbească că ei majorează preţurile nefondat.

De aceea, trebuie sau nu trebuie, ei se folosesc de motivul pe care i-l ofer eu. La noi deseori se spune că această marfă costă atîţia dolari sau euro. Deoarece nu pot născoci altceva. Iar eu nu mă supăr. Chiar dacă au găsit acest motiv – bine, noi ne atingem scopul. Ei nu pot ridica foarte mult preţurile, deoarece înţeleg că oamenii nu le vor procura produsele sau serviciile.

Scopul meu este să dau un semnal business-ului că noi nu vom avea deflaţie, noi dorim să menţinem inflaţia cît mai mult posibil la nivelul de cinci procente. În ultimii doi ani, noi menţinem această ţintă. În Moldova nu a mai fost aşa ceva vreodată. Unii spun că Drăguţanu pur şi simplu are noroc, sau că acesta este un proces obiectiv. Iar alţii spun că tot ce face BNM nu este eficient. Dar noi ne menţinem scopul. Şi sînt rezultate.

- BNM lucrează exclusiv pentru acest scop – creşterea preţurilor?

- Nu creşterea preţurilor, dar stabilitatea creşterii preţurilor. Noi am vorbit că stabilitatea preţurilor nu înseamnă că ele nu se schimbă. Important este ca această creştere să fie prognozată pentru populaţie şi business. Atunci majoritatea dintre ei iau decizii optime, ceea ce conduce la o creştere economică stabilă, fără crize serioase.

Toată practica, ştiinţa, istoria contemporană au demonstrat un singur lucru: ceea ce poate da banca centrală este să menţină inflaţia în parametrii favorabili pentru această ţară. Pentru un stat acest nivel este de două procente, pentru altul – cinci, pentru al treilea – şase, în funcţie de structura economiei date. Pentru Moldova acest nivel este de cinci procente plus/minus 1,5 puncte procentuale. Astăzi, nivelul mediu al preţurilor creşte cu o mărime stabilită – cine face acest lucru, mîna invizibilă? Nu, acesta este rezultatul acţiunilor noastre.

- Sînteţi liberal în economie?

- Am studii fundamentale economice liberale. La şcoala financiară din Iaşi, care are deja 154 ani, unde am învăţat, am luat ca bază teoria lui Milton Friedman. Acesta este liberalismul monetar. De aceea eu nu sînt adeptul reglementării preţurilor şi a parametrilor artificiali ai stabilităţii.

- Dar Dvs. sînteţi adeptul devalorizării artificiale, şi respectiv, a reglementării artificiale a preţurilor?

- Ce înseamnă artificial? Cînd faceţi ceai, încălziţi apa artificial? O anumită devalorizare nu este un scop în sine. Scopul este ca în cazul în care economia are probleme şi nu sînt ALŢI factori de creştere, atunci Banca Naţională are posibilitatea de a stimula economia fără a pierde controlul asupra ritmului de creştere a preţurilor. Şi BNM va implementa acest lucru. În ultimele nouă luni noi promovăm o politică monetară de stimulare. Pentru aceasta avem diferite instrumente. Desigur, posibilităţile noastre, la fel, sînt limitate.

- De ce nouă luni? Dar pînă atunci?

- Pînă atunci a fost o politică monetară de adaptare. Acum, impulsurile, pe care le-am dat noi în economie, aduc rezultate. Deciziile pe care le adoptăm noi nu au un impact imediat asupra economiei, dar în timp, uneori chiar cu o întîrziere de şase, nouă luni. De aceea cînd adoptăm decizii astăzi, noi ne gîndim ce va fi cu inflaţia pe viitor. Cînd preţurile au crescut din cauza secetei în 2012, noi spuneam că ele nu vor creşte cu mult, noi nu am înăsprit politica, dar pur şi simplu ne-am adaptat.

De ce atunci oamenii se preocupă de o creştere mică a preţurilor acum? Or, din 2000 pînă în 2008 creşterea medie a preţurilor constituia 16 procente pe an. De ce oamenii nu vorbeau atunci despre aceasta? Deoarece concomitent creşteau mai repede salariile, pensiile, transferurile şi oamenii s-au adaptat mai uşor. Iar cursul valutar ba creştea, ba cădea.

Începînd cu anul 2010, creşterea medie anuală a preţurilor constituie aproximativ şase procente. Ce e asta? Mană cerească? Mîna invizibilă? Nu, este regimul de ţintire a inflaţiei, lansat în 2010 şi menţinut de specialiştii BNM Atunci care e problema? De ce preţurile cresc mai puţin, iar oamenii vorbesc mai mult despre inflaţie? Deoarece s-a format un decalaj mare între veniturile populaţiei şi creşterea preţurilor. Însă salariile şi pensiile nu vor creşte, dacă nu va fi restabilită economia. De aceea noi trebuie să parcurgem această cale.

P.S. În 2014, Banca Naţională a Moldovei a vîndut pe piaţa valutară interbancară valută în valoare de 19,5 mil. dolari SUA.


”Vom lupta pînă la capăt”

- Putem spune că în cazul atacului asupra Victoriabank BNM a rezolvat problema?

- Am adoptat decizia de sistare a dreptului de vot pentru noii acţionari, care au cumpărat acţiunile băncii în mod netransparent, prin cîrdăşie. Această decizie lucreză. Nu ştim dacă ea a fost contestată, însă dacă acest lucru se va întîmpla, atunci noi sîntem gata să ne apărăm. Mai departe, potrivit legii, acţionarii sînt obligaţi, timp de trei luni, să vîndă acţiunile, şi, în funcţie de faptul cui le vor vinde, vom avea a doua serie. Pînă la alte modificări în legislaţie. Mai dure. La sfîrşitul anului trecut, parlamentul deja a adoptat unele amendamente, prin care a fost stabilită o procedură mai dură de sistare a deciziilor BNM. În ianuarie curent, acestea au intrat în vigoare. Anterior, am avut multe probleme cînd noi adoptam o decizie, iar judecata sista acţiunile noastre pe perioada anchetei. Acest lucru nu este normal. Acum reclamantul poate solicita sistarea deciziei BNM, doar dacă procedura de adoptare a acesteia a fost ilegală.

- A apărut versinea că BNM nu vrea să permită accesul businessului rusesc pe piaţa bancară, pentru a menţine poziţiile celui european în persoana BERD, care este acţionarul Victoriabank.

- Mă scuzaţi, dar e o prostie. Avem aţionari cu capital rusesc, am avut bănci şi acum sînt bănci, care au acţionari cu capital rusesc. Şi nu avem întrebări faţă de aceşti acţionari doar pentru faptul că sînt din Rusia.

- De ce BNM în general a permis efectuarea tranzacţiilor ilegale cu acţiunile acestei bănci?

- BNM nu ţine de mînă oamenii, care cumpără pe piaţă. Noi nu urmărim aceste lucruri, legea este scrisă astfel că regulile trebuie respectate. Vrei să cumperi 20% din acţiunile băncii, atunci solicită permisiunea. Dar dacă cineva cumpără pe sub masă atunci noi clarificăm circumstanţele.

Iar dacă apare suspiciunea că cineva a intrat în cîrdăşie, atunci începem colectarea materialelor.

- În legătură cu această situaţie, apare iarăşi problema transparenţei structurii acţionarilor băncilor din Moldova. Însă această problemă e cu barbă – de ce nu se soluţionează?

- De aceea că ne împiedică instanţele judecătoreşti. BNM adoptă o decizie, care trebuie executată. Însă dacă judecata demonstrează contrariul, atunci noi trebuie să căutăm argumente mai serioase.

- Sistemul judiciar nu permite ca structura acţionarilor băncilor să fie transparentă?

- Nu e secret şi toţi înţeleg că anumite decizii judecătoreşti au un impact negativ asupra activităţii economice în RM. Aceste decizii uneori au impact şi asupra sistemului bancar, inclusiv asupra BNM. Dacă eu blochez dreptul de vot al acţionarilor deoarece ei se află în cîrdăşie, iar apoi instanţa spune că ei nu au avut nicio înţelegere, că toate documentele acestor acţionari sînt în regulă. Dacă cineva controlează banca şi se ascunde după 20 de companii, care au mai puţin de cinci procente din acţiuni şi care nu au prezentat băncii nicio informaţie despre el - aceasta e transparenţă? Noi ştim cine conduce banca sau nu?

- BERD a anunţat despre reducerea creditării băncilor moldoveneşti. Acest fapt este legat de transparenţa structurii acţionarilor sau de faptul că în Moldova se reduc dobînzile şi astfel nu este atît de rentabil să activeze aici?

- BERD este o bancă de dezvoltare. Principalul instrument concurenţial al acesteia nu este dobînda, ci lungimea resurselor. BERD deschide o linie de creditare pentru băni pe o perioadă de cinci ani şi mai mult, iar băncile oferă credite întreprinderilor mici, în anumite condiţii convenite. Astăzi, BERD reduce creditarea băncilor, pentru că dacă un creditor serios ştie cine conduce banca, atunci el nu va lucra cu ea.

- Dar pînă acum a lucrat. De ce?

- Nu a fost aşa de rău. A existat o oarecare claritate sau netransparenţa structurii acţionarilor în unele cazuri nu influenţa atît de mult asupra comportamentului băncilor în general.

- Vreţi să spuneţi că netransparenţa s-a agravat? În ultimii patru ani? Şi banca face concluzia că acum nu este rentabil să lucreze?

- Nu e nerentabil, ci e periculos. Un creditor serios ţine la reputaţia lui. La noi au avut loc schimbări în srtuctura acţionarlor Moldova Agroindbank. Şi ce au spus săptămîna trecută reprezentanţii BERD? Că Moldova Agroindbank, care a fost liderul implementării creditelor BERD şi BM în Moldova nu se va mai ocupa cu aceasta.

- Cum s-a întîmplat că BNM nu a reuşit să apere Agroindbank? După idee, a fost o situaţie similară?

- Da, este o situaţie similară. Însă noi astăzi avem mai multă informaţie şi ştim cum să acţionăm. Mai mult, este un semnal pentru judecători – noi vom lupta pînă la capăt. Şi vom cere sprijinul organelor de stat.