Comisia Europeană înăsprește regulile de acordare de îndemnizații sociale migranților

Foto: ruvr.ru

Comisia Europeană tocmai a publicat un ghid practic referitor la „testul privind reședința obișnuită” prin care să ajute statele membre să aplice normele UE în materie de coordonare a sistemelor de securitate socială pentru cetățenii UE care s-au mutat recent în alt stat membru. Noul ghid oferă mai multă claritate în privința „testului privind reședința obișnuită” realizat de UE și va facilita aplicarea acestuia în practică de către autoritățile statelor membre.

László Andor, comisarul pentru ocuparea forței de muncă, afaceri sociale și incluziune, a declarat: „Există în dreptul UE măsuri clare de protecție care să împiedice cetățenii să profite de sistemele de asigurare socială din alte țări ale UE. Acest ghid va facilita aplicarea în practică a măsurilor de protecție legate de «reședința obișnuită» de către autoritățile din statele membre. Manualul face parte din acțiunile Comisiei aflate în desfășurare și menite să faciliteze libera circulație a persoanelor pe tot teritoriul UE. ”

Ghidul, elaborat în colaborare cu statele membre, clarifică conceptele separate de „reședință obișnuită” și „ședere temporară” sau „ședere”. Aceste definiții, prevăzute în dreptul UE sînt necesare pentru a stabili care stat membru este responsabil de plata prestațiilor de asigurări sociale cetățenilor UE care circulă dintr-un stat membru în altul. În temeiul dreptului UE, poate exista numai un singur loc de reședință obișnuită și, prin urmare, un singur stat membru responsabil de plata prestațiilor de asigurări sociale bazate pe locul de reședință.

Angajații și lucrătorii care desfășoară o activitate independentă au dreptul să beneficieze de sistemul de securitate socială din țara în care lucrează, iar persoanele inactive (de exemplu, pensionarii, studenții) au dreptul să beneficieze de acesta în statul membru în care sînt „rezidenți în mod obișnuit”. Stabilirea statului membru de „reședință obișnuită” al unei persoane este importantă și pentru lucrătorii care își desfășoară activitatea în mai mult de un stat membru.

Ghidul oferă totodată exemple concrete și orientări cu privire la cazurile în care poate fi dificil de stabilit locul de reședință, cum ar fi cazul lucrătorilor transfrontalieri, al lucrătorilor sezonieri, al celor detașați, al studenților, al pensionarilor și al persoanelor inactive extrem de mobile.

Ghidul referitor la „reședința obișnuită” face parte dintr-un manual mai amplu menit să ajute instituțiile, angajatorii și cetățenii să stabilească legislația cărui stat membru în materie de securitate socială ar trebui să se aplice în anumite situații date. Manualul clarifică, de asemenea, normele aplicabile lucrătorilor detașați și persoanelor care lucrează în două sau mai multe state membre.