Transnistria stiri: 1352
Eurovision stiri: 497

Povestea moldovencei răpusă de dor în Spania: „Peste hotare, mă simțeam în aer” (VIDEO)

17 oct. 2018,, 08:40   Societate
17566 1

A plecat în Spania pentru o viață mai bună, dar dorul de casă a făcut-o să se reîntoarcă în țară după doar un an petrecut acolo.

Vorbim despre Carolina Jizdan, moldoveanca pentru care încercarea de a se stabili peste hotare se asociază cu dezamăgire, singurătate și trădare.

De ce a ales să vină acasă și la ce greutăți a fost supusă peste hotare, aflați chiar de la ea.

În continuare puteți citi textul înterviului:

Prin februarie-martie 2017, în familia mea era o situație mai tensionată și neavînd experiență și neștiind ce înseamnă străinătate, în acel moment mi s-a părut că plecarea din țară va fi ieșirea din situație.


Atunci am vrut să iau o pauză și să dispar din vizorul lumii care mă înconjura. Prima jumătate de an, eram foarte entuziasmată, de parcă eram într-o continuă vacanță. Peste o perioadă am simțit că-mi lipsesc părinții și lor le era dor de nepoți. Eu am întîlnit oameni și acolo, am crezut c-o să-mi pot lega prietenii acolo, dar din păcate nu am reușit. Lumea din străinătate mie mi-a creat o impresie de dezamăgire.

Cît de greu ți-a fost să te integrezi într-o societate străină?

Înainte erau mai multe facilități pentru străini, acum e mai greu să te integrezi în societatea lor. Ceea ce nu mi-a plăcut la ei, punînd pe cîntar ce e la noi și ce e la ei, este libertatea prea mare. Mi-am zis că nu vreau să-mi cresc copiii în societatea lor. Ce ține de școli, vreau să confirm că la noi, aici, se face carte. Aici copiii știu ce înseamnă stimă față de profesori, iar profesorii au responsabilitatea de a cere de la copii să învețe. Acolo nu există așa ceva. Dacă elevul își dorește, atunci învață, dacă nu – nu e nimic grav.

Cu ce te-ai ocupat timp de un an în Spania?

Am avut norocul să continui să fac ceea ce făceam și aici, doar că mai greu. Eu, fiind din domeniul frumuseții, am crezut că acolo totul e cu mult mai dezvoltat, însă ajungînd în Spania, am văzut că sfera frumuseții se află la cel mai mic nivel. Văzînd asta, mi-am spus că eu am nevoie de ani de zile ca să mă dezvolt și să-i fac pe spanioli să înțeleagă ce e frumusețea. Eu nu doream să activez în altă sferă. Eu vreau să-mi trăiesc viața, nu aveam timp să mă reprofilez, pentru că trebuia și să muncesc, și să trăiesc. Mulți îmi spuneau că primul an e mai greu, toți au trecut prin asta. Prima perioadă ești în euforie, fiind în altă țară și văzînd lucruri noi, apoi începe să-ți fie dor de cei dragi. Copiilor mei le era foarte tare dor de bunici, voiau să meargă la țară să-și vadă verișorii.

Cu ce gînduri ai revenit acasă?

Eu am revenit cu alte gînduri și viziuni. Stînd acolo un an, mi-am aranjat gîndurile, chiarm am și meditat, am învățat să gîndesc pozitiv, pentru că totul depinde de oameni. La noi, poate din cauza că au vremuri grele, oamenii continuă să gîndească negativ, nimic nu le place, critică mereu. Iată, eu nu am fost un an acasă, și cînd am intrat în Chișinău l-am găsit altfel, a început să se dezvolte. Mulți îmi spuneau că atunci cînd o să mă întorc o să văd doar fețe înăcrite, dar nu este așa. După părerea mea, contează în ce parte te uiți și ce vrei să vezi.

Cum te-a primit Republica Moldova înapoi?

Foarte bine, nici nu m-am așteptat! Totul a început foarte bine. Am reintegrat ușor copiii la școală. Eu nu m-am gîndit c-o să revin tot la salonul de frumusețe în care am și lucrat, pentru că mă gîndeam că sînt deja lucrători acolo. Am fost primită cu brațele deschise și fără să mai spun ceva, m-au întrebat cînd încep lucrul. și clientele mele mi-au scris, m-au sunat și mi-au zis „bine ai revenit”, m-au întrebat cînd încep munca pentru a veni la mine. Iar asta mă bucură și-mi dă aripi.

Cu ce asociezi cuvîntul „acasă”?

Îl asociez cu părinții, cu persoanele dragi, cu stabilitate. Peste hotare fiind, mă simțeam în aer, nu aveam la cine să apelez cînd se întîmpla ceva, mă simțeam singură.

Nicăieri nu-i ca acasă, pentru că...

Nicăieri nu-i ca acasă, pentru că aici sînt rădăcinile noastre, sînt părinții, rudele, sînt locurile, tradițiile. Acolo, mie nu-mi ajungeau tradițiile. Poate e bine în străinătate, pentru că acolo sînt unele lucruri pe care noi nu le avem, dar, totuși, te naști într-o societate în care crești cu niște tradiții, pe care nu le poți scoate din tine și să fii altfel.

În cazul în care doriţi să deveniţi protagoniştii rubricii „Nicăieri nu-i ca acasă” sau ştiţi pe cineva care, după ani de pribegie, a ales să rămînă în Republica Moldova, daţi-ne de veste la adresa de email intreaba@noi.md, iar noi cu drag vom arăta lumii întregi motivele care v-au ţinut acasă şi care nu vă lasă să plecaţi.

Partenerii rubricii sînt Biroul Relații cu Diaspora din cadrul Cancelariei de Stat și Președinția Republicii Moldova.

Alte ediţii ale proiectului „Nicăieri nu-i ca acasă” le puteţi vedea aici.

0
0
0
0
0

Adăuga comentariu

500

Ați găsit o eroare în text? Marcați-o și tastați Ctrl+Enter

Ce părere aveți despre inițiativa președintelui Franței, Emmanuel Macron, de a deschide în următoarele luni o misiune permanentă de apărare la Chișinău?