Eşti însărcinată. Nu peste mult timp, vei deveni mamă. Îţi vei întîlni bebeluşul care, acum, face tumbe în interiorul tău şi îl simţi cu toată fiinţa.
Eşti plină de nerăbdare, dar şi de întrebări. Cum o să mă descurc? Cît să stau acasă? Voi fi o mamă bună? Cum va fi copilul meu? Ce se va întîmpla cu cariera mea? De ce să imi iau întreg concediul prenatal, dacă mă simt bine şi pot merge la birou? Concediul de creştere şi îngrijire a copilului de 2 ani este prea lung?
Întrebările unei femei însărcinate sînt foarte multe, generînd emoţii care, nu de puţine ori, sînt contradictorii şi te pot face să devii confuză. Te poţi simţi copleşită, poţi avea senzaţia că totul îţi scapă de sub control, că sînt atît de multe necunoscute în viitorul apropiat. Acest lucru poate deveni şi mai problematic în cazul care eşti o persoană obişnuită să deţină controlul.
Concediul de creştere şi îngrijire a copilului - cum gestionăm emoţiile schimbării?
Recunoaşte şi acceptă tot ceea ce simţi, ca fiind un lucru cît se poate de firesc. sîntem construiţi să simţim şi bucurie, şi tristeţe, şi îngrijorare, uneori furie. Emoţiile sînt universale, chiar şi cele care ne pun în dificultate. Toate fiinţele umane nutresc emoţii şi sentimente variate. Cu cît vei accepta mai repede şi pe deplin ceea ce simţi, în special în cazul emoţiilor percepute ca fiind neplăcute, cu atît acestea vor scădea în intensitate şi pot fi integrate mai uşor. Tot ce va urma în viaţa ta de mamă, pentru că vor fi nenumărate situaţii care te vor lua prin surprindere, nu poate fi anticipat şi, cu atît mai puţin, controlat.
Concediul de creştere şi îngrijire a copilului - de ce e şi concediu prenatal o necesitate
Este foarte util să-ţi iei întreg concediul prenatal sau, cît poţi de mult din acesta, indiferent ce pare a fi la birou de importanţă majoră şi de nerealizat fără tine. Doar pare. Obiectiv, întotdeauna se pot găsi soluţii, iar acest lucru este în sarcina angajatorului, nu a ta. Este un drept al tău, legal, de care poţi beneficia. Ce poţi face în aceste zile? Odihneşte-te cît mai mult! După naştere, pentru ani buni, odihna va fi pe la sfîrşitul listei de priorităţi deoarece, micul omuleţ va avea nevoie de întreaga ta atenţie, disponibilitate, energie. Aşadar, acum citeşte, ascultă muzică, plimbă-te, vizionează filme, fă toate acele lucruri care îţi plac, te încarcă. În fond, de cînd n-ai mai avut o asemenea vacanţă îndelungată? În acest fel, vei acumula rezerve de energie şi emoţii pozitive de care vei avea mare nevoie după ce naşti. Odată cu naşterea, atît în viaţa ta, cît şi în viaţa de cuplu, intervin schimbări majore, pe toate planurile.
Concediul de creştere şi îngrijire a copilului - beneficii pentru copil
Te-ai întrebat pe parcursul sarcinii, ce poţi face pentru a fi o mamă bună. Dincolo de sentimentul de iubire, poate că cel mai valoros lucru pe care i-l poţi oferi copilului tău este timpul. Cei doi ani, acordaţi prin lege, pentru îngrijirea copilului, sînt esenţiali în dezvoltarea sa emoţională şi cognitivă. Din primul moment al vieţii lui, tu eşti centrul universului său, prin tine şi numai cu ajutorul tău poate procesa şi integra multitudinea de informaţii din mediu şi, mai ales, tot ceea ce simte. Tu poţi descifra şi traduce, pe înţelesul lui, tot ceea ce simte, devenind astfel oglinda emoţiilor sale. În această perioadă, se pun bazele ataşamentului, adică acea nevoie înscrisă în genele noastre de apropiere, conectare, la o altă fiinţă umană. John Bowlby este cel care a formulat teoria ataşamentului, relevînd trei tipuri de ataşament: securizant, evitant si ambivalent. Cu cît conectarea mamei la bebelusul său este mai acordată nevoilor acestuia, cu atît sînt şanse mai mari pentru copil să se dezvolte armonios pe toate planurile (mai ales emoţional) şi să dezvolte un ataşament securizant (de siguranţă). Beneficiul viitor pentru copil, pentru întreaga sa viaţă, este faptul că va avea încredere în el, va considera lumea ca fiind primitoare şi sigură, va dezvolta relaţii armonioase cu cei din jur, copii şi adulţi, îşi va cunoaşte propria valoare şi locul care i se cuvine. Cum spunea Gary Chapman ,,Copilul îndeajuns de iubit devine un adult responsabil.”
Concediul de creştere şi îngrijire a copilului - nu te suprasolicita
Nu de puţine ori, ca proaspete mame, cădem în capcana supraresponsabilizării şi avem senzaţia că nimeni nu se va descurca mai bine decît noi sau că nimeni nu ne va ajuta, ori credem că ceilalţi apropiaţi, de la partener pînă la bunici, ar trebui să ghicească, singuri, cînd şi de ce anume tip de ajutor avem nevoie. Aşadar, învaţă să ceri ajutor şi nu ezita să o faci; adresează cereri directe, solicită ajutorul celor apropiaţi; măcar de cîteva ori pe săptămînă, poate face altcineva curat, spăla vasele, găti sau chiar supraveghea copilul o oră sau mai multe, astfel încît tu să te odihneşti sau să faci orice altceva îţi place şi te relaxează. Chiar şi prietena ta cea mai bună poate că ar fi încîntată să te ajute. Nu porni de la presupunerea că ceilalţi vor fi deranjaţi sau vor refuza, testează realitatea, întrebîndu-i. Ai nevoie să fii odihnită şi să-ţi încarci bateriile, pentru că de starea ta de bine depinde şi starea copilului, echilibrul său emoţional. Aminteşte-ţi că micul omuleţ absoarbe ca un burete emoţiile tale. Dacă tu eşti bucuroasă, şi el va fi, dacă tu eşti suparată, el va simţi încordarea ta, dacă eşti furioasă, poate prelua starea.
Concediul de creştere şi îngrijire a copilului - depresia postnatală
Nu de puţine ori, apare binecunoscuta depresie postnatală, care poate fi observată cu uşurinţă de către cei apropiaţi mamei, manifestîndu-se prin oboseală prelungită, irascibilitate, episoade fracvente de plîns, lipsa interesului faţă de lucrurile din jur, uneori chiar şi pentru copil. La baza depresiei stau, pe de o parte, transformările hormonale specifice perioadei postnatale, iar pe de altă parte, absenţa unei interacţiuni benefice, de încurajare şi susţinere pentru proaspăta mamă, din partea celor apropiaţi.
Concediul de creştere şi îngrijire a copilului - partenerul se poate simţi neglijat
Nici pentru partenerul tău, lucrurile nu sînt prea uşoare. Atenţia ta, care înainte se revărsa, de cele mai multe ori, asupra lui, este acum dedicată, aproape în totalitate, copilului. Tatăl se poate simţi respins, neglijat, neimportant, gelos sau lăsat pe din afară. E bine ca tu să ştii aceste lucruri şi să încerci să le previi, atît cît este posibil, chiar din timpul sarcinii. Cea mai bună soluţie rămîn discuţiile deschise şi recunoşterea emoţiilor, sentimentelor frustrante care, o dată exprimate, vor scădea în intensitate, iar asta vă va ajuta să identificaţi soluţii. De exemplu, dacă partenerul mărturiseşte că se simte ,,în plus”, îi poţi propune să se implice mai mult în viaţa copilului, de la a-l îmbăia, pînă la a-l scoate la plimbare, singur, în weekend. De altfel, este necesar ca cei doi să aibă şi momentele lor, exclusive, pentru a forma o legătură apropiată şi a menţine în buna stare de funcţionare relaţia de cuplu. Pentru copilul tău, este îndeajuns să fii o mamă suficient de bună, nu este necesar să fii o mamă perfectă.
Adăuga comentariu