Lupta cu monopolurile, scoasă din lista preocupărilor autorităților

Foto: moldova-suverana.md

Irina Astahova

În discuţiile privind situaţia din economia Moldovei deseori se aud acuzaţii abstracte de monopolizare a unor pieţe sau sfere de activitate. Aceste acuzaţii deja au devenit o figură de stil, nişte expresii uzuale. Toţi ştiu că în spatele lor se află ceva, intuiesc ce, dar de regulă acestea nu se concretizează. În percepţia societăţii, care s-a format în baza prevederilor anterioare ale legislaţiei antimonopol, monopolurile sînt un rău prin definiţie.

Însă anul trecut totul s-a schimbat. În Moldova nu mai există legislaţie antimonopol. După adoptarea noii Legi a concurenţei s-a schimbat însăşi filozofia regulilor de concurenţă în Moldova. În realitate însă nimeni nu a observat nimic. Și legea oamenii o numesc aproape mașinal: ”despre lupta cu concurenţa”, probabil prin analogie cu Legea cu privire la prevenirea şi combaterea corupţiei”. Desigur, aici se cer analogii mai extinse, în pofida diferenţelor de noţiuni.

Lupta împotriva corupţiei şi protecţia concurenţei fără vreun protecţionism local – sînt condiţiile principale ale partenerilor europeni pentru semnarea Acordului privind zona de liber schimb RM-UE. Însă atitudinea populaţiei locale faţă de aceste noţiuni este duplicitară. Teoretic, noi toţi înţelegem ce înseamnă, dar deseori această înţelegere nu corespunde legislaţiei europene.

Se pare că din acest motiv, săptămîna trecută, reprezentantul Misiunii UE în Moldova, împreună cu conducerea Consiliului Concurenţei, s-a întîlnit cu jurnaliştii pentru a explica esenţa noii legi, care, deşi a fost adoptată acum un an şi jumătate, continuă să fie percepută ca nouă.

Din păcate, din această întrevedere neclară, ziariştii au luat doar anumite concluzii răzleţe despre faptul că noul Consiliu al Concurenţei va continua lupta cu monopolurile pe diferite pieţe. În realitate, potrivit noii legi, nimeni nu va lupta cu monopolurile. În textul legii nu există nici termenul de monopol. Potrivit funcţionarilor noştri, „legislaţia antimonopol” este, în general, o „noţiune rusească”.

Legislaţia europeană implementată în Moldova nu luptă cu monopolurile. Mai mult, potrivit filozofiei noii Legi a concurenţei (2012), să fii un jucător mare pe piaţă nu este un lucru rău. Jucătorii mari sînt o realitate pe care vom fi nevoiți să o acceptăm.

Dacă în Legea din anul 2000 ”activitatea monopolistă” se referea la ”acţiunile anticoncurenţiale”, atunci în noua lege este vorba despre abuzul de situaţia dominantă. Însăşi situaţia dominantă este definită, potrivit legii din anul 2012, ca deţinerea unei cote de 50% din piaţă (în legea din 2010 – de la 35 %).

„Este interzisă folosirea unei poziţii dominante pe piaţa relevantă în măsura în care aceasta poate afecta concurenţa sau leza interesele colective ale consumatorilor finali”.

******
„Legislaţia antimonopol – această noțiune apriori are o conotaţie negativă, - a spus pentru NOI.md unul dintre specialişti. – De exemplu, în Moldova un producător de bere controlează mai mult de jumătate din piaţă, fapt ce nu constituie o încălcare a legislaţiei. Însă dacă acest producător, de exemplu, ar interzice magazinelor să vîndă producţia concurenţilor, atunci aceasta ar constitui un abuz şi chiar infracţiune”.

Legea reglementează patru tipuri de bază ale activităţii anticoncurenţiale: 1) abuzul de poziţie dominantă; 2) concurenţa neloială; 3) acordurile anticoncurenţiale, înţelegerile de cartel; 4) acţiunile anticoncurenţiale sau inacţiunea organelor de stat. Sînt enumerate şi tipurile de infracţiuni ce sînt contracarate conform legislaţiei.

„La noi aproape toate încălcările se referă la concurenţa neloială. Deşi înţelegerea de cartel, de exemplu, este o încercare de a evita concurenţa, iar abuzul de situaţia dominantă este o încercare de a înlătura concurenţii, - spune interlocutorul. – Acestea sînt noţiuni diferite”.

Legea concurenţei a fost elaborată în strictă conformitate cu legislaţia privind protecţia drepturilor consumatorilor. De aceea, în consecinţă, din pe urma concurenţei loiale trebuie să cîştige anume consumatorii, afirmă funcţionarii europeni. Şi ei chiar consideră că în timpul apropiat, pe piaţa unor servicii preţurile ar trebui să scadă în urma implementării legii.

Experţii moldoveni sînt sceptici faţă de asemenea afirmaţii: „Concurenţa pe pieţele din Moldova are particularităţile ei şi deseori cei care luptă cu încălcările intenţionează să ia locul contravenienţilor. În asemenea situaţii nu putem vorbi despre o reducere a preţurilor”.

Noua lege reglementează activitatea Consiliului Concurenţei, care deja a fost creat şi şi-a început lucrul. Săptămîna trecută parlamentul a adoptat majorarea statelor pentru această instituţie pînă la 80 de persoane în 2014, în acest scop fiind alocate 13 milioane de lei. Pînă în anul 2016 Consiliul Concurenţei va avea 135 de angajaţi.

Deputaţii din opoziţie însă s-au arătat sceptici faţă de majorarea componenţei consiliului, care este succesor de drept al Agenţiei pentru Protecţia Concurenţei. În opinia lor, agenţia pînă în prezent nu a făcut faţă cerinţelor, iar majorarea numărului de angajaţi nu va conduce la ameliorarea mediului concurenţial.

Potrivit experţilor guvernamentali, Consiliul Concurenţei are rolul de arbitru, care urmăreşte ca pe ring să fie respectate regulile jocului şi activitatea acestuia este necesară. Iar pentru a nu-i permite acestuia să sperie businessul, legea prevede că instituţia are dreptul să investigheze un caz sau altul doar în baza unor sesizări privind încălcarea drepturilor concurenţilor.

Însă majoritatea sesizărilor parvin de la investitorii străini, care cunosc legislaţia europeană privind concurenţa. Antreprenorii locali deseori vin cu semnale abstracte, fără a indica nume, companii. Este clar că astfel ei încearcă să se protejeze de o posibilă persecutare a concurenţilor, care ar putea avea legături.

Destul de des, cu acuzaţii privind încălcarea regulilor concurenţiale vin şi reprezentanţii puterii, politicieni, patroni etc. În special, funcţionarii dau drept exemplu cazul în care preşedintele patronatului din agricultură vorbeşte despre monopolizarea exportului de grîu.

Însă, potrivit noii legi, vorbele rămîn doar vorbe, dacă ele nu sînt confirmate de probe concrete ale încălcării. Pe de altă parte, dacă compania într-adevăr efectuează cea mai mare parte din exportul anumitor mărfuri, dar respectă legislaţia concurenţială, atunci consiliul nu poate avea nicio pretenţie faţă de ea. Deoarece noi nu mai luptăm cu monopolurile.

Sau mai sînt asemenea situaţii cînd unul dintre miniştri declară că ştie despre cîteva cazuri de înţelegeri de cartel pe diferite pieţe din ţară. Însă dacă el ştie despre aceste înţelegeri şi nu spune, atunci aceasta este calificată drept tăinuire și, deci, crimă.

Nu ştiu de ce, aceste declaraţii făcute de persoane oficiale de la tribune înalte nu au continuitate. Asta în pofida faptului că legea îi oferă consiliului competenţe largi şi prevede pedepsirea companiilor care refuză să prezinte informaţii pentru investigaţie. Însă majoritatea investigaţiilor pe care le efectuează consiliul au legătură cu încălcările companiilor locale, sesizate de filialele companiilor străine.

În opinia expertului nostru, noua legislaţie în domeniul concurenţei este orientată, în primul rînd, spre protecţia intereselor companiilor mari, a investitorilor străini, prezenţa cărora în Moldova ar putea să sporească odată cu intrarea în vigoare a Acordului privind zona de liber schimb.

În legea din anul 2000 era articolul ”Măsuri protecţioniste şi stimulatorii”, care prevedea „în scopul protecţiei producătorilor autohtoni, asigurării nevoilor statului în principalele tipuri de producţie, dezvoltării concurenţei” adoptarea de către stat a unor măsuri temporare de protejare sau de stimulare. În noua lege asemenea măsuri deja nu se prevăd.

Deja astăzi este evident că sensul şi consecinţele aplicării acestei legi, deocamdată, nu sînt clare pentru antreprenorii locali, care sînt învăţaţi de trista experienţă de neexecutare a „legislaţiei antimonopol” – în primul rînd de către organele de stat. Şi anume businessul local ar putea suferi în urma liberalizării pieţei, cînd aici vor veni companii străine mari şi puternice, situaţia dominantă pe piaţă a cărora nu va mai fi considerată drept un avantaj anticoncurenţial.