Chiril Gaburici: Mă mîndresc cu oamenii noştri care au putut să se manifeste în diferite ţări

Foto: noi.md

Irina Astahova

În ultimul timp se vorbeşte foarte mult despre gastarbeiterii moldoveni, despre oamenii care lucrează peste hotare şi care, de fapt, susţin economia moldovenească cu salariile lor. În majoritatea cazurilor noi îi avem în vedere pe cei, care efectuează lucrări necalificate. Însă, în realitate, sînt mulţi conaţionali de-ai noştri care obţin succese remarcabile peste hotare în diverse domenii, datorită talentului, calificării înalte şi capacităţii de muncă de invidiat. Prin aceasta ei creeează o imagine pozitivă ţării noastre. Unul dintre aceştia este Chiril Gaburici, care încă la începutul anului trecut conducea compania Moldcell din Moldova. În vara anului trecut el a fost numit director general al companiei Azercell din Azerbaidjan. Despre diferenţele dintre pieţele telefoniei mobile ale celor două ţări, ce riscuri pot fi admise în afaceri şi ce fac moldovenii la Baku, Chiril Gaburici a vorbit în cadrul unui interviu oferit Irinei Astahova.

- Ce loc ocupă Azercell pe piaţa Azerbaidjanului şi cum e să conduci o asemenea companie, în comparaţie cu cea moldovenească?

- În primul rînd, Azercell face parte din grupul de companii Teliasonera, la fel ca şi Moldcell. În interiorul grupului permanent au loc rotaţii. Eu am devenit conducătorul companiei azere în urma unei asemenea rotaţii.

Dacă e să comparăm companiile noastre, atunci, în primul rînd, este vorba de pieţe: în Moldova locuiesc 3,5 milioane de oameni, în Azerbaidjan – 9,5 milioane. Compania Moldcell este al doilea operator în ţară după numărul de abonaţi, iar Azercell – e lider. Pe piaţa azeră a telefoniei mobile sînt trei operatori: compania noastră deţine 52% din piaţă.

Pentru a fi mai clar, Azercell este unul dintre cei mai mari contribuabili din ţară, cel mai mare după companiile petroliere. Transferurile în bugetul de stat constituie 1,2 miliarde de dolari.

Mai departe, dacă e să comparăm companiile noastre, atunci cea moldovenească are 320 de angajaţi, iar cea azeră – 1200, rulajul anual este de 60 de milioane şi 600-700 de milioane, respectiv.

Compania pe care o conduc astăzi se distinge prin nivelul de profitabilitate. Pe de o parte, avem un control riguros al cheltuielilor. Pe de alta – deoarece sîntem cu cîţiva paşi înainte în tehnologii, acoperire, calitatea serviciilor, acest fapt ne permite să menţinem preţuri mai înalte ca cele ale concurenţilor, care nu pot oferi clienţilor servicii la fel de calitative.

Uneori clienţii noştri vor să economisească şi pleacă la concurenţi. Ca rezultat, ei plătesc cu 10-15% mai puţin pentru servicii, dar în detrimentul calităţii – deseori nu pot apela anumiţi abonaţi. De aceea, în final, ei revin la noi.

Serviciile noastre într-adevăr sînt mai scumpe, dar şi investiţiile noastre sînt mai substanţiale faţă de cele ale altor companii de telefonie mobilă – peste un miliard de dolari. Şi vom continua să majorăm investiţiile, datorită faptului că avem sprijin din partea oficiului central al grupului.

Orice s-ar întîmpla pe această piaţă – dar nu numai aici, această politică este promovată în toate ţările unde este prezent acest grup, - noi urmărim ce se întîmplă în sfera tehnologiilor noi şi vom rămîne lideri în implementarea lor. Deoarece înţelegem: dacă investim în dezvoltare astăzi, mîine va fi mai uşor.

Desigur, există şi o oarecare teamă că tehnologiile nu vor fi pe înţelesul populaţiei, că nu vor merge. Chiar şi la Chişinău, cînd am obţinut licenţa 3G, a fost o investiţie atentă. Noi nu ştiam cum va reacţiona piaţa la această tehnologie, cum se vor dezvolta telefoanele, au fost foarte multe probleme. Însă s-a dovedit că piaţa reacţionează foarte repede la inovaţii.

- Există diferenţe în preferinţele consumatorilor?

- Sînt anumite particularităţi. Aici unele servicii sînt mai populare decît în Moldova. De exemplu, cele legate de tematica religioasă. Am încercat să lansăm în Moldova un fel de calendar bisericesc, însă nu a mers. Apoi în Moldova oamenii nu descarcă muzică de pe numere scurte, dar mai mult intră pe Internet. Aici, în Azerbaidjan, acest serviciu se bucură însă de popularitate.

Desigur, trebuie să ne acomodăm, să înţelegem cum reacţionează oamenii la diferite servicii în alte ţări. Şi acest lucru este interesant, ne ajută să ne dezvoltăm.

- Discut cu dumneavoastră şi am o senzaţie stranie că aveţi accent azer. În ce limbă vorbiţi la Baku?

- În interiorul companiei utilizăm, în general, limba engleză. Aici am început să învăţ limba turcă, deoarece limba azeră se aseamănă foarte mult cu ea. Şi asta mă ajută. Însă încă nu pot vorbi. Înţeleg cînd cineva mi se adresează, dar nu pot răspunde şi trec la limba rusă sau engleză.

- Cît de lungă a fost perioada de adaptare la condiţiile noi?

- În realitate nu am avut parte de o asemenea perioadă, trebuia să încep lucrul. Eu trebuia să lucrez astfel ca să nu dau de gol pe nimeni. Compania mi-a încredinţat mai multă responsabilitate decît am avut pînă atunci. Eu răspund în faţa acţionarilor, a angajaţilor, faţă de abonaţii noştri, care sînt peste patru milioane.

- Cum s-a schimbat viaţa dvs. în ultimul an ?

- Iniţial, încercam să înţeleg tot ce se întîmplă la companie. Am avut noroc, deoarece am o echipă excelentă, am chiar doi angajaţi din Moldova, care m-au susţinut. În special, Cristina Coşcodan, directorul de marketing, care lucrează aici din anul 2009.

Au fost momente importante pentru mine şi familia mea. De exemplu, feciorul mai mare, Nichita, care are 9 ani, învaţă acum într-o şcoală cu predare în limba engleză. Am fost nevoiţi să ne acomodăm, pentru că el vorbea în engleză, dar să înveţi în engleză e cu totul altceva. Îmi făceam foarte multe griji, neștiind dacă se va putea obişnui. Îmi făceam griji şi pentru fiul mai mic Gruia – care a împlinit trei ani – aici e altă climă, mă gîndeam să nu să se îmbolnăvească, cum se va aclimatiza. În afară de aceasta, el mereu vroia să se întoarcă acasă, la Chişinău. În cele din urmă, toate s-au aranjat.

Eu nu am avut timp, trebuia să mă acomodez foarte repede. Şi orarul de muncă e foarte dur din toate direcţiile: azi la Stockholm, poimîine la Istanbul, peste patru zile la Londra, apoi trebuia să mai vin şi în Moldova, iar în paralel, trebuia să conduc compania din Baku. Trebuia să-mi revin imediat după zboruri.

Cred că noi toţi am început să ne adaptăm mai repede în noile condiţii. Îmi amintesc cînd în copilărie părinţii mei plecau undeva, ei îşi făceau bagajele cu două săptămîni înainte, apoi încă două săptămîni după ce reveneau povesteau despre călătorie. Înainte lumea era atît de mare şi inaccesibilă, iar acum e tot mai mică şi mai mică, datorită tehnologiilor şi globalizării.

- Ce aţi lăsat la Chişinău?

- Am lăsat la Chişinău, în primul rînd, părinţii şi prietenii. Însă o dată pe lună mă strădui să fiu aici. Vin şi pentru că recent am fost numit membru al Consiliului economic de pe lîngă premierul R.Moldova. Deocamdată a avut loc doar o reuniune informală a consiliului, la care am discutat cum vom acţiona pentru ca lucrul nostru să fie eficient.

Din consiliu fac parte experţi, reprezentanţi ai mediului de afaceri, inclusiv al celor care lucrează peste hotare. Eu cred că este o abordare corectă, deoarece asemenea oameni au nu numai experienţa personală, dar şi experienţa ţării unde lucrează.

Totodată, fac parte din Consiliul directorilor al companiei Moldcell. Fiind la Chişinău, am început unele proiecte, iar acum ele sînt în derulare.

Am şi un hobby – Clubul naţional al sportului auto, pe care îl conduc. Pot spune cu mîndrie că deja al doilea an la rînd noi desfăşurăm competiţiile internaţionale V1 Challenge Moldova, cu respectarea tuturor regulilor FIA (Federaţia Internaţională a sportului auto). Specificul acestor competiţii constă în faptul că sînt utilizate automobile speciale Volkicar, create în Turcia.

- Ce experienţă acumulată în Azerbaidjan v-ar fi de folos în Moldova?

- Aici negocierile au loc altfel, mult mai dur. Avem ce învăţa. Acest lucru mă ţine în formă şi mă ajută să mă dezvolt. În Moldova oamenii sînt mult mai calmi.

În unele situaţii, businessmenii aici mai uşor merg la risc, sînt mai hotărîţi, îşi permit acest lucru, chiar dacă nu sînt siguri 100%. De exemplu, un cunoscut a început afacerile, în condiţiile cînd eu, spre exemplu, aş măsura de 10 ori. Acum el culege roadele.

Sînt şi multe lucruri comune între oamenii de afaceri – dacă te dedici în totalitate businessului, totul îți reușește. Acest lucru este valabil oriunde, oriunde te-ai afla: în Moldova, Azerbaidjan sau America.

Apropo, în Moldova noi deja am implementat experienţa azeră în compania Moldcell – logica vînzărilor. Aceasta s-a întîmplat încă pe timpul aflării mele la Chişinău. Noi pur şi simplu am copiat sistemul vînzărilor. Pentru aceasta, eu veneam o dată în jumătate de an la Baku.

- De aceea, dvs. aţi ajuns, în cele din urmă, la Baku?

- Nu, eu am fost nu numai la Baku, dar şi în alte oraşe şi ţări. Pur şi simplu, oficiul central al grupului Teliasonera a decis unde trebuie trimis Chiril Gaburici. Iar cînd în Moldova era ales conducătorul companiei, care mi-a ocupat locul, eu am propus să fie o persoană din echipă, pentru a reduce perioada de adaptare.

- Sînteţi nevoit să călătoriţi în diferite ţări. Vă întîlniţi cu moldoveni acolo, ce întîlniri vi s-au întipărit?

- Sincer, mă mîndresc cu oamenii noştri. Mulţi dintre prietenii mei lucrează în America, în Europa. Noi comunicăm şi acum. Eu cred că e bine cînd ţara este cunoscută prin oamenii care obţin succes.

De exemplu, prietenul meu Alexandr Luchianov, s-a manifestat peste hotare ca unul dintre ei mai buni antrenori de diving, a lucrat în mai multe ţări. Apoi a revenit în Moldova şi a început să investească în producţia vinului de înaltă calitate. Compania lui Et cetera wine este cunoscută deja nu numai în Moldova.

Acum trei ani, împreună cu angajaţii Мoldcell am cules struguri şi am făcut vinul nostru cu ajutorul specialiştilor de la Et cetera. Iar în urmă cu două săptămîni, eu, împreună cu directorii companiei azere, am venit la Chişinău, am fost la Alexandru, am cules din nou struguri. Oaspeţii s-au familiarizat cu cultura noastră, au văzut cum se face vinul. Echipa a rămas foarte mulţumită. A fost un teambuilding foarte bun.

- Acum compania azeră va avea propriul vin în Moldova?

- Cînd vinul va fi gata, noi îl vom trimite încoace şi, cel puţin, vom organiza o degustaţie.

- Vă întîlniţi la Baku cu conaţionalii noştri? Cît de mare e diaspora moldovenească de aici?

- Nu aş spune că diaspora este mare, însă mereu apar oameni noi. În special, în Azerbaidjan se construiesc cîteva fabrici de vin, acolo lucrează mulţi specialişti moldoveni. E interesant cum au ajuns ei aici: azerii cumpărau utilaj din Italia, iar acolo italienii le-au recomandat profesionişti moldoveni.

De cînd am venit la Baku văd cum sporeşte activitatea ambasadei noastre. Noi lucrăm împreună, marcăm sărbătorile naţionale. În acest an am sărbătorit Ziua Independenţei. A fost cea mai reuşită sărbătoare. Chiar şi ambasadorul Igor Bodiu a menţionat acest fapt. Noi am făcut-o specială – am adunat toţi oaspeţii şi am plecat pe un vas în Marea Caspică, pentru o oră şi jumătate, am discutat, am băut vin moldovenesc. La eveniment au venit şi reprezentaţii misiunilor diplomatice, oaspeţi de onoare. Muzicanţii au cîntat chiar şi cîteva cîntece în limba moldovenească.

Aşa că, deşi sîntem puţini aici, noi promovăm activ ţara noastră.