Nicolae Chirtoacă: Moldova ar putea renaşte doar prin credinţă

Foto : tribuna.md

Nicolae Chirtoacă este cunoscut în Moldova ca diplomat şi filozof. Iar analizele sale politice sînt apreciate chiar şi de oponenţii săi. În primăvara acestui an, Nicolae Chirtoacă a creat Partidul ”Forţa Poporului” şi vrea să-şi utilizeze cunoştinţele şi experienţa pentru modernizarea societăţii moldoveneşti. Nicolae Chirtoacă a vorbit despre situația actuală şi perspectiva viitorului apropiat într-un interviu acordat jurnalistei Irina Astahova.

- Guvernul Iurie Leancă a început numărarea după primele o sută de zile de guvernare. Cum aţi caracteriza politica noului guvern în această perioadă?

- Pentru noi nu este atît de important raportul de activitate al guvernului coaliţiei proeuropene, cît tendinţele negative ce s-au manifestat destul de clar în această perioadă. În primul rînd, noi vedem că după prăbuşirea alianţei şi apariţia actualei majorităţi parlamentare, care la fel s-a numit coaliţie proeuropeană, de fapt nu s-a schimbat nimic. Vedem din nou o politică neclară, acţiuni spontane şi necoordonate ale unor miniştri, care nu se supun logicii.

Puterea continuă să poleiască situaţia din economie şi tinde să reducă importanţa problemelor reale cu care se confruntă societatea şi majoritatea cetăţenilor. Ca şi pe timpurile guvernelor anterioare, conduse de liberal-democraţi, este folosită aceeaşi atitudine în „comunicarea” cu poporul: „cu cît mai puţine rezultate, cu atît mai mult PR”.

Totodată, continuă delapidarea proprietăţii de stat în scopul îmbogăţirii persoanelor apropiate puterii. În lipsa unei transparenţe, guvernul permite persoanelor necunoscute să privatizeze singura bancă de stat din R.Moldova şi oferă în concesiune Aeroportul Internaţional Chişinău. Se pare că actuala coaliţie nu are de gînd să se oprească aici. În același timp, pe vectorul extern norii se adună şi noi iarăşi nu vedem acţiuni concrete ale puterii pentru reglementarea situaţiei.

Nu este clar nici faptul cum guvernul intenţionează să-şi onoreze, măcar parţial, promisiunile destul de triumfaliste şi excesiv de optimiste. Spre exemplu, pe de o parte a fost declarată crearea a mii de noi locuri de muncă, pe de alta – drumurile sînt reparate de cine vreţi, dar numai nu de locuitorii Republicii Moldova. Pe de o parte, organizaţiile financiare internaţionale ne promit credite. Aici noi sîntem recordmeni – ţara a acumulat datorii de şase miliarde de dolari, nu avem cu ce ne mîndri. Pe de altă parte, cum vom achita aceste datorii, dacă economia noastră aşa şi nu funcţionează?

În pofida tuturor greutăţilor, nu este exclus că în noiembrie ne vom apropia de semnarea Acordului de asociere cu Uniunea Europeană. Dar cum va avea loc acest lucru pe fundalul corupţiei, inactivităţii absolute a organelor de drept şi controlului total asupra justiţiei?

De aceea, eu consider că schimbări pozitive şi reale în economie, sfera socială şi politica externă a Republicii Moldova vor avea loc doar atunci cînd la putere vor veni adevăraţi patrioţi ai acestui stat.

- Cum credeţi, embargoul asupra vinurilor moldoveneşti în Rusia este o problemă geopolitică sau totuşi economică? Cum aţi soluţiona Dvs. această situaţie?

- În primul rînd, eu nu aş pune problema: sau – sau. Noi veşnic contrapunem totul: vedem în toate conflict, nu sîntem capabili să sintetizăm, să vedem lumea în toată diversitatea ei, iar față de Rusia vedem încercarea de a menţine cumva sub control ceea ce se numeşte spaţiu post-sovietic. Rusia foloseşte o politică neconstructivă, iraţională şi chiar dăunătoare pentru ea, deoarece nu fortifică relaţiile tradiţional prieteneşti cu aceste ţări şi nu soluţionează problema în general.

Se creează impresia că totul se face pentru a susţine ideea că Rusia este o supraputere şi că ea poate presa pe oricine. Şi ea presează. Embargoul din 2006, într-adevăr, a adus un prejudiciu substanţial Moldovei. De atunci s-a redus brusc volumul de vinuri livrate în Rusia. Însă noi în continuare sîntem dependenţi de piaţa rusă, în proporţie de aproximativ 28%. Totuşi, eu nu am observat panică printre moldoveni. Tonul a fost dat de o companie, conducătorii căreia au spus: ne va fi greu, dar ne vom reorienta către alte pieţe, pentru a nu depinde de mofturile cuiva.

Desigur, reprezentanţii Rusiei se străduie în fel şi chip să menţioneze că blocada producţiei moldoveneşti poartă un caracter eminamente economic. Deoarece această ţară este membru al OMC, ea nu-şi poate închide univoc şi brusc pieţele sale pentru mărfurile altor state, care, de asemenea, sînt membre ale OMC. Dacă Rusia a semnat acorduri internaţionale privind relaţiile comerciale, atunci ea trebuie să se ghideze de principiile acestora, pentru a evita acuzaţii de încălcare a acordurilor.

Şi totuşi, este evidentă încercarea de a face presiuni asupra Moldovei. Ulterior, ar putea fi aplicate şi alte mijloace pentru a presa majoritatea parlamentară: în primul rînd, s-ar putea repeta situaţia cu georgienii, cînd aceştia, pur şi simplu, erau vînaţi şi expulzaţi demonstrativ din Rusia. Deşi acest lucru va fi mai greu de făcut cu sute de mii de migranţi moldoveni. Şi apoi Rusia are nevoie de forţă de muncă. În al doilea rînd, se va agrava situaţia din Transnistria – paradoxal, dar Rusia are nevoie acum de Transnistria mai mult ca 5-7 ani în urmă. În al treilea rînd, nu este exclus pericolul deconectării gazului. Aşa că situaţia cu vinificatorii este doar un preludiu.

- Dar toate aceste probleme au fost previzibile. Totuşi, reprezentanţii coaliţiei de guvernare cheamă populația să fie răbdătoare şi să aibă încredere în integrarea europeană. Oare guvernul nu ar fi trebuit să ofere în schimb un plan concret de acţiuni pentru soluţionarea acestor probleme?

- Aceste declaraţii poartă un caracter populist şi reies din simpla încredere că „Occidentul ne va ajuta”. Într-adevăr, un guvern normal şi funcţional trebuie să fie gata – dacă nu de situaţii extreme, atunci de situaţii extrem de dificile. Şi trebuia, cel puţin, creat un grup de lucru pe lîngă preşedintele ţării, care, apropo, poartă răspundere personală pentru securitatea şi politica externă a statului, pentru analiza tuturor consecinţelor presiunilor Moscovei.

Iar guvernul trebuie să analizeze toate riscurile care şi le asumă în astfel de situaţii, însă reprezentanţii puterii declară neconvingător că nu sînt probleme. Să repeţi că Moldova are o idee naţională – integrarea europeană – este o metodă neinspirată şi fără sens de utilizare a fetişizării Europei în scopuri politice înguste. Calea integrării europene este doar o posibilitate de modernizare a Moldovei, de depăşire a stării de retard în care ne aflăm ultimele două decenii. Iar să consideri că Europa ne va ajuta cînd noi singuri nu sîntem în stare să ne ajutăm – este o retorică extrem de periculoasă şi neinspirată.

O impresie şi mai apăsătoare a lăsat-o preşedintele Nicolae Timofti. Nimeni nu aşteaptă de la acest om viziuni clare, poziţii ferme şi acţiuni consecutive, dar încercarea de a spune că problema poartă un caracter tehnic şi că noi o vom depăşi împreună cu Moscova denotă nu numai o neînţelegere a momentului politic, dar şi o incapacitate, ca preşedinte, de a asigura securitatea şi stabilitatea acestei ţări, inclusiv cea alimentară.

Concluzia vine de la sine: cei care se află acum la putere nu sînt suficient de profesionişti, ei nu sînt adecvaţi riscurilor şi dificultăţilor prin care trece Republica Moldova. Şi asta trebuie să o spunem deschis.

- Sînteţi unul dintre primii care aţi declarat război regimului oligarhic, numind clar acest fenomen în politica moldovenească. Însă, cerînd demisia actualului regim oligarhic, nu veţi obţine oare înlocuirea lui cu alt regim oligarhic?

- Este o abordare naivă, ce nu conţine cunoştinţe despre legităţile ce au loc în procesul de dezvoltare a societăţii. Toate ţările care au adoptat calea reformelor, inevitabil trec prin această perioadă extrem de dificilă a dezvoltării – apariţia capitalismului oligarhic sălbatic, care are caracter de clan şi de „cumătrism”. Clanul are legături de familie, de rudenie, nu doar directe, este o anumită grupare, care nu este interesată obiectiv nici de democraţie, nici de economia de piaţă. El încearcă să distrugă prin monopol orice concurenţă. Mai mult, puterea este un scop în sine pentru clan, o metodă de a acumula capitaluri repede şi cu orice preţ, creînd şi alimentînd starea de fărădelege şi a marasmului dirijat de instituţiile puterii de stat, de toate cele trei ramuri ale ei. În acest sens, oligarhia nu este compatibilă cu democraţia. Oligarhia este sinonimul corupţiei de sus pînă jos, şi noi sîntem martorii acestui proces.

Regimul oligarhic poartă un caracter de acaparare, el scoate bani practic din tot. Întregul sistem, controlat de monopoluri şi clanuri, este orientat să stoarcă din oameni ultimele fărîmituri şi să le trimită peste hotare în firme off-shore, prin intermediul schemelor financiare criminale şi subterane. Aceşti oameni manipulează opinia publică, confruntă grupuri de oameni, parazitează pe corpul societăţii pentru a se menţine la putere, care le oferă posibilitatea de a direcţiona în buzunarele lor fluxuri de sute de milioane şi chiar miliarde de euro.

Dar ieşire există. Caracterul răpitor al regimului oligarhic denotă faptul că el se află în pragul unei revoluţii sociale. Acest fapt îl confirmă susţinătorii marxismului clasic, despre aceasta anunţă reprezentanţii actualei opoziţii de stînga. Din punctul de vedere al promovării reformelor sociale şi liberale, dacă societatea are un potenţial sănătos, atunci va fi creat un partid care, analizînd toate riscurile şi ameninţările, nu numai va evita o revoluţie, dar va scoate ţara pe făgaşul normal al dezvoltării – crearea statului de drept, cu economie eficientă şi o stabilitate socială.

Doctrina social-liberală, adepţii căreia sîntem, stabileşte combinarea armonioasă a libertăţii personale a cetăţeanului şi gestionarea eficientă de către stat. Ţara trebuie să aibă o economie de piaţă şi afaceri libere, pe de o parte, şi rolul regulator al statului, care menţine echilibrul dintre sectorul privat şi interesele societăţii, pe de altă parte. Perspectiva Moldovei constă în dezvoltarea businessului mic şi mijlociu, care formează clasa de mijloc, şi businessul mare, responsabil faţă de societate, în presa independentă, dar nu pluralismul de opinii care se dă drept independenţă, în construirea statului de drept, modernizarea societăţii şi crearea premiselor pentru dezvoltarea economică ascendentă.

- Cum veţi atinge acest obiectiv?

- Numai prin mobilizarea susţinerii populare. Am cutreierat Moldova în lung şi-n lat în ultimul an şi oamenii sînt conştienţi că principala problemă a Moldovei este că „se fură ca-n codru”. Delapidarea mijloacelor de stat ale poporului a căpătat proporţii ameninţătoare, a pătruns în toţi porii conducerii de stat, în structurile puterii locale, care primesc anumite granturi numai dacă asigură mită în proporţie de 20-30%. Oamenilor nu le mai trebuie să li se explice că furtul este răul cel mare în ţara noastră şi cauza sărăciei şi degradării în masă. Ei pun doar două întrebări: cum intenţionaţi să pedepsiţi aceste furturi şi fărădelegi şi cum ne veţi restitui nouă, adică statului, banii furaţi? Acesta este specificul perioadei noastre post-sovietice. Partidul care va fi capabil să mobilizeze şi să organizeze populaţia îşi va asigura victoria la viitoarele alegeri. Noi mergem doar pe cale democratică. Mai departe vom lupta prin metode parlamentare.

- Intenţionaţi să veniţi la putere fără susţinerea oligarhilor? Doar toţi înţeleg că pentru victorie la alegeri sînt necesare resurse. De unde le veţi lua?

- Este o opinie preconcepută, care reflectă experienţa politică din ultimii ani. Sînt ferm convins că în situaţia actuală, cînd, în lupta necruţătoare pentru putere, cîţiva oligarhi distrug totul în cale, acest sistem este autodistrugător. Iar ultimele scandaluri denotă acest fapt. Totodată, există experienţa altor state, care au depăşit această perioadă a dezvoltării lor. Astăzi, businessul mijlociu nu se simte protejat, deoarece oligarhii controlează cele mai profitabile domenii economice. Desigur, aceşti oameni nu sînt obişnuiţi să participe la construcţia politică.

Ei trebuie organizaţi - ceea ce şi facem. Partidul nostru înţelege în ce constă principala contradicţie a momentului, care sînt cauzele şi premisele acestei situaţii straşnice în care se află Moldova.

- Şi ultima întrebare: în ce constă, în opinia Dvs, ideea naţională a Moldovei?

- Doi ani în urmă am scris un eseu politic despre ideea naţională moldovenească, care de fapt este universală. Aceasta este calea spre credinţă. Toate problemele pe care le are societatea, toate sînt din cauza lipsei moralităţii şi eticii. Pe fonul imoralităţii conducerii în societate a crescut setea de pricopseală, lăcomia, care au adus pe lume grupările oligarhice. Acesta este deja un mediu social stabilit. Însă noi trebuie să pornim de la actuala prezentare politico-filozofică, potrivit căreia sîntem o ţară creştină, de aceea trebuie introdusă nu atît ideologia Bisericii, cît reîntoarsă Religia ca credinţă – sistemul de valori care va stabili în societate noţiunile corecte, creştine despre bine şi rău, pe care noi le vom folosi benevol şi conştient în viaţa cotidiană.

Calea noastră o constituie valorile creştine: menţinerea institutelor familiei şi căsătoriei, respectarea legilor morale. Acesta este elementul principal al ideii naţionale. La etapa actuală avem nevoie de solidaritate pentru a reveni la aceste valori, a face ordine în ţară şi a crea condiţii bune de trai pentru toţi cetăţenii. Iar pentru aceasta, în primul rînd, este nevoie de a exclude politica răpitoare a forţelor obscure, care distrug societatea, şi nu creează premise pentru creşterea economică şi modernizarea R.Moldova.