Ce spun unele legende despre mărţişor?

Ce spun unele legende despre mărţişor? Pînă astăzi nu sînt date precise, care ar atesta, cînd şi unde anume a luat naştere tradiţia Mărțișorului.

Ce adevăr raţional stă la originea lui? Ce exprimă culorile alb şi roşu? Însă se ştie, că din vechime strămoşii noştri s-au folosit de un calendar special, aşa-numitul calendar popular agricol, ce oglindea nemijlocit schimbările din natură şi care orienta oamenii în efectuarea lucrărilor de cîmp. Conform acestui calendar, începutul anului în Europa de Sud era considerat luna martie, care coincidea cu sosirea primăverii şi reînvierea naturii. Cu timpul, Anul Nou a început să fie sărbătorit la 1 ianuarie, iar prima zi de primăvară a fost stabilită − 1 martie. Cu ocazia schimbărilor din natură, oamenii şi-au exprimat sentimentul de bucurie, generînd un şir de manifestări frumoase cu un bogat conţinut simbolic şi semnificativ, astfel îmbogăţindu-şi viaţa spirituală cu noi valori artistice. Pînă în zilele noastre s-a păstrat o tradiţie frumoasă moştenită din vremuri de demult, cînd în prima zi de primăvară oamenii apropiaţi îşi dăruiesc unul altuia cîte un suvenir mic, confecţionat din fire de lînă sau mătase de culoare albă şi roşie, numit „mărţişor”. Această mică bijuterie e legată de denumirea lunii martie şi exprimă bucuria faţă de sosirea primăverii şi trezirea naturii la viaţă, dragostea faţă de oameni.

La vechii romani luna martie era închinată zeului Marte − ocrotitorul agriculturii şi vităritului, zeul primăverii şi fertilităţii.

Conform multor legende şi credinţe populare „mărţişorul” simbolizează schimbarea iernii cu zăpadă albă cu soarele roşu.

Există mai multe legende legate de mărţişor. Una din ele mărturiseşte că: „cică era pe la sfîrşitul lui Faur (februarie), iarna nu dorea să cedeze poziţiile în faţa Soarelui, care tot mai puternic încălzea pămîntul şi prevestea venirea primăverii. La marginea unei păduri sub o tufă de trandafir sălbatic a apărut un ghiocel.

Văzînd una ca aceasta, iarna grozav s-a supărat de îndrăzneala ghiocelului şi şi-a strîns ultimele forţe şi a trimis ger şi viscol zile în şir. În popor se zice că Iarna − Baba Odochia îşi scutură cele 12 cojoace, ca să îngheţe ghiocelul − vestitorul primăverii.

Ghiocelul a îngheţat, dar de tragedia lui a aflat Primăvara − Zîna florilor, care îndată îi venise în ajutor. Tot dînd zăpada la o parte, căutînd să-1 salveze şi-a înţepat degetul într-un spin de trandafir, şi atunci peste ghiocel a căzut o picătură de sînge, care încălzindu-1 1-a readus la viaţă”.

Se spune că acest moment de reînviere a ghiocelului − a naturii datorită căldurii − culorii roşii şi calde, căzute pe fundalul alb de zăpadă, a şi servit drept motiv pentru obiceiul de a purta fire albe şi roşii − simbolul reînvierii naturii.

Continuarea articolului citiți pe moldovenii.md.