O femeie a adoptat șapte copii în fază terminală pentru a avea grijă de ei înainte de a muri. Mamă a opt copii, Cori Salchert spune că a învățat să se bucure de faptul că i-a avut pe acești copii în viața ei, chiar și pentru o perioadă scurtă de timp.
Cori Salchert, în vîrstă de 51 de ani, și soțul ei, Mark, care au opt copii naturali, au început în urmă cu patru ani să adopte copii bolnavi de diferite boli în fază terminală, pentru a-i îngriji înainte de a muri. Ei au început să facă acest lucru ca o modalitate a a compensa pentru decesul surorii lui Cori, la o vîrstă fragedă.
Femeia îl îngrijește acum un băiat de trei ani, Charlie, care suferă de leziuni ireversibile ale creierului și a depășit deja cu un an perioada estimată de supraviețuire. Deși știu că decesul lui Charlie este inevitabil, Cori a spus că familia este bucuroasă că l-au avut pe băiat în viața lor și că refuză să fie triști la gîndul că nu va mai fi.
Salchert a adoptat pentru prima dată o fetiță de două săptămîni pe care au numit-o Emmalynn, în 2013. Ea s-a născut fără emisfera dreaptă a creierului ei și a trăit timp de 50 de zile în grija familiei înainte să moară în brațele lui Cori.
În anul următor l-au adoptat pe Charlie care avea patru luni și care a suferit leziuni ale creierului datorită lipsei de oxigen. Doctorii nu se așteptau să trăiască pînă la doi ani, dar familia i-a sărbătorit cea de-a treia aniversare. Familia Salchert a făcut posibil ca Charlie să se simtă mai bine și să aibă parte de iubirea pe care altfel nu ar fi primit-o.
În plus, față de cei opt copii biologici care au vîrste cuprinse între 18 și 25 de ani, cuplul a adoptat încă cinci copii, inclusiv tripleți infanti, cu diverse diagnostice. „Nu mă rog ca bebelușii să se afle în această situație, dar dacă sînt, atunci vreau să fiu acolo”, a spus Cori.
Deși poate părea că este o durere constantă să iubești copii care vor muri în cele din urmă, îngrijirea acestora i-a oferit lui Cori mijlocul prin care să se vindece de o durere personală.
Cînd Cori avea patru ani, sora ei mai mică numită Aime a contractat meningita spinală, provocînd leziuni ale creierului care au lăsat-o oarbă și suferindă de convulsii. Cînd familia nu mai putea să o îngrijească, Aime a fost trimisă la o casă pentru copiii cu handicap la vîrsta de cinci ani.
La vîrsta de 11 ani, ea a ieșit pe ușă, a ajuns la un lac și s-a înecat. „A fost traumatic, iar partea cea mai grea a fost că a trecut prin asta singură”, a povestit Cori, explicînd de ce a luat decizia că nici un copil cu dizabilități nu ar trebui să trăiască fără o familie și a spus că suferința pe care a experimentat-o i-a dat tăria să-i iubească pe acești copii bolnavi.
„Nu pot schimba faptul că vor muri, dar mă pot asigura că nu trebuie să moară singuri”, spune Cori. „Nimic din toate astea nu este ușor, dar merită atît de mult”.
Cori a creat un site web și o pagină pe Facebook numită Safe Haven 4 Babies unde ea povestește despre călătoria ei de îngrijire a copiilor cu nevoi speciale.
Adăuga comentariu