Istoria mierii începe din epoca de piatră, adică cu mai mult de 15 mii de ani în urmă. În niște peșteri din Spania arheologii au găsit desene cu persoane care dobîndesc faguri din stînci.
Prima mențiune despre albinărit a fost găsită în manuscrisele pe papirus în Egiptul Antic.
Această activitate se considera cea mai respectată în Egiptul Antic. În Roma Antică acest meșteșug aducea un venit foarte bun. Despre acest s-au făcut mențiuni în dreptul roman.
Pe noi însă ne interesează nu doar istoria mierii, ci cît este de folositoare. Magneziul, natriul, calciul și potasiul, fierul și fructoza, proteina și glucoza, vitaminele B și C îmbunătățesc sănătatea, ucid virușii, au acțiune antiinflamatoare și fortifică imunitatea.
Miere de iarbă neagră
Dacă ați cumpărat miere, iar aceasta este puțin amăruie, atunci este miere de iarbă. Vîscozitatea mare este principala caracteristică a acestui tip de miere. De asemenea, se deosebește prin cristalizarea foarte lentă. O amestecați și va deveni din nou lichidă. Datorită unei cantități mari de substanțe minerale, mierea de iarbă neagră este eficientă pentru afecțiunile sistemului nervos, bolile vasculare și lipsa poftei de mîncare.
Miere de tei
Culoarea deschisă de chihlimbar este principala deosebire de alte tipuri de miere. Apicultorii o numesc incoloră. Aroma și calitățile sare gustative nu sînt cele mai importante avantaje ale acestei mieri. Ea ajută la tratarea bolilor de rinichi, bronșite, angine, afecțiuni ale intestinelor și ale stomacului. Calitățile gustative ale acestui tip nu sînt întotdeauna asemănătoare și depind direct de locul unde a fost culeasă.
Miere de trifoi dulce
Dacă ați gustat cel puțin o dată acest tip de miere, nu îl veți mai confunda niciodată cu altceva. De ce? Totul datorită aromei fine de vanilie și a gustului deosebit. Cunoscătorii de miere consideră o datorie să țină cîteva borcănașe de rezervă. Anume mierea de trifoi dulce dilată vasele sangvine, normalizează metabolismul, este eficient în bolile vaselor sangvine și ale sistemului digestiv.
Miere de floarea-soarelui
Mierea de floarea-soarelui este puțin rece la gust. Acest tip este preferat de mulți datorită dulceții sale și a gustului plăcut. Această miere se deosebește prin consistența sa vîscoasă și a culorii intense de chihlimbar sau galben intens. Acest soi bate recordul la conținutul de glucoză. Ultimele cercetări au demonstrat că în mierea de floarea-soarelui se conține o cantitate enormă de aminoacizi necesari omului, iar fără ei nu este posibilă sinteza normală a proteinei.
Miere de sparcetă
Acest tip de miere este considerat extrem de deosebit. În comerț se găsește destul de rar. Ea conține foarte multe vitamine, minerale, substanțe bioactive, acid ascorbic, fermenți și carotină. Amatorii de miere se delectează cu gustul mai puțin dulce al acestui produs și cu mirosul său plăcut.
Miere de salcîm
De pe un hectar de salcîmi înfloriți, dacă vremea este prielnică, se poate culege pînă la 350 kg de miere de calitatea întîi. Este unicul soi care conține cantități egale de fructoză și glucoză. Dacă suferiți de insomnie și afecțiuni ale sistemului nervos, miere de salcîm este cel mai bun remediu.
Miere de castan
La fel ca mierea de iarbă neagră, acest tip este puțin amărui și se cristalizează lent. Avantajul acestei mieri este proprietatea sa antimicrobiană. Dacă este consumată în mod regulat, fortifică imunitatea, tratează afecțiunile rinichilor și sistemului digestiv.
Miere de hrișcă
Este considerat cel mai folositor tip de miere. Ea conține de două mai mulți aminoacizi și microelemente. Mierea de hrișcă se deosebește și prin gust și prin culoare de celelalte soiuri. Este mai închis la culoare și gîdilă gîtul la fiecare înghițitură. Anume acest tip se folosește la tratarea avitaminozei, hipertoniei, anemiei și bolilor de piele și răcelii.
Consumați cel puțin 2-3 tipuri de miere pentru a fi sănătoși anul împrejur și să savurați gustul ei delicios.
Adăuga comentariu